Joi, 01 Decembrie 2005 - 12:27 PM Aleg.RO: Ziua sperantei

Publicat de: ---

evenimentulzilei Laurentiu Ciocazanulaurentiu .ciocazanu@evz.roJoi, 01 Decembrie 2005 De 1 Decembrie, ne ramane doar sa credem Cat e sarbatoare pura astazi in inimile romanilor? Ce procent din Romania traieste la maximum de emotie Ziua Nationala? Cati tineri stiu ce s-a intamplat, de fapt, la 1 Decembrie 1918? Avem trei intrebari nefericite. Pot fi chiar mai multe. Ce pacat ca sunt! Altfel era daca ne puteam trezi in fiecare dimineata de 1 decembrie cu mintea impacata. Altfel era daca puteai deschide larg fereastra sa intre si la tine in casa o portie mica din marea sarbatoare de afara. Insa afara e inca multa tristete. De aceea, vibram firav de Ziua Nationala. Oricate portii de fasole cu carnati ne-ar livra primarul Ontanu, oricat festivism ne-ar servi autoritatile, oricat recurs la istorie ar face distinsii nostri profesori, nimic nu pare a sparge muntele de inhibitie in care traim sarbatoarea fara de sarbatoare. Am fi vrut sa ne bucuram asa cum fac altii. Sa scoatem din proprie initiativa stegulete pe balcon, sa asternem fata de masa proaspat apretata si sa invitam prietenii la o aniversare in familie. N-a fost sa fie asa. Astazi, la 87 de ani de la nasterea Romaniei Unite, ne bucuram cu frana trasa si inca bajbaim in cautarea explicatiilor. Scurt-circuitul istoric din decembrie ‘89 ne-a permis sa trecem la recuperarea sarbatorii nationale, dar am ratat startul. Poate ca alta era situatia daca prima zi de 1 Decembrie de dupa Revolutie nu s-ar fi suprapus cu numele lui Ion Iliescu. Se fac exact 15 ani de cand, la Alba Iulia, Ion Iliescu si prim-ministrul sau salutau de la tribuna corul patriotilor montati impotriva lui Corneliu Coposu. A fost semnalul oficial al deschiderii noului sezon la vanatoarea de opozanti politici si semnul clar al dezbinarii in care aveam sa traim de atunci incoace. Ce a urmat a respectat indemnul de la Alba-Iulia si ne-a omorat cu fiecare zi romanismul din noi: schimbul de generatii intre esalonul unu si doi al PCR, devalizarea economiei nationale in paralel cu atragerea investitorilor strategici din zona Securitatii, trimiterea agriculturii in sapa de lemn si cultivarea la scara nationala a spagii, masacrarea fabricilor rentabile o data cu sporirea exportului de capsunari, bestelirea educatiei nationale insotita de exodul de creiere, prostituarea fortata a justitiei dublata de cresterea productiei de mari corupti. Ce putea sa rezulte dintr-o astfel de strategie antinationala? O Romanie plina de saracie, mizerie, nedreptate, hotie, marlanie. Cu o clasa politica invadata de personaje rusinoase. Cu partide care isi protejeaza cele mai infame figuri. Cu imbogatiti din tunuri care graviteaza in jurul politicii, investesc in presa si se cotonogesc intre ei. Cu totii rupti de romanii simpli. O Romanie profund dezbinata, departe de normalitate. Intr-o astfel de tara cu greu poti sa fii fericit ca esti roman. Ne ramane totusi o bucurie de Ziua Nationala: aceea a sperantei. Suntem condamnati sa credem in ea. Asa cum au crezut in urma cu 87 de ani si taranii ardeleni care au mers sute de kilometri pe jos, la Alba-Iulia, sa planga fericiti pentru unirea cu tara. Sa ne rugam ca spiritele lor sa-i ajute pe urmasii care au uitat prea usor ce zestre frumoasa le-a lasat 1 Decembrie 1918.


(500 afișări)

 

Link-uri înrudite

· Alte știri din sursa
Evenimentul Zilei

· Alte știri de la ---


Azi: Cea mai citită știre din sursa Evenimentul Zilei:

Ziua sperantei | Autentificare/Creare cont | 0 comentarii
Comentariile aparțin autorilor. Nu suntem responsabili pentru conținutul acestora.
Page created in 0.28900098800659 seconds.