Luni, 23 Aprilie 2007 - 07:25 AM Aleg.RO: Basescu, o aventura personala. Ha, ha, ha...

Publicat de: ---

7plus Marinarul nu are incotro si accepta pedeapsa . Il ia pe capitan in circa si urca greoi scarile pina sus, unde se afla cabina de comanda. Ceilalti fac glume, iar capitanul ride inconfundabil: Ha, ha, ha...Cel putin asa apare Basescu in relatarea unui fost subaltern care si-a spus povestea intr-un ziar. Vara lui 1996. Familia Roman participa la sarbatorirea unei zile de nastere a unei cunostinte. Petrecerea are loc la o vila de pe Valea Prahovei. Pe la amiaza, pentru a scapa de caldura infernala, fac o plimbare in padurea din apropiere. La intoarcere il descopera in curte pe Basescu. Venise singur de la Bucuresti, desi nu fusese invitat. Si cum statea asa in soarele toropitor, imbracat la costum, cu transpiratia curgind siroaie, cu o fata blinda si zimbitoare, tinind stingaci un tort de inghetata, care aproape ca se topise - o scena care i-a induiosat pe toti. Un tip de treaba, inofensiv. Petre Roman l-a luat protector de umeri si l-a invitat inauntru. Chiar daca esti liderul de necontestat al partidului, e bine sa ai alaturi un prieten credincios si fara ambitii. Petrecerea a fost o reusita. Roman spunea glume, iar Basescu ridea. Un "ha, ha, ha" mai moale, aprobator, admirativ. Frica Vineri, 19 aprilie 2007. De la Cotroceni, Basescu anunta ca va merge la referendum. Dimineata incercase disperat o ultima contestatie la Curtea Constitutionala. E tras la fata, ridurile i s-au adincit si explica ezitant de ce nu-si da demisia. Se supune umil interesului national. Incearca sa pluseze aratind ca e relaxat - "ne revedem la Cotroceni". E clar, insa, ca a inceput sa-i fie frica. Aventura lui personala prin istoria României continua destul de prost. Exact cum nu se asteptase niciodata. Si iese din scena fara acel “ha, ha” magic, care l-a insotit pina acum in viata. Personaj tragic O viata care i-a oferit un destin norocos, lejer si agreabil. Si asta pina cind, neasteptat, a fost ales presedinte. Din acel moment, caracterul lui, destul de mediocru, a luat-o razna. Basescu n-a trecut testul puterii. Ca o scuza: putini sint cei care il trec. Iar in cazul lui, pe o psihologie primitiva, rezultatele au fost catastrofale. Pentru el si pentru altii. In seara cind a cistigat alegerile, Basescu s-a transformat dintr-un personaj comic intr-unul tragic. Si e de asteptat sa asistam la un final spectaculos. Dar nu fericit. Betia puterii Se spune despre Traian Basescu ca are o energie interioara formidabila pe care si-o alimenteaza, miraculos, in stari de conflict. Dar cit de fireasca, omeneste vorbind, este o asemenea situatie? Si cita tarie poate avea personajul nostru pentru a rezista la o asemenea presiune? Are el o psihologie atit de primitiva in care nuantele de gri nu-si au locul? Ar trebui sa dea de gindit faptul ca toti cei care au dorit sa-i fie alaturi l-au parasit fara a mai intoarce capul. Primul lucru la care te gindesti este ca Basescu este un inadaptabil cu vadite tulburari de personalitate. Nu e o nenorocire, e o problema pe care o au toti oamenii. Depinde, insa, de conjunctura in care ajungi. Ajuns presedinte, ocupind cea mai inalta functie din stat, Traian Basescu a ajuns la cea mai proasta concluzie. Ca el e STaPINUL. N-a privit aceasta oferta a destinului ca pe un dar, ca pe o responsabilitate. L-a apucat betia puterii. Si gindul ca toti trebuie sa i se supuna. Ca i se cuvine totul. N-are rost sa ducem discutia spre ideea ca el vrea sa reformeze România, s-o democratizeze in sensul curat al cuvintului. Nici nu stie si nici nu poate face asa ceva. Pur si simplu vrea sa fie recunoscut ca stapin. La fel, nici adversarii lui nu sint minati in lupta de cine stie ce principii morale sau democratice. Si ei vor sa fie stapini. E doar o banala, dar atit de daunatoare batalie pentru putere. Nu e o infruntare pentru democratie, ci un conflict extrem de personalizat. Partea proasta este ca locul bataliei il constituie România. Nu avem de-a face nici cu principii, nici cu ideologii si nici cu viziuni privind viitorul României. A ajunge sus, in puncte cheie privind conducerea unei tari, implica responsabilitate, umilinta (nu poti fi un adevarat conducator fara umilinta), altruism si nesfirsite indoieli ca ceea ce faci e bine sau nu pentru ceilalti. Din nefericire, in ambele tabere, care au iesit astazi la razboi, intilnim doar ambitii personale, frustrari, orgolii mlastinoase. Dar, sa nu plingem - asa se scrie istoria. Un mic Dumnezeu Care istorie va consemna ca Traian Basescu e primul presedinte al României ce a fost suspendat democratic. Nu e greu sa ne imaginam ca a incercat un sentiment de rusine amestecat cu o furie greu de suportat. Functia de presedinte ii adusese lui Basescu exact ceea ce-si dorise tot timpul: putere, prestigiu, respect, teama (a altora fata de el), posibilitatea de a modifica destine, dreptul de a fi capricios (ca imparatii, nu?). Un mic Dumnezeu, asa cum isi doreste oricine. Dar, mai ales, sansa de a fi in centrul atentiei (e adevarat, psihologie de nevasta neglijata). Faimoasele lui bai de multime aici isi au explicatia. Sa fie inconjurat de lume care se calca in picioare pentru a da mina cu el, in timp ce SPP-istii se lupta din rasputeri pentru a-l proteja. Ce afrodiziac pentru presedinte! Sa stea la "poza" cu poporul... ce poate fi mai inaltator? Sa incepi sa crezi ca tu esti "subconstientul poporului"... iti mai poti dori altceva de la viata? Sa vezi ca fiecare vorba de-a ta e intoarsa pe toate fetele... poti rezista la asa ceva? Rusinea de a fi umilit Si uite ca toate aceste lucruri nu le mai are. De aici si frica. Frica de a pierde totul. Si, din nou, rusinea ca a fost umilit. O umilinta atit de mare, incit vineri a mai contestat inca o data decizia Parlamentului. Stia ca nu are nici o sansa, dar disperarea te face sa nu mai vezi realitatea. Basescu disperat? De cind e la Cotroceni, a uitat ce inseamna acest lucru. Si cum sa anunte ca nu-si mai da demisia cind doar cu doua zile in urma isi sfidase arogant toti adversarii, chemindu-i la alegeri? A facut-o: alta umilinta, alta frica. Iar razbunarile cele mai crunte vin din frica si umilinta. Desi, n-ar trebui sa uite ca in acele momente si-a adus aminte ca e doar un biet om. Nu-l dispretuiti... Este Basescu un om razbunator? Este. Dar, sa nu-l hulim pentru asta. Orice om are in el doza aceea de "ti-arat eu". Totul este ca acest "ti-arat eu" sa fie rezonabil. La presedinte exista, insa, o reactie mult mai profunda: simte cind cineva il dispretuieste. Cazul Patriciu, de pilda. Miliardarul il privea tot timpul de sus. Mesajul lui era clar: Basescule, nu dau doi bani pe tine! Nu vezi cum sta haina pe tine? Cind a aflat ca Basescu e candidatul Aliantei, Patriciu l-a privit lung si apoi s-a adresat cuiva, de alaturi, "Cine, ma, asta sa ajunga presedinte?". Nici nu stia liberalul ca in acel moment drumul lui spre DNA e larg deschis. La fel stau lucrurile si in cazul Nastase. Cind locuiau in acelasi bloc, fostul prim-ministru obisnuia sa-l ia peste picior. Se mai intimpla sa ia masa impreuna cu familiile. Nastase il privea ironic, parind sa-i spuna: stii sa folosesti cutitul si furculita? Ca sa fie scena mai spectaculoasa, e usor sa ne imaginam ca fereastra din spatele lui Basescu era din termopan. Si Nastase plateste scump pentru nevoia lui permanenta de a fi ironic. Omul din popor care a ajuns mai mare peste domnii de la Bucuresti nu-i uita pe cei care l-au calcat pe bataturi. Il vor urma? Deocamdata, nimic nu pare sa-l opreasca pe Basescu sa se reintoarca la Cotroceni. E simpatizat de populatie si, pe de alta parte, putin probabil ca lumea se va duce la vot in numar suficient. Adversarii lui stiu, insa, ca odata reinstalat in functie se va razbuna. De aceea, vor incerca sa-i limiteze accesul la institutiile statului. Pe de alta parte, toti alearga disperati dupa ipoteticul dosar de securist al acestuia. Ambele tabere au ajuns la concluzia ca nu va exista mila pentru cei invinsi. Urmeaza o perioada intunecata, murdara. Doar daca cei apropiati lui Basescu vor mai fi dispusi sa-l urmeze in aventura lui personala prin istoria României. Si aici e cheia supravietuirii politice a presedintelui. Gest extrem Frica, umilinta, dorinta de razbunare, ura, disperare - iata sentimente ce pot bintui acum complicata personalitate a presedintelui. Sau ar putea fi luciditate, ratiune, responsabilitate si, mai ales, instinctul de conservare. Adica, replica clasica din orice film bun: si eu unde am gresit? Greu de spus. Privind in trecutul lui de presedinte, am putea crede ca pe o asemenea presiune Basescu va face un gest extrem. Personal sau politic. Destinul lui ii impune o decizie atipica. Si care va fi cu mult zgomot. Dar nu neaparat fericita. Desi, acest "nu neaparat" ar putea fi sansa lui.
Gheorghe Voicu

alte articole din Eveniment.




(344 afișări)

 

Link-uri înrudite

· Alte știri din sursa
7 Plus

· Alte știri de la ---


Azi: Cea mai citită știre din sursa 7 Plus:

Basescu, o aventura personala. Ha, ha, ha... | Autentificare/Creare cont | 0 comentarii
Comentariile aparțin autorilor. Nu suntem responsabili pentru conținutul acestora.
Page created in 0.65856099128723 seconds.