Vineri, 17 Februarie 2017 - 05:45 AM Aleg.RO: Dorin Oancea, editorialist MEDIAFAX: De ce tot "zboara" elicopterele in jurul Guvernului sau cum va juca Romania un brelan de septari cu doua chinte sparte

Publicat de: ---

In jocul momentului, Romania nu are carti prea bune, dar nici slabe de tot, si depinde doar de priceperea cu care negociatorii vor plusa si de mina pe care o vor arbora pentru a castiga sau a pierde mana .

Sa privim un pic in jur: in nici trei decenii de la caderea Zidului Berlinului, sfarsitul Razboiului Rece, de la "sfarsitul istoriei" omenirea s-a angajat in dispute de amploare, militare sau economice, se construiesc noi ziduri, se destrama aliante, urca in preferintele publicului lideri extremisti, se acumuleaza tensiuni. Cu doar cateva zile in urma un inalt oficial NATO vorbea de nevoia alocarii, in cadrul parteneriatului, de sume suplimentare pentru nevoile militare ale statelor membre; discursul avea accentele impuse de ideile presedintelui Trump, dar accentua de fapt ceea ce simte toata lumea, accentuarea tensiunilor geopolitice.

Pe urma nevoia de inzestrare a armatei romane: in urma cu cateva luni o solicitare postata pe US Federal Business Opportunities (FedBizOpps) vorbea de faptul ca Romania cauta elicoptere din categoria CAS (close air support) care sa poata fi folosite si pentru transport sau misiuni medicale. La lista de cerinte se calificau un numar de elicoptere produse de Airbus Helicopeters si de Bell Helicopter, dar si altele, mai putine, produse de exemplu de Boeing. Publicatia electronica IHS Jane's 360 avansa Bell OH-58D Kiowa Warrior drept cea mai potrivita optiune.

O luna mai tarziu,Bell Helicopter semna un memorandum de intelegere cu IAR Ghimbav pentru asigurarea unui potential suport tehnic pentru AH-1Z Viper, un alt candidat care se incadreaza in cerintele fortelor armate romane. Au urmat mai multe randuri de intalniri cu oficiali romani, cea mai recenta fiind cea din 7 februarie, la care au participat premierul Grindeanu, oficiali Bell Helicopter si ambasadorul american Hans Klemm.

La randul lor, si cei de la Airbus au actionat. Dupa ce au deschis anul trecut o fabrica noua la Ghimbav, unde promit sa produca modelul H215, la numai o saptamana dupa delegatia americana un senior vice president pentru Europa al Airbus Helicopters se intalnea cu premierul roman, vorbind, cu aceasta ocazie despre exemplul pe care ar trebui sa il dea Romania cumparand elicopterele produse langa Brasov.

Acum sa privim din nou in jur. Bell Helicopter a semnat memorandumuri de intelegere in Cehia, dotata cu elicoptere din perioada Pactului de la Varsovia. Ungaria vrea sa isi innoiasca flota de elicoptere rusesti care si-au atins durata de viata in 2012, iar Polonia vrea sa inlocuiasca 25 de aparate imbatranite.

Aceeasi Polonie a starnit furia francezilor in momentul in care, in octombrie anul trecut, a sistat negocierile cu Airbus pentru cumpararea a 50 de elicoptere militare multirol, invocand interesul national. Polonezii au inceput negocieri cu Sikorsky, detinuta de Lockheed Martin, dar si cu compania italo-britanica AugustaWestland.

Sikorsky Aircraft a semnat recent un contract, in valoare de 3,5 miliarde de dolari, cu Turkish Aerospace Industries, pentru inceperea productiei de elicoptere care urmeaza sa fie livrate fortelor de securitate turce.

In aprilie 2011, Sikorsky Aircraft s-a asociat cu Turkish Aerospace Industries, urmand ca la Ankara sa fie produse 109 elicoptere sub licenta Sikorsky, de tipul T-70 Black Hawk, care sa fie livrate armatei turce, fortelor de securitate si serviciilor de urgenta. Contractul mai stipuleaza ca productia ar putea fi ridicata la 600 de aparate, care ar urma sa fie exportate, a mai anuntat Turkish Aerospace Industries.

Cam asta ar fi imaginea, in mare si in scriptele oficiale.

Cartile Romaniei sunt experienta pe care o are in industria aeronautica, poate mana de lucrucalificata, sigur pozitia geostrategica si nevoia de inzestrare. Un brelan, pe romaneste trei de-un fel. Sa zicem de septari. Cartile slabe sunt puterea de negociere si elasticitatea interesului national (va amintiti de polonezi?).

Cu brelanul nostru de sepatri se lupta doua chinte sparte, cea franceza si cea americana.

Spun astea pentru ca Romania a mai avut o poveste interesanta cu elicoptere.

Este vorba de afacerea AH 1-RO, elicopetrul de atac care urma sa fie produs la IAR Ghimbav dupa ce Bell Helicopter ar fi cumparat compania brasoveana; a fost unul dintre subiectele predilecte ale presei panain anul 2000, afacerea intens discutatasi analizata fiind nu cumpararea IAR Ghimbav, ci conditia pusa de americani: achizitionarea de catre MApN a 96 de elicoptere de atac. Ba s-au semnat si ceva seturi de documente, dar privatizarea fabricii din Brasov era conditionata de intrarea in vigoare a contractului de cumparare a elicopterelor Dracula, ceea ce a insemnat pentru partea romanasi identificarea surselor de finantare.

Costul programului, de circa doua miliarde de dolari, a starnit nemultumirea expertior FMI, care au contestat capacitatea Romaniei de a suporta o asemenea cheltuiala (anul era 1998 si media internationala vorbea de o Romanie in "default"). In societatea romaneasca, contractul Bell Helicopter a generat una dintre cele mai intense companii "anti-ceva" vazutade mine pe plaiuri dambovitene de la revolutie pana atunci: in marea de critici s-au inecat toate argumentele putinilor sustinatori ai programului – posibilitatea ca Turcia sau alte state din estul Europei sa cumpere elicopterele de atac produse la Brasov sau infiintarea unui centru zonal de intretinere si reparatii.

Culmea, chiar cei doi ambasadori americani care s-au aflat la Bucuresti in acea perioada s-au aflat pe pozitii opuse: Alfred Moses a fost un sustinator deschis al afacerii Bell, in timp ce succesorul sau, James Rosapepe s-a pronuntat public impotriva oricarei tentative a romanilor de a-si "cumpara" admiterea in NATO prin incheierea unor afaceri cu mari companii americane.

Personal am fost un sustinator al afacerii Bell; mi se parea ca o Romanie echipata cu un corp de elita de genul elicopterelor de atac ar fi capatat o cu totul alta greutate in geopolitica zonala. Doua miliarde de dolari, dupa dezastele bancare ale perioadei – Bancorex, Banca Agricola– nu mi s-au parut cine stie ce bani pentru, repet, chiar o Romanie in "default". Iar prezenta unei tehnologii de asemenea calibru ar fi fost beneficasi pentru industrie si pentru afacerile locale.

Aproape trei decenii la rand, Romania a platit in fel si chip pentru ca nu a avut buni diplomati si buni negociatori; de aici contracte prapastioase, de aici lipsa de infrastructura, de autostrazi, de aici capusareala, de aici stinghereala oficialilor romani pe la orice reuniune internationala, de aici ratoiala altora la oficialii romani, de aici lipsa de mari nume de companii prezente in Romania.

Orice se poate negocia, cate elicoptere si pentru ce bani si in cat timp, ce se plateste si ce se cumpara; totul e sa fii stapan pe situatie si sastii bine ce ceri si ce dai. Asta este o arta care cere diplomati de cariera sau manageri pregatiti atat la importante scoli de afaceri cat si in mari companii. Si sa nu fii un ticalos preocupat numai de binele propriu.

Sa mizezi pe politruci sinistri, pe yesmani lipsiti de materie cenusie si de alte organe, sa promovezi mereu si mereu indivizi lipsiti de viziune si dispusi la compromisuri nesfarsite este daunator si costa.

De fapt, ne costa. Mult.

Share pe Facebook

(255 )