Primăria Capitalei vrea să arunce banii bucureștenilor pe imobile situate lângă clădiri cu "bulină roșie" [1]

“Prost nu e cel care cere, prost este cel care dă” - cam așa se poate traduce ceea ce intenționează să facă Primăria Municipiului București. Astfel, pe ordinea de zi a ședinței Consiliului General al PMB, programată inițial pe 19.04.2007 și apoi amânată, figurează la punctele 17,18,19 și 20 mai multe proiecte de hotărâre privind achiziționarea unor imobile. Începem cu cel care ne-a sărit prima dată în ochi: imobilul din strada Colței, nr.50.

Ce frapează în acest caz sunt două lucruri – pe de-o parte, elementul preț: 575.000 EURO pentru o clădire Parter+Etaj+Mezanin, ce are o suprafață construită la sol de 70 de metri pătrați și ocupă un teren de 130 de metri pătrați.

Pe de altă parte, al doliea lucru ce iese în evidență este că imobilul este lipit practic de un altul, construit în 1913, ce are S+P+ 2E+Pod, și care se află pe lista imobilelor încadrate în clasa 1 de risc seismic.

PMG plătește astfel peste o jumătate de milion de EURO pentru o clădire veche (renovată, este adevarat, dar tot veche), construită probabil dinainte de 1940, și care stă lipită lângă o clădire ce reprezintă pericol public, conform normelor de expertizare seismică a clădirilor întocmite de fostul Minister al Transporturilor, Construcțiilor și Turismului.

Mai mult, în prezent în clădirea pe care PMG intenționează să o cumpere funcționează un restaurant. Prin urmare, scopul pentru care PMG dorește cumpărarea imobilului – destinație de locuințe și birouri, pare destul de greu de realizat fără niște costuri suplimentare uriașe, ce ar decurge din transformarea spațiului interior al unui restaurant în spațiu pentru birouri sau locuințe.

A doua clădire vizată - cea din Moșilor, 34. Aceasta este situată în apropierea magazinului Cocor și din exterior pare că ar necesita importante lucrări de igienizare. Clădirea nu apare pe lista celor cu risc seismic, dar faptul nu este edificator, întrucât este posibil ca proprietarii să nu fie interesați în realizarea unei expertize, anticipând că imobilul ar putea să aibă probleme.

Oricum, clădirea se află în apropierea celei de la numărul 42, care este inclusă pe lista clădirilor cu risc 1, adică al acelor imobile ce s-ar prăbuși cu certitudine în cazul unui seism asemănător celui din 1977.

Prețul acestei clădiri de S+P+2E+M este de 1.200.000 EURO pentru un teren de 220 de metri pătrați și o suprafață construită de 651 de metri. Destul de piperat din punctul de vedere al agențiilor imobiliare pe care le-am contactat.

Al treilea imobil, cel de pe strada Franceză, numarul 13. Aici prețul pare destul de rezonabil, 600.000 de EURO, pentru o cladire de S+P+2E, care ocupă 250 de metri pătrați. În schimb, după ce am consultat așa zisa listă a lui Richter, adică acea listă a imobilelor care prezintă risc seismic, am început să ne lămurim: pe strada Franceză, nu prea există imobile în regulă din punct de vedere al riscului de cutremur, de vreme ce clădirile cu acest regim de înălțime - așa cum este cea de la numărul 13 - sunt construite în preajma anilor 1880, deci acum aproape 130 de ani.

Mai mult, nu mai puțin de 11 imobile de pe strada Franceză apar în primele două grupe de clădiri ce au cel mai mare risc seismic.

În fine, cel de-al 4 imobil ce ar putea fi achiziționat de PMG în viitoarea ședință de Consiliu General este unul celebru - clădirea situată pe George Enescu 2-4 a fost locuința foștilor copii ai familiei Ceaușescu și apoi sediul UNITER.

Primăria București va cumpăra, de la noul proprietar, clădirea pentru suma de 2,29 milioane de EURO. În proiectul de hotărâre nu se menționează însă dacă UNITER-ul va mai ocupa același sediu.

Acest lucru este de reținut întrucât circulă vorba ca PMG ar achiziționa clădirea pentru a o da ulterior spre închiriere unei fundații.

În concluzie, sub imperativul refacerii zonei vechi a Bucureștiului, funcționarii PMG pot, practic, să cumpere pe banii contribuabililor chiar și clădiri șubrede sau aflate într-o zona de mare risc din punct de vedere seismic.

În contrast, o persoană fizică sau juridică privată nu va cumpăra niciodată din banii lui sau ai acționarilor o clădire “cu bulină roșie”. Pe banii lui, cumpărătorul știe că într-o astfel de clădire, gradul de siguranță este scăzut și nici o firmă serioasă de asigurări nu încheie o poliță pe acest tip de construcție.

Prin urmare, în cazul unui cutremur, el știe că pierde totul. Primăria Municipiului București, prin reprezentantul său, Vladimir Sommer, cel care este președintele Comisiei de analiză a solicitărilor privind dreptul de preemțiune (denumirea pompoasă a acestui organism care decide ce clădiri pot fi cumpărate din banii bucureștenilor) știe însă că nu dă socoteală bucureștenilor.El a refuzat să ne prezinte un punct de vedere asupra acestei chestiuni, deși a fost contactat.

Dacă regulile după care se fac aceste achiziții nu ne sunt deocamdată prea clare, în schimb starea clădirilor și prețul acestora sunt elemente deja evaluate de către respectiva comisie. Nu suntem noi în măsură să spunem dacă un preț este bun sau prost, fiindcă de acest lucru ar trebui să se ocupe Curtea de conturi.

Ce putem noi în schimb să spunem este că, cel puțin la prima vedere, “dai mai mult decât face”. Dacă acest lucru se face interesat sau dezinteresat este, iarăși, treaba altora să afle și să demonstreze.

(Sursa: www.reporteri.ro)

Publicat de : ---
Data publicării: 25 Apr 2007 - 06:24
 

Link știre   [1] https://www.fundatia-aleg.ro/index.php?name=News&file=article&sid=24669&titlu=Primaria_Capitalei_vrea_sa_arunce_banii_bucurestenilor_pe_imobile_situate_langa_cladiri_cu___bulina_rosie__