Decizia Guvernului Tariceanu de a satisface pe loc revendicarile minerilor spre a impiedica astfel venirea lor la Bucuresti si inversunarea cu care a tintuit in strazi si camere de reanimare pe profesorii Romaniei, se afla, iata, dupa numai un an, intr-un neasteptat si deplin consens cu decizia catastrofala a catastroficului Ion Iliescu de a-l gratia pe Miron Cozma, ceea ce il ridica in grad pe acesta din urma de la statutul de detinut de drept comun la acela de plauzibil candidat pentru portofoliul de ministru al Invatamantului

. Cooperativa blatistilor liberalo-pedisti-conservatori a desavarsit in dogma ceea ce experimentul floral al iliescului din Piata Universitatii a schitat in urma cu 16 ani doar ca teologumena. Autoritatea batei si a bulanului a pus inca odata la colt cartea si plaivazul, pecetluind la un loc mizeria dascalilor si ipocrizia societatii romanesti. In vreme ce profesorii intrau in greva foamei unul dupa altul, premierul nostru octanic nadusea la Targul Gaudeamus, pentru a-si reaminti titlul ultimei carti citite: „Imblanzirea scorpiei“ de W. Shakespeare. Mi-l si inchipui pe Domnul Tariceanu seara, ostenit, dupa ce a murmurat evlavios Inger Ingerasul meu, adormind senin, cu sonetele lui Shakespeare pe piept si visandu-se in rolul lui Petruchio care, in ritm de Citroen break-dance, o pune pe Catarina cu botul pe labe, in virajul ac-de-par blond al Cotrocenilor. Estimp, Domnul Iliescu, un alt intelectual subtire, oferea subtiatului sau public cititor autografe sangerii pe ultimul op, intitulat „Pentru o dezvoltare durabila“, fapt ce poate fi observat lesne, numaidecat, scrutand jur-imprejurul nostru. La randul sau, ex-pupilul Geoana, un specialist al autismului fara frontiere, a tinut sa frisoneze publicul cititor cu o carte despre „Politica externa romaneasca la inceputul secolului al XXI-lea“ in buna traditie a familiei, responsabila cu subteranele Bucurestilor, inca de dinainte ca dansul sa fi irumpt, hodoronc-tronc, la suprafata. Mai mult decat atat, domnia sa a onorat cu un bacsis de 2.000.000 ROL, penibila prestatie a poetului-gornist al Targului, probabil doar din bucuria nemarturisita de a-i zburataci acestuia nitelus, cocosul. Apropos! Domnul Basescu nu a parut interesat de ultimele aparitii editoriale. Domnia sa oricum a marturist ca „fluturii (ii) sunt liberi“, iar ceea ce e de citit mai interesant ii da pe scurt de-acum inainte generalul Medar. In ceea ce il priveste pe Emil Constantinescu, slava Domnului, nu a mai scris nimic. Dansul cand o comite, prin volum, pune in pericol atat rabdarea, cat si hernia. Mai nou, specializat in pasaretul divers, domnia sa, resuscitat, asemeni puiului-santinela Phoenix, din cenusa in care l-a scarbit pana mai deunazi proximitatea priboiului de campie, fie ca ne avertizeaza, prin reprezentanti, de existenta focarului aviarei la ciuvica*, fie ca ii ciripeste personal nagatului de vas sa-si ia, pe considerente de varsta, zborul de pe catarg, ca sa mai ajunga si el odata, impins de briza, la oua. In ritm vioi Parlamentul a votat de-a valma bugetul al carui autor se da domnul Varujan Vosganian. Nu avem cunostinta daca dansul a fost sau nu la Targul de carte. La urma urmei, nici nu e important. In rest, televiziunile s-au grabit sa infatiseze indignate, atat atacul criminal asupra elevei-starleta porno din cabinetul directorului Liceului Central, cat si agresiunea derbedeului constantean asupra unei profesoare speriate, sugerand incapacitatea personalului didactic de a tine lucrurile sub control. Apoi, ca si cand nimic nu s-a intamplat si grila nu le miroase, s-au intors cinic la sitcomurile lor cretine, la canalele cu filme pentru adulti ori la serialul de mare succes „Aventurile familiei Vijelie“ (in care, cu acordul parintilor – AP, poti invata bunaoara cum sa-ti petreci instructiv timpul liber, castigand mii de euro la cazino si cum se asorteaza aurul turcesc si gros cu tesutul neaos si adipos). Li se reproseaza profesorilor slaba pregatire, lipsa de interes pentru scoala, faptul ca dau meditatii si nu platesc bir (noapte buna, Petruchio!), dar nimeni nu se intreaba cum si mai ales din ce isi pot acestia tine la zi standardul profesional, presupunand ca supravietuirea si cosul zilnic le-a fost rezolvat prin marinimia prezidential-guvernamentala. Cum poti sa fii la curent cu ultimele noutati in specialitatea pe care o predai, fara sa ai acces la internet, fara un abonament la reviste de specialitate, fara sa poti cumpara carti?! Dascalii au fost calcati sistematic in picioare, cu ipocrizie, de absolut toate guvernarile din Romania, pana au ajuns sa fie calcati in picioare, agresati si umiliti chiar de cei pe care ar trebui sa-i educe. Iar acum, tot lor li se reproseaza insidios, fie ca nu au veleitati de politisti, negociatori ori experti in karate, gata sa-i puna prompt la podea pe puscariasii, curvele si dealerii de stupefiante care au ajuns sa invadeze in miezul zilei incinta scolilor din inima Capitalei, fie ca nu aplica o metoda inter-activa de predare, suficient de adusa la standarde europene si menita a-i face instantaneu pe preopinentii mai sus pomeniti sa zvarle cat-colo sisul, vibratorul si drogurile, spre a purcede cu grabire pe calea bibiotecii, a laboratorului ori a istoriei religiilor! In schimb, televiziunile improasca zilnic prin micul ecran vome rentabile care otravesc sufletele si ofera vrac false criterii, iar apoi prin crainici celebri, agramati si tampi denunta mizeria din invatamant! Sfanta ipocrizie cu rating! De curand, mass-media au prezentat cazul unui barbat care a fost gasit in apropierea Garii de Nord, cu o plaga profunda in partea dreapta a capului. Aflat de peste patru luni in custodia Clinicii de Psihiatrie „Eduard Pamfil“ din Timisoara, in ciuda tratamentelor de specialitate, barbatul nu reusea sa-si aminteasca nimic despre trecutul sau. Devenise, cu alte cuvinte, „omul de nicaieri“. Se pare ca, la nivel national, intrunim toate circumstantele unui asemenea caz neobisnuit. Securisti la putere avem, comunism condamnabil n-avem, televiziuni avem (si se mai fac), scoala nu mai avem, populatie (inca) mai e cata ceva, iar cu ocazia paradei de 1 decembrie am putut constata cu ochiul liber, de departe, spre satisfactia sistemului ticalosit, cum „dinamo bate steaua“. Asadar, cu „olecuta di bataie“ in cazurile profesorilor, parintilor ori chiar ale elevilor mai indaratnici si pasionati de istorie ori traditii, putem ajunge in scurt timp „tara de nicaieri“ (sau la rigoare, de ce nu, chiar „tara lu’ Vijelie“), dupa modelul domnului Constantinescu, care nu s-a invrednicit sa lase in urma, citez: „nici o dara“. * ciuvica (ciovica) – buha de marimea unei vrabii cu pene oachese pe spate care petrece prin paduri unde cuibareste (Strix passerina). Onomatopee, dupa strigatul ei: ciovic-ciovic! Razvan Ionescu  

---

Publicat de : ---
Data publicării: 07 Dec 2005 - 06:14