Filantropul care si-a donat toata averea pentru constructia celor mai importante edificii din Focsani. Secretul bine pastrat al familiei Pastia [1]

Gheorghe Pastia s-a nascut in anul 1848, iar in timpul campaniei pentru pentru Razboiul de Independenta era deja locotenent

. El s-a remarcat in razboi in luptele de la sud de Dunare, fiind decorat cu cele mai inalte distinctii ale armatei.

In anul 1886 renunta la cariera de militar si se va ocupa de administrarea mosiilor sale, dar va intra si in politica, in Partidul Conservator, fiind trei ani subprefect al judetului Rm. Sarat, dar si senator, apoi deputat al acelei zone.

In anul 1908 face un gest nemaiintalnit de marinimie, donand municipiului Focsani banii necesari pentru construirea unui local pentru teatru in Focsani.

Acesta a donat 570.000 de lei pentru executarea lucrarilor de constructie si de amenajare interioara, terenul fiind pus la dispozitie gratuit de municipalitatea orasului Focsani. Conditia principala cu care maiorul Pastia a realizat donatia a fost ca teatrul sa poarte vesnic inscriptia Teatrul „Maior Gheorghe Pastia”.

O comisie condusa de arhitectul Ion Mincu, actorul Constantin Nottara si Gheorghe Baicoianu a judecat cele patru proiecte ce participau la concurs, alegand lucrarea arhitectilor Constantin Ciogolea si Simion Vasilescu.

Nobilul gest facut de maiorul Gheorghe Pastia nu avea cum sa nu-si gaseasca ecou in presa timpului. Intr-un articol publicat in ziarul “Viitorul”, din 21 aprilie 1908, intitulat „Un teatru la Focsani”, se spunea: „In sfarsit! Dorinta focsanenilor se va realiza: in curand va incepe construirea teatrului, multumita donatiunei maiorului Pastia”.

Teatrul Mr. Gh. Pastia din Focsani  FOTO: Stefan Borcea

Lucrarile pentru constructia cladirii au inceput in anul 1909, piatra fundamentala fiind pusa la 11 septembrie, iar inaugurarea imobilului s-a facut pe 22 noiembrie 1913 cu spectacolul Fantana Blanduziei de Vasile Alecsandri, in montarea Companiei Dramatice a Teatrului National din Iasi, aflata sub conducerea lui Mihail Sadoveanu.

Teatrul, intretinut cu banii din veniturile Ateneului Popular

Teatrul din Focsani era o adevarata opera arhitectonica, rivalizand doar cu teatrele din Iasi, Bucuresti, Cluj si Cernauti. Acest lucru a facut ca in perioada interbelica orasul sa gazduiasca cele mai importante trupe de teatru din tara. Pentru ca orasul sa gaseasca resurse de intretinere a teatrului, maiorul Pastia a decis sa finanteze si lucrarile de constructie si amenajare interioara a unui Ateneu Popular. In anul 1927 incepe constructia acesti edificiu, dupa planurile arhitectului Frederich Mandel, care a construit o cladire in stilul neobrancovenesc., cu subsol, parter si etaj care dainuieste si astazi.

Ateneul Popular Mr. Gh. Pastia  FOTO: Stefan Borcea

Dar iata ce scria maiorul Pastia in testamentul sau:

„Subsemnatul Maior Gheorghe Pastia, domiciliat in Focsani, in dorinta de a contribui intr-o masura cit de mica la luminarea si educatia Neamului Romanesc …am gasit cu cale din economiile agonisite si dupa staruinta cetatenilor mei, sa construiesc in anul 1908 un Teatru, asezat in centrul orasului Focsani, orasul meu de nastere, pentru a servi ca locas de cultura si educatie nationala…M-am hotarit sa mai construiesc in orasul Focsani inca o opera de cultura,  Ateneul Popular "Maior Gheorghe Pastia", ce l-am donat Primariei Focsani, cu obligatiunile stipulate intr-insul ca din venitul lui sa formeze un fond inalienabil si achitabil conform art. 3 din acel act, a caror venituri vor servi pentru marirea si intretinerea Teatrului "Maior Gheorghe Pastia", fara ca sa i se poata schimba vreodata destinatia si fiindca n-am mostenitori directi si sint in virsta inaintata, las toata averea mea mobila si imobila ce se va gasi la incetarea mea din viata…Executorilor mei Testamentari ca impreuna cu Primarul Orasului Focsani sa administreze aceasta avere pentru intretinerea Teatrului "Maior Gheorghe Pastia", institutiune de cultura ce-am construit cu propriile mele mijloace, in acest oras….Executorii testamentari vor starui la Primarie sa formeze un registru separat al teatrului in care se va trece toate veniturile si cheltuielile cu verificarea si aprobarea executorilor testamentari, care bani se vor varsa in casa comunei, trecuti intr-un registru separat al teatrului, formind un fond care, cu venitul de la Ateneul Popular vor servi celor desemnate de mine in acest testament", lasa scris pe 1 noiembrie 1928, cu un an inainte de moarte, maiorul Pastia.

A avut urmasi Pastia?

In testamentul sau, maiorul a pomenit de trei executori testamentari - prof. Radulescu Ramnic , avocatul Chirita si doctorul Campeanu.  Doctorul a fost ales dintr-un motiv evident,  pentru ca, probabil, ii supraveghea  indeaproape  starea medicala. 

La fel si avocatul a fost preferat  pentru ca acesta cunostea  toate chichitele juridice  ale timpului.  Cat despre profesorul I. P. Radulescu Ramnic de la Liceul Unirea, in afara de faptul ca acesta era presedintele Ligii Culturale,   la sedintele careia Mr. Pastia participa adeseori, acesta mai detinea un atu. El s-a casatorit in 1908, anul in care maiorul a inceput sirul donatiilor  incredibile, cu o anume Maria Pastia,  o fata care crescuse din frageda pruncie  in casa maiorului.

FOTO Document de arhiva-Arhivele Nationale-Filiala Vrancea

“Aceasta s-a nascut  in anul 1886 la Ramnicu Sarat si era  fata  unei anume servitoare  Ana  si a unui tata necunoscut. A ajuns inca de copil  in casa maiorului Pastia  si a crescut aici luand numele Pastia  si recomandandu- se  tuturor Maricela sau Mariuta Pastia.  Banuim ca aceasta  copila era fiica maiorului, pentru ca acesta  nu ar fi adus in casa sa  orice copil.  Acel tata necunoscut era, poate, filantropul, care in anul nasterii copilei,1886, era capitan  si domicilia in  Ramnicul Sarat.  Dupa ce o creste cu mare grija, in anul 1908  o  casatoreste cu profesorul I. P. Radulescu  Ramnic  si ii da o zestre consistenta  conform actului de dota  din mai 1908.   Cu siguranta despre secretul acestui copil nelegitim stiau, cel putin,  cei trei executori testamentari, ca sa nu mai vorbim  de fostii colegi de armata , sotia sa  si poate cateva rude sau cunostinte ale mamei  acelei copile  si bineinteles domnisoara in cauza, care a aflat, cu siguranta acest lucru mai tarziu.  Pastia nu a recunoscut-o la momentul nasterii, poate pentru ca era in misiune cu corpul sau de armata sau poate pentru ca i-ar fi periclitat  casnicia cu Elena Pastia, pentru care avea un respect deosebit”, spune istoricul Florin Dirdala.

Pastia nu a infiat-o pe fata nici mai tarziu, asa ca la casatpria ei cu prefesorul Radulescu Ramnic a hotarat sa le ofere o mica avere, cu conditia ca pe viitor sa nu-i incomodeze faptele mari pe care le avea in intentie.  Acesta a fost sfatul oferit  de avocatul Chirita, iar maiorul Gh. Pastia si sotii Radulescu l-au respectat intrutotul. 

Pe langa discretia absoluta a celor implicati in respectiva  afacere, in special a sotilor Radulescu, acestia s-au dovedit si mai tarziu extrem de corecti cu dorinta maiorului.  Niciodata nu au dezgropat secretul  si nu au fortat mana donatorului sa-si recunoasca vina din trecut. Nu au intentat proces pentru actele filantropice ale acestuia, cum au procedat acele rude inchipuite,  ce au incercat sa demonstreze ca Pastia nu ar fi in deplinatatea  facultatilor cerebrale  cand a facut acele donatii catre municipalitate.

FOTO: Document de arhiva-Arhivele Nationale-Filiala Vrancea

“Sotii Radulescu nu s-au folosit  de niciuna din parghiile juridice ale timpului  pentru a-l obliga pe maior  sa le mai taie o felie  din averea formidabila  a sa.  Fapta familiei Radulescu a fost una exceptionala si greu de crezut,  dar a existat. Intr-un eventual proces de paternitate, daca ar fi intentat contra Maiorului, cu martorii, actele   si intamplarile de atunci, nu ar fi fost  exclus ca instanta de judecata sa fi dat castig de cauza  Mariei Pastia, devenita Radulescu, iar Teatrul si Ateneul nu ar mai fi existat.  Dar nu s-a ajuns aici, familia Radulescu a ramas credincioasa dorintei maiorului si  a ingrijit respectarea testamentului acestuia. Ca o reparatie tarzie, in anul 1934, la cinci ani de la moartea filantropului, printr-o sentinta civila a Tribunalului Ilfov fosta sotie a maiorului Gh. Pastia, numita la acea data  Elena Riga, a infiat - o pe aceasta Maria Radulescu, lucru ce confirma cumva povestea de mai sus”, mai spune Florin Dirdala.

 


Publicat de : ---
Data publicrii: 22 Feb 2016 - 05:19
 

Link tire   [1] https://www.fundatia-aleg.ro/index.php?name=News&file=article&sid=52786&titlu=Filantropul_care_si_a_donat_toata_averea_pentru_constructia_celor_mai_importante_edificii_din_Focsani__Secretul_bine_pastrat_al_familiei_Pastia