Joi, 20 Octombrie 2016 - 06:04 AM Aleg.RO: Adrian Vasilescu, BNR: Cum a ajuns francul elvetian din moneda de refugiu ?moneda toxica?
Publicat de: ---
Autor:
Adrian Vasilescu
20
.10.2016
Asupra Legii conversiei creditelor in franci elvetieni, votata marti in Camera Deputatilor, se va pronunta Presedintele Romaniei. Printr-un act constitutional, urmand fie s-o promulge, fie s-o retrimita Parlamentului cu observatii.
In privinta modului in care a fost votata, fara niciun vot impotriva, fara nicio abtinere, toate voturile fiind pentru, nu e nevoie de vreun comentariu. O unanimitate de voturi, ca expresie a vointei celor aproape 300 de deputati prezenti, despartiti indeobste de interese si divergente de idei, vorbeste de la sine.
Ceea ce merita insa ample comentarii este pachetul de explicatii servit publicului, incepand din miezul zilei de marti, cu cresteri de intensitate in dezbaterile TV de marti-seara, de catre initiatorii si sustinatorii legii. Nu-mi permit sa fac nici macar vreo aluzie ca ne-am fi aflat in fata unor incercari de manipulare. Nu am nicio proba, nicio baza in acest sens. Ne-am aflat insa, cu certitudine, in fata unor judecati in contrasens cu istoria din ultimii 25 de ani a pietelor financiare internationale. Si in contrasens cu realitatea acestor piete incepand din momentul izbucnirii crizei si pana la ora actuala.
Inainte de a proba afirmatiile de mai sus, de a veni deci cu argumente pe care publicul e bine sa le cunoasca, voi sublinia ca exista o intrebare cardinala: ce credeti ca s-ar fi intamplat daca Banca Nationala a Romaniei, intr-un exces de zel, ar fi decis interzicerea creditarii in franci elvetieni ? Voi raspunde pe puncte, invocand cateva probleme extrem de grele, a caror solutionare Romania nu avea cum s-o eludeze fara sa piarda sansa aderarii la Uniunea Europeana.
1. Uniunea Europeana a jucat transant: Romania nu va adera daca nu va adopta o lege a bancii centrale in 2004 si liberalizarea contului de capital pana cel mai tarziu in 2006.
2. Legea Bancii Nationale, pe care Parlamentul a adoptat-o in vara anului 2004, asa cum s-a angajat Guvernul Romaniei, consfintea supravegherea prudentiala a institutiilor de creditare (banci comerciale, cooperative de credit si IFN-uri) in conformitate cu bunele practici europene. Bancii centrale, nu doar ca nu-i mai revenea nicio atributie in domeniul protectiei consumatorilor de servicii comerciale, care trecuse in exclusivitate in competenta ANPC-ului, dar intreaga sa activitate devenea incompatibila cu protejarea debitorilor din contractele de creditare. In plus, in conditiile in care a fost modificata si Legea Institutiilor de Creditare, Banca Nationala nu avea niciun temei legal sa opreasca creditarea in franci elvetieni numai si numai pentru un ipotetic risc valutar.
3. Liberalizarea contului de capital, in 2006, a echivalat cu deplina convertibilitate a leului. Moneda noastra primea pasaport international de libera circulatie. Niciun drept nu vine insa fara obligatii. Banca Nationala, in contrapartida, a fost nevoita sa deschida granitele pentru capitalurile internationale, cu deosebire pentru cele europene. Legea nu-i permitea sa fi pus santinele si sa opreasca operatiunile de swap valutar, pe care bancile romanesti ori sucursalele unor banci straine au inceput sa le faca, in franci elvetieni, cu bancile europene!
4. Aderarea la UE, la 1 ianuarie 2007, a insemnat si angajarea tarii noastre in libera circulatie a persoanelor, a marfurilor, a serviciilor si a capitalurilor. Un angajament global. Era imposibil, deci, sa se fi obtinut pentru Romania libera circulatie a persoanelor sau a marfurilor si serviciilor noastre, fara taxe vamale, in vreme ce am fi oprit intrarea in tara a capitalurilor straine.
5. Poate imi spune cineva: cum ar fi reactionat populatia, presa, societatea romaneasca in general daca BNR ar fi oprit creditarea in cea mai ieftina valuta de pana in 2015? Si apoi: cum sa judeci in 2016, cu experienta de dupa o lunga si grea criza, evenimente de dinainte de criza?
Si totusi, guvernatorul BNR , in februarie 2008, intr-un interviu dat in Saptamana Financiara, a dat unul dintre multele semnale-avertisment:
?Uitandu-ne in trecut, dar nu foarte departe, la ultimii 40 ? 50 de ani, francul elvetian a fost moneda de refugiu. In momente de mari turbulente internationale, francul elvetian se poate aprecia considerabil atat fata de leu, cat si fata de euro. Ce pare acum ieftin, de pe latura dobanzii, ar putea deveni extrem de scump din perspectiva cursului de schimb. Debitorul poate chiar constata ca are de platit dublu fata de ce a calculat.?
Dincolo de exactitatea previziunii, facute intr-un moment in care criza era departe de Europa, subliniez ca acest paragraf este parte integranta dintr-un intreg flux de avertizari prin care vocile de la Banca Nationala, incepand din 2006,
s-au adresat celor interesati de imprumuturi in franci elvetieni. Si nu a fost tot. Banca Nationala, prin politica rezervelor minime obligatorii, a redus substantial fondurile de credite obligand bancile sa puna la pastrare, in camara de la BNR, 40 la suta din fiecare euro, din fiecare franc elvetian sau din fiecare moneda pe care o incasa. Au fost demersurile pe care legea i le-a acceptat pentru a modera, fara a bloca, imprumuturile in valuta in general, in franci elvetieni in special. Asa se si explica de ce, acum, numarul debitorilor in franci elvetieni nu depaseste 55.000.
Banca Nationala nu a stat cu mainile in san, uitandu-se pasiva cum se inmultesc creditele in franci elvetieni in anii 2006, 2007 si 2008. Dar nici nu avea vreun motiv sa blameze aceste credite. Ma voi opri la un singur aspect, cel mai grav. Telespectatori care nu urmaresc mersul lucrurilor pe pietele financiare ale lumii, fie ei si savanti in alte domenii de activitate, au auzit cunoscuti formatori de opinii - si probabil ca i-au crezut - explicand ca francul elvetian ar fi o ?moneda toxica?. Or, toate necazurile intervenite in Romania, in tarile din jur si in alte tari europene, legate de imprumuturile in franci elvetieni, au avut drept cauza deprecierile suferite de euro si de dolari, in contextul seismelor provocate de criza in Statele Unite si in Uniunea Europeana. Si nu francul elvetian.
Ce a facut Banca Elvetiei? A stabilit un plafon peste care francul elvetian sa nu se mai poata intari in raport cu euro si cu dolarul, intervenind masiv pe piata pentru ca limita de sus sa nu fie depasita. In ianuarie 2015 a spus: ?Gata!?? Era deja prea mult. A eliminat plafonul si moneda elvetiana s-a dus acolo unde i-a dictat piata. In realitate, francul elvetian a ramas moneda de refugiu. Si nicidecum moneda toxica. Fata de leu, nu s-a intarit intr-un raport direct. Ci via euro - moneda de referinta pe piata noastra valutara.
(345 afișări)
| |
|