Dilema anului - ori statal, ori cameralde Mihai C Stefan ; Cristian

.stefan@mediaon.roSchimbarile de peste an

Proiectul Legii Camerelor de Comert si Industrie - initiat de doi parlamentari liberali - a trecut de Senat si a pastrat intacta piesa de rezistenta - “Camerele asigura functionarea oficiului Registrului Comertului si evidenta permanenta a situatiei firmelor comerciale din unitatea administrativ teritoriala respectiva, la nivel judetean, al municipiului Bucuresti si la nivel national”. Se face precizarea ca, din tarifele percepute pentru activitati concesionate sau delegate din partea statului, camerele vor achita la bugetul de stat o redeventa stabilita de comun acord intre Camera de Comert a Romaniei si Ministerul Finantelor. Din incasarile pentru activitatile Registrului Comertului, camerele teritoriale varsa lunar in bugetul Ministerului Justitiei un procent de 5%.
La Camera Deputatilor, proiectul a ajuns in dezbaterea Comisiei Juridice, intrand in linie dreapta inaintea votului final.

Banii n-aduc linistea camerelor

Tergiversarea dezbaterilor (chiar saptamana trecuta s-a mai consumat o amanare, la Comisia Juridica din camera Deputatilor) sunt percepute de fiecare tabara ca un semn ca va avea castig de cauza.

Pentru sustinatorii legii este clar ca activitatea de registru “trebuie” sa se intoarca la camere. Mai putin clar par sa fie raporturile dintre camere teritoriale si camera centrala (CCIR). La sfarsitul anului trecut unii sefi din teritoriu s-au aratat revoltati ca CCIR a propus un amendament prin care o cota de 16% din incasarile registrelor sa fie virata Camerei Romaniei.

Razboiul se duce acum mocnit, in interiorul sistemului. A ramas in urma episodul de la inceputul anului trecut, cand liberalul Mihai Vlasov lua cu asalt scaunul democratului Victor Babiuc, proaspat sef al Camerei Romaniei si... municipiului Bucuresti. Intre timp, Vlasov a ajuns vicepresedinte la Camera “Mare”, iar noua CCIR si noua CCIB si-au impartit frateste o alta fabrica de facut bani - Romexpo, societatea organizatoare de expozitii.

Oficiul contraataca

Intre timp, Registrul a trecut de al treilea an cu profit auditat, folosit in intregime pentru investitii. (excedent de 17 milioane la incasari de 95 de miliarde). S-a rupt de vechea mostenire patrimoniala - sediul central nu mai este in palatul Camerei de Comert a Romaniei, iar luna aceasta se va muta si registrul Bucuresti. “Sunt sedii inchiriate, dar chiriile nu ne costa mai mult de 9% din venituri. Sunt sume oricum mai mici decat cele platite in luna in care camerele ne-au perceput chirii pentru spatii”, spune Eugen Ghiulea, directorul general al Oficiul National al Registrului Comertului. In sfarsit, in ultimul an ONRC si-a modificat strategia de aparare, trecand la contraatac.

“Prin proiectul de lege, institutia publica a registrului comertului se prevede sa fie desfiintata, urmand sa fie folosita ca mijloc de finantare a camerelor de comert si industrie” - arata ONRC in argumentatia sa catre deputati.

Primul atac - Camerele nu asigura un sistem unitar de taxe si tarife. Sunt date exemple de “majorare unilaterala de catre camerele teritoriale, ca organisme autonome, a taxelor si tarifelor stabilite de Camera Romaniei pentru operatiunile de inregistrare in registrul comertului: eliberarea certificatelor constatatoare se facea la Bacau, Valcea si Bistrita Nasaud contra unor sume intre 100 si 300 de dolari, in conditiile in care tariful era de 180.000 de lei. In plus, pe langa taxele de inregistrare se mai percepeau separat o serie de taxe de introducere date in vederea inregistrarii, de verificare acte constitutive, de verificare obiect de activitate etc.” De asemenea, sunt semnalate cazuri in care taxele erau diferite in functie de satutul comerciantului - de membru sau nu al Camerei.

Totul pana la Europa

ONRC deschide si un al doilea front, luand Europa pe post de aliat.

Inclusiv pe site-ul Oficiului a fost plasata o situatie a sistemului de organizare a registrului comertului in Europa. Reiese ca Italia si Olanda sunt singurele tari membre ale UE in care registrul este tinut de Camere, care functioneaza ca institutii publice, in care comerciantii sunt obligati sa se inscrie. In rest, daca nu este subordonat Ministerului Justitiei sau instantelor judecatoresti, registrul este tot o structura a unei agentii guvernamentale.

Dar un alt argument face trimitere la angajamentele Romaniei la Bruxelles. “Camerele de Comert si Industrie sunt organizate ca 42 de entitati private si independente, neavand astfel capacitatea administrativa si financiara pentru a respecta si implementa legislatia armonizata”. Oficiul spune ca pentru editarea procedurilor de reorganizare judiciara si faliment si pentru sistemul de arhivare electronica (cerute de Uniunea Europeana) s-au facut investitii de 4,2 milioane, respectiv 2,2 milioane de euro, din fondurile proprii. Bani pe care, atunci cand se aflau la Camere, registrele nu aveau capacitatea sa-i stranga, in conditiile in care nu se gaseau bani nici pentru investitii (spre exemplu, in 2002, “numai 30% din servere erau in stare de disponibilitate”. Iar “la data de 26 septembrie 2002, un numar de 26 de CCI nu respectau obligatia de 8% a cotei cuvenite ONRC”).

Atribuire directa sau licitatie?

Daca nici cu aceste argumente nu are succes, Oficiul este pregatit si cu artilerie grea - reintoarcerea registrului la camere echivaleaza cu atribuirea directa a unui serviciu public, fara procedura de licitatie. O noua suspiciune ca romanii incalca regulile de piata, ar fi probabil ultimul lucru pe care europenii ar vrea sa-l auda acum.

Iar cum aderarea este un subiect tabu, pentru a evita orice acuzatii de “periclitare” a procesului, sustinatorii legii s-au aratat dispusi ca transferul registrului sa aiba loc in ianuarie 2007.

Sensul schimbarii

Chiar si in conditiile in care transferul va fi aprobat in Parlament, legea nu prevede in acest moment cum vor fi rezolvate aspectele tehnice. Potrivit ONRC, “patrimoniul este alcatuit in acest moment din bunuri de peste 7 milioane de euro, care sunt proprietatea statului”. “Sunt banii comerciantilor, nu sunt bani de la bugetul de stat”, replica Ovidiu Silaghi, initiatorul legii.

Presupunand insa ca si aceste aspecte vor gasi o rezolvare (evropeneasca), tot mai ramane o intrebare - ce va simti comerciantul. “Am sustinut reintoarcerea registrului la camere, atat timp cat am crezut ca aceasta se va face in beneficiul comerciantilor. Noi am asteptat ca patronatele, ca reprezentanti ai societatilor, sa devina coproprietari ai patrimoniului camerelor. Comerciantul avea astfel posibilitatea sa controleze direct ce se intampla cu banii pe care ii plateste la Registru, la Romexpo... dar camerele n-au tinut cont de propunere. Nu s-a schimbat nimic - camerele raman aceleasi organizatii fara nici o legitimitate pentru micul comerciant, fara transparenta, in care conducerile s-au ales cum au vrut. Asa ca acum nu mai sustinem transferul registrului, pentru ca nu aduce nici un avantaj comerciantului si, daca e la Justitie, macar e un control al banilor ”, spune Petre Milut, presedintele Uniunii Nationale a Patronatului (UNPR).

E clar ca problema proprietatii registrului trebuie sa fie rezolvata cat mai curand. Nu de alta, dar pe agenda publica asteapta probleme mult mai complicate, precum ce facem cu statisticile registrului? Pentru ca, spre exemplu, dupa 2007, va disparea regimul microintreprinderilor. O informatie europeana gratuita.

Registrul, in camera de date istorice

1864 - votarea si promulgarea primei legi de organizare a Camerelor de Comert si Industrie 1868 - amendarea legii existente, cuprinde germenele oficiului registrului comertului. Articolul 3 din proiect prevede sa nu se poata face nici un fel de inscriere la Tribunal fara ca negustorii sa se fi prezentat la Camera de Comert si Industrie din circumscriptia lor, pentru a fi inscrisi in registrul Camerei 1884 - este promulgata Legea inscrierii firmelor.

1913 - noi amendamente privitoare la rubricile Registrul Comertului sunt aduse de Regulamentul pentru forma si modul tinerii registrelor pentru inscrierea firmelor, aprobat prin decret regal. 1931 - Registrul Comertului este organizat pe langa Camera de Comert si Industrie. Camerele erau institutii publice, controlate de Ministerul Industriei si Comertului. Inmatricularile si mentiunile sunt publicate in “Buletinul Camerei de Comert si Industrie”. Opozabilitatea actelor comerciantilor se asigura insa prin inscrierea in registrul actelor de comert organizat de grefa tribunalului comercial. La sfarsitul anului 1945, statistica oficiala consemneaza ca erau inregistrate 157.626 de firme, din care 147.038 firme individuale. In 1950, Registrul Comertului este desfiintat. Formal, ramane o singura camera de Comert si Industrie.

1990 - In mai 90, ultimul decret-lege dat de CPUN da liber asocierii comerciantilor din fiecare judet si municipiul Bucuresti in camere de comert teritoriale. Camerele, a caror infiintare trebuie sa fie recunoscuta de Guvern, au rolul de a sprijini dezvoltarea activitatilor economice ale membrilor sai si sa tina registrul de comert care asigura evidenta firmelor comerciale din unitatea administrativ-teritoriala respectiva. Taxele si tarifele urmau sa se stabileasca de catre camerele teritoriale, cu avizul Camerei de Comert si Industrie a Romaniei. Aceasta din urma devenea o institutie neguvernamerntala, cu sediul la Bucuresti, formata din comerciantii care adera la statut si camerele teritoriale.

Patrimonial, CCIR mostenea defuncta Camera de dinainte de 90, in principal pavilionul expozitional de la Casa Scanteii (Romexpo) si intreprinderea de consultanta in domeniul proprietatii industriale (Rominvent). Camera de Comert si Industrie a Romaniei isi mai adauga tacit in coada “si a municipiului Bucuresti” (CCIRB). Din 1990, presedintia este asigurata de George Cojocaru, considerat un apropiat al regimului de stanga.

2002 - Guvernul PSD incearca oficializarea “concubinajului” dintre Camera de Comert si Industrie a Romaniei si cea a Bucurestiului. Are loc puciul condus de liberalul Mihai Vlasov impotriva conducerii CCIRB. Pe acest fond, Guvernul Nastase intervine din nou si retrage registrele de la Camere si le arondeaza tribunalelor. Oficiul National al Registrului Comertului devine institutie publica cu personalitate juridica, finantata integral din venituri proprii, in subordinea Ministerului Justitiei. Masura este o lovitura mai ales pentru camerele care se multumeau sa traiasca doar din banii de pe registru. Ordonanta nu prevedea “despagubiri”, tehnica de calcul urmand sa fie folosita pana la inlocuirea acesteia de noile registre.

2005 - In februarie, Guvernul Tariceanu emite o hotarare care recunoaste constituirea unei camere teritoriale la nivelul Bucurestiului, ceea ce da liber scindarii actualei CCIRB. George Cojocaru se retrage de la conducerea CCIRB si preia sefia Romexpo. Dupa cateva episoade tensionate, noile CCIR si CCIB ajung la un armistitiu, prin impartirea proprietatii asupra unor bunuri din patrimoniu, printre care si Romexpo. Este depus la Parlament un proiect de lege privind camerele de comert, care prevede reintoarcerea activitatii de registru la camere. Initiatori, parlamentarii liberali Ovidiu Ioan Silaghi si Viorel Arion, presedinti onorifici ai camerelor de comert din Satu Mare, respectiv Hunedoara. Ministerul Justitiei se opune transferului.

Timpul oficial de inregistrare a unei companii
Dec. 1990 - iunie 1997      60 de zile
Iulie 1997- iunie 2001        30 de zile
Iulie 2001- oct. 2002          20 de zile
Nov. 2002 - prezent          3 zile

Vamile oficiale pentru intrarea in capitalism
Taxa                              Inainte de trecerea la Justitie-      Dupa trecerea la Justitie*
Taxa pentru inmatriculare        0,7-3,8*-                      1,2
Taxa pentru mentiune              0,3-3,5**-                    0,3

Note:
*mil. lei vechi
*- in functie de capitalul social, numarul de asociati si numarul de activitati
**- in functie de tipul mentiunii

---

Publicat de : ---
Data publicării: 14 Mar 2006 - 07:50