Caricatura de partid [1]

Mare indignare mare la partidul comunist. Iliescu se pameaza, Mircea Geoana se froaseaza, Clujul se oripileaza, Cozmanca il ramplaseaza. Vanghelie - vanghelizeaza.

La TVR, le maitre penseur Joseph Boda vitupereaza: ca Bucurestiul nu-i Pocreaca. In fine, Adrian Nastase dubiteaza si rediscuteaza: avem semnale care semnaleaza. Vanghelie vanghelizeaza. Finii intelectuali, caracterele de exceptie, nobletea intruchipata din PSD si de pe langa au dat in fiert de cand Vanghelie e candidatul partidului la Primaria Capitalei. Ca, vezi Doamne, ne compromitem, ne facem de ras cu asta, care nu stie sa conjuge verbul a fi. Sunt poate primul care a analizat profunzimea ontologica a zicerii vanghelice "care este". Nu degeaba a devenit o expresie comuna in limbajul actual. Forta ei consta in faptul ca, prin agramatismul tulburator, reuseste sa codifice scurt si precis desele situatii absurd-grotesti din Romania zilei de azi. De pilda, aceasta: pe Ion Iliescu il ia cu lesin ca Vanghelie nu stie limba romana! Dar dl. Ion Iliescu in ce limba vorbeste? "Iliesciana" consta in cateva sute de cuvinte rastocite de 15 ani incoace pana la cotor, in dezacorduri si improprietati impanate cu vorbiturice menite sa te potoleasca daca vrei cu tot dinadinsul sa cauti vreun sens. Cu ce-am ramas din urzeala rara si cenusie a vorbelor triplului nostru presedinte: cu "Mai, animalule!", cu "Vin mosierii!", cu "Nu va priveste!" Sunt ele superioare lui "care este"? Oricum, tot e mai mult decat la Mircea Geoana: nimic din ce-a tot zis lucios si politicos la televizor fostul viitor prim-ministru nu-ti vine in minte. Si atunci, exista el mai mult decat care este? Adrian Nastase spune "animalul acela dragut, care poseda o blana colorata in mod variat, se deplaseaza prin intermediul a patru membre si exclama in anumite momente: Miau!" in loc sa zica pisica. El isi suge cuvintele cand vorbeste de parca n-ar vrea sa le dea de tot drumul din gura. Astfel, arata ca si cum ar avea ceva de ascuns si cand spune adevarul. La un sondaj privind mostenirea spirituala lasata de Adrian Nastase, din subconstientul popular va tasni indemnul: "Sa-mi numarati ouale!" Candidatul Vanghelie cate are? pare sa chestioneze acum cu eterna-i aroganta presedintele PSD, la care, in umbra falnicelor bolti ale memoriei colective, rasuna mandra vocea primarului de la 5: "Cate este". Vanghelie a deturnat fonduri prin celebrele lui Economate din sector, a facut revelioane cu somoane pentru amarati, si-a cumparat electorat cu un chil de zahar si-un bax de artificii - asa e, ziarul Adevarul e cel mai in masura sa dea referinte despre cum Vanghelie nu stie sa conjuge verbul a fi, in schimb stie verbul a avea la timpul prezent, persoana intai. Dar Partidul, in cap cu Adrian Nastase, a facut altceva in campanie la nivelul intregii tari? Cu ce sunt mai breze pomenile electorale ale guvernului Nastase decat paravangheliile penale pentru care Marean a luat NUP pe linie? Cati pesedisti de marca zburda pe-afara cand ei ar trebui sa fie demult la popreala? Daca Vanghelie ar candida nu la Primarie, ci la o functie mare in partid, cati ar rezista la confruntari directe in care acesta sa verse in stilul sau caracteristic tot ce stie? Acceptarea candidaturii lui Vanghelie este consecinta inevitabila a starii de lucruri din PSD. Acolo, fiecare e preocupat acum sa ia gatii celuilalt. Intr-o atmosfera de partid cat de cat normala, se strangea toata lumea la masa si problema se punea asa: orice candidat am alege acum, fie el si Ion Iliescu, va fi invins de puternicul curent portocaliu din Capitala. Sa nu participam nu se poate, suntem cel mai mare partid din tara. Prin urmare, desemnam un om care sa se sacrifice incercand sa faca o figura onorabila pentru partid si sa scoata un rezultat cat mai bun. Partidul ii va fi recunoscator pentru asta. Toti stiu insa cum stau lucrurile de fapt: cine candideaza si pierde va fi calcat apoi in picioare cu aceasta infrangere de catre distinsii sai camarazi. De aici, Vanghelie, candidat unic care n-are ce pierde. Spre deosebire de Adrian Nastase care a incercat sa castige presedintia Romaniei camufland tot timpul adevarata fata a lui si a PSD-ului, spre deosebire de Mircea Geoana care a vrut sa cucereasca Bucurestiul travestindu-se in santierist, Marian Daniel Vanghelie va concura expunandu-si public fara scrupule si fara complexe nuditatea intelectuala si morala suprapusa perfect siesi, reprezentand foarte bine si imaginea reala a partidului. Vanghelie nu este altceva decat caricatura ingrosata a PSD-ului, epura lui redusa la absurd - poate sta linistit pe locul cercului cu trei raze de pe botul Mercedesului de partid.

Publicat de : Cristian Tudor Popes
Data publicării: 22 Feb 2005 - 09:30
 

Link știre   [1] https://www.fundatia-aleg.ro/index.php?name=News&file=article&sid=1346&titlu=Caricatura_de_partid