Judecatorii din Parlament [1]

5

.05.2008

Va mai amintiti de performanta sefului statului – procurorul Traian si judecatorul Basescu – care a reusit sa-l an­che­teze si sa-l condamne pe magistratul corupt care a judecat dosarul Bordei? Exemplul presedintelui i-a molipsit si pe parlamentari, care, mai nou, au si ei veleitati de judeca­tori. La Senat si la Camera De­­pu­tatilor se afla cererile Parchetului prin care se solicita avizarea începerii urmaririi pe­nale împotriva unor parlamen­tari. Miza este mare – nu e deloc usor sa dai pe mana procuraturii propriii colegi, în locul caruia te-ai putea afla oricand - dar si extrem de delicata. Operatiunea trebuie facuta cu acoperire, cu aparenta de legalitate si transparenta, asa cum s-au votat si legile prin care s-au dezincriminat o serie de infractiuni sau care au servit unor grupuri de interese.

Tocmai de aceea, saptamana trecuta, Comisia juridica a Senatului a trimis doua adrese catre Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) si catre Serviciul Roman de Informatii (SRI) prin care solicita mandatele de interceptare în cazurile Codrut Seres si Paul Pacuraru. In plus, se mai cer o serie de precizari care nu se refera nicidecum la probele care i-ar putea incrimina pe cei doi senatori – si pe care Parchetul le-a trimis deja Senatului – ci la modul în care s-au desfasurat cercetarile pana acum: daca partile au formulat plangeri si cum au fost solutionate; daca ancheta s-a desfasurat în conditii de confidentialitate; daca anumite probe s-au administrat potrivit Codului de procedura penala. Toate aceste „curiozitati” ale senatorilor sunt aspecte care, în cadrul unui proces penal, sunt cantarite atent de catre judecator. Numai judecatorul poate decide daca procurorul-anchetator a respectat procedurile penale si drepturile inculpatului prevazute de lege. Numai judecatorul, daca constata anumite abuzuri procesuale, poate sanctiona activitatea Parchetului. Din acest motiv, informatiile solicitate CSM si SRI de catre Senat înseamna, practic, substituirea puterii judecatoresti de catre cea legislativa. Singurul lucru pe care îl aveau de facut parlamentarii era o evaluare faptica, de bun simt, a probelor din dosarul trimis de Parchet, în masura în care din acestea rezultau indiciile unor posibile infractiuni.

Totodata, adresele catre CSM si SRI ar mai putea avea si semnificatia tragerii de timp, a amanarii momentului luarii unei decizii. Si aceasta cu atat mai mult cu cat raspunsul de la CSM este previzibil si nu le va aduce senatorilor nici un fel de precizari. CSM nu are de unde sa stie ce se afla în respectivele dosare si – spre deosebire de parlamentari – CSM chiar stie ca numai judecatorul cauzei poate constata si sanctiona abuzurile procesuale.

Situatia descrisa mai sus precum si lipsa procedurile parlamentare pentru situatii de acest gen dovedesc o data în plus absurditatea masurilor de autoprotectie penala pe care si le-au creat senatorii si deputatii. De aici si pana la a spune ca, de fapt, este vorba de o imunitate penala totala a parlamentarilor nu mai este decat un singur pas. Ramane de vazut daca acesta va fi facut sau nu în momentul în care se va vota în plen avizarea începererii urmaririi penale a demnitarilor aflati în vizorul Parchetului.

 


Publicat de : ---
Data publicării: 05 Mai 2008 - 05:30
 

Link știre   [1] https://www.fundatia-aleg.ro/index.php?name=News&file=article&sid=29345&titlu=Judecatorii_din_Parlament