Un presedinte pentru nelinistea noastra

RAzvan Voncu In ultimele cateva saptamani, serviciile de dezinformare au depus serioase eforturi spre a ne determina sa ne gandim la ceea ce e urgent, nu la ceea ce e important

. Astfel, in loc sa ne intrebam de ce unii politicieni romani au creat militarilor americani o situatie de impunitate pe teritoriul romanesc (spre deosebire de celelalte state europene), ne-am consumat energiile intelectuale incercand sa aflam care sunt grupurile de presiune din presa. Altele, desigur, decat misteriosii finantatori ai viitorului cotidian prezidential, intitulat, pioniereste, Prezent (semnul exclamarii lipseste din titlu numai din cauza unei erori de corectura). In loc sa ne intrebam de ce Justitia moldo-valaha solicita dreptul de a perchezitiona o locuinta inainte ca proprietarului sa-i fie comunicata invinuirea, ne dam de ceasul mortii sa aflam de ce le-a placut atat de mult liderilor PSD sa stea in Zambaccian, desi ei au zeci de vile, in tara si in lume. In aceeasi categorie, a chestiunilor care se cer cu tot dinadinsul ocultate, a intrat si misterioasa vizita efectuata in Ucraina, de catre presedintele Traian Basescu, in urma cu circa 10 zile. Spun misterioasa, deoarece, prin efectuarea acestei vizite, Presedintia Romaniei a dat peste mana Ministerului Afacerilor Externe al Romaniei. Care minister, in urma cu o luna si jumatate, trimisese o scrisoare omologilor ucraineni, prin care ii ruga sa precizeze oficial ce este adevarat in informatiile privind redeschiderea lucrarilor la Canalul Bastroe. Scrisoare la care, evident, cu o „curtoazie” diplomatica de autentic mujic, deja cunoscuta, Ucraina nici macar nu a catadicsit sa raspunda. Acceptand sa faca o vizita oficiala in Ucraina, in aceste conditii, presedintele i-a pus pe diplomatii romani intr-o pozitie penibila. In fapt, domnia sa a acceptat senin faptul ca Romania este tratata inacceptabil de catre oficialitatile de Kiev; in fapt, chiar a incurajat acest tratament. Ceea ce, din partea presedintelui Romaniei, este cel putin ciudat. Mai mult decat atat. Sa nu uitam ca Ucraina este singurul stat cu care, in istoria sa, Romania are un litigiu la Haga. Presedintele Basescu este, la randul sau, singurul presedinte din istorie care face o vizita oficiala intr-o tara cu care tara sa are un proces la Curtea Internationala. Celor dispusi sa laude „indrazneala” si „originalitatea” dlui Basescu, le raspund doar atat: in politica internationala, prea multa originalitate este sinonima cu diletantismul si dezastrul. Mai departe: in Ucraina, nu stiu daca va mai amintiti, traieste si o minoritate romaneasca, localizata in nordul Bucovinei si sudul Basarabiei. Aceasta minoritate nu a facut parte din statul ucrainean decat incepand din 1991. Cu toate acestea, Kievul ii trateaza pe romani ca pe niste sclavi, ale caror nume le poti ucrainiza, ale caror scoli si biblioteci le poti interzice, a caror limba o poti boteza cum vrei („moldoveneasca” se numeste, in Ucraina, limba romana), a caror istorie o poti preda cum te taie capul. Presedintele Romaniei, totusi, a facut o vizita la Kiev, in care nu a rostit un cuvant despre romanii din Ucraina, nu s-a intalnit cu nici un lider roman si nu a cerut oficialitatilor ucrainene, nici chiar printr-o aluzie, sa imbunatateasca tratamentul minoritatii romane. Cel mai grav aspect al vizitei, insa, s-a consumat in momentul in care ucrainenii – pilotati de aceiasi consilieri americani care dicteaza si la Bucuresti – au ridicat problema „colaborarii” in Marea Neagra. Kievul, cu care ne judecam la Haga pentru delimitarea platformei continentale in Marea Neagra, a propus, nici mai mult, nici mai putin decat... exploatarea in comun a zacamintelor de petrol de pe aceasta platforma! Iar presedintele Romaniei, obligat prin Constitutie sa apere interesele nationale, in loc sa respinga cu indignare o asemenea insolenta, a declarat ca ideea... i se pare interesanta! Cu alte cuvinte, Ucraina, desi nu a stapanit niciodata (pana in 1991) platforma continentala a Marii Negre, desi ocupa ilegal Insula Serpilor, desi nu a investit un cent in cercetarea rezervelor de petrol din Marea Neagra, pretinde... jumatate din aceste re- zerve. Iar presedintele Romaniei – care nu este proprietarul bogatiilor tarii si nu are nici un drept sa le dea cui crede –, in loc sa spuna „flit”, zice ca i se pare... interesant. De mirare este si ca dl Mircea Geoana, presedintele Comisiei de politica externa a Parlamentului Romaniei, nu a gasit de cuviinta sa-l convoace pe presedinte in fata reprezentantilor suveranitatii nationale, spre a da explicatii. Mirarea inceteaza, totusi, daca ne reamintim ca, pe langa diletantismul politic, si dl Geoana are aceleasi simpatii profunde pentru SUA, de unde vine „lumina” politicii romanesti dupa 1989. Intrebarile sunt simple. Ce a cautat presedintele in Ucraina? Cum de si-a permis sa pericliteze sansele Romaniei de a castiga la Haga? Unde are de gand sa duca Romania: spre vest, in UE, sau spre est, in Uniunea Sovietica? Si, in fond, al cui presedinte este: al Romaniei, sau al Ucrainei si Georgiei? O concluzie mi se pare certa: Romania este in deriva. Cu o clasa politica nula ca valoare si artificiala ca reprezentativitate, ea seamana cu o corabie avariata, ai carei pasageri sunt beti si al carei echipaj are un acord secret cu rechinii. Pe mine, unul, situatia ma nelinisteste in cel mai inalt grad.
Publicat de : ---
Data publicãrii: 15 Feb 2006 - 06:00
 

Link ºtire