Unde sunt intelectualii de stanga?

     Doresc sa fiu clar de la inceput

. Nu cred, ca atatia altii, ca avem nevoie de o "Stanga moderna" (sau de intelectualii aferenti acesteia). Am argumentat in alte ocazii ca acest model, al unui sistem echilibrat intre Dreapta si Stanga, nu este nici realist si nici dezirabil in general. Iar cu referire la conditiile noastre, este de inteles ca Dreapta a ajuns, intelectual vorbind, dominanta. Este un raspuns natural la cateva decenii de totalitarism al Stangii.
     Cu toate acestea, absenta completa a intelectualilor de Stanga de pe scena teoretica de la noi trebuie analizata si explicata. Cand spun "absenta completa" nu este o figura de stil. Desigur ca exista personaje publice cu simpatii de Stanga. Exista si cateva bloguri sau reviste. Insa un intelectual, in intelesul pe care trebuie sa il dam acestui termen, este un om dedicat reflectiei teoretice. Iar asta inseamna carti, inseamna teorii. Nu e suficient sa scriem, otarati, pe bloguri. Nu este suficient sa scriem un editorial critic la adresa unuia sau altuia. Pentru a ne califica drept "intelectuali" trebuie sa producem ceva anume. Carti de teorie (sau de istorie - las la o parte acum detaliile).
     Or, aici este problema. Stanga occidentala a produs literatura teoretica. Habermas, Hobsbawm, Chomsky, Badiou, Zizek - ar fi doar cateva nume recente. La care se pot adauga altele, mai vechi: Sartre, Marcuse, Althusser. Lista este foarte, foarte lunga. Insa in Romania, in ultimii zece ani, eu unul nu stiu nici o lucrare recunoscuta ca fiind la un nivel academic ridicat, care sa argumenteze din perspectiva Stangii ceva cu privire la un subiect teoretic (observati ca nu se califica, aici, scrieri de tip "Cutare este un fascist" sau "Boierii mintii ne-au luat mintile"). Nici macar una. E posibil sa ma insel, insa am indoieli...
     Contrastul cu Dreapta este evident. De aceasta parte avem ganditori originali, care fac si altceva decat sa contabilizeze pacatele "celorlalti". Horia Patapievici scrie despre modernitate, Traian Ungureanu despre cultura contemporana, Ioan Stanomir despre conservatorism - iarasi, lista este foarte lunga, asa incat ma rezum doar la cateva exemple, cu regretul ca nu ii mentionez si pe altii, precum Teodor Baconschi, Sever Voinescu sau Cristian Preda. (Recomand, totusi, cele doua volume despre Dreapta intelectuala din Romania editate de Cristian Patrasconiu si volumul editat de Ionut Sterpan si Dragos Aligica - toate aparute la Humanitas).
     De ce? Mi se pare ca una dintre cauze trebuie cautata in perioada de dinaintea anului 1989. Regimul comunist a reusit atunci performanta de a cenzura nu doar gandirea "burgheza" si "reactionara", ci chiar si pe ganditorii Stangii. Nici macar marxismul occidental nu mai era un subiect de discutie onesta in anii guvernarii Ceausescu.
     Dreapta a avut o traditie pe care sa o continue dupa 1989 - ma refer atat la ganditorii interbelici, cat si la o serie de autori activi in maginea sau impotriva cenzurii comuniste (Constantin Noica este un exemplu clasic). Stanga insa nu a fost in situatia de a continua nimic. Pe cine era sa ia drept sursa de inspiratie? Pe Popescu-Dumnezeu?
     O alta explicatie tine de atitudinea partidelor fata de intelectuali. Partidele Dreptei - de bine, de rau - au avut un dialog cu intelectualii de dreapta si, uneori, chiar le-au oferit o platforma. Din partea Stangii au existat intentii declarate, insa rezultatele au fost mai mult decat modeste. Ceva conferinte, cateva articole de opinie - nimic solid, nimic validat international.
     Iarasi, de ce? Probabil si pentru ca partidele Stangii s-au reinventat dupa caderea PCR ca miscari virulent anti-intelectuale. In 1990, aceasta caracteristica se exprima in principal sub forma violentei si intimidarii. In ultimul deceniu, modalitatea principala de actiune a fost impostura, falsul. Ai un doctorat? El are doua! Ai o diploma? El are trei: una in dinamica fluidelor, alta in management si alta in studii de securitate! - luate in doi ani, timp in care a fost ministru si deputat.
     In fine, alta problema tine si de natura problemelor sociale. Stanga occidentala s-a preocupat traditional de problema inegalitatii sociale. Cu ce scop sau cu ce rezultate, asta este alta chestiune... Insa la noi - inainte si dupa 1989 - inegalitatea sociala nu este o problema atat de importanta precum aceea a saraciei. Desigur, fiecare este liber sa vorbeasca despre inegalitate. Departe de mine sa sustin ca aceasta nu exista sau ca nu este importanta in Romania sau in alte tari din Estul Europei. Dar spre deosebire de Occident, unde saracia este de regula relativa, in Est avem de-a face adesea cu saracie absoluta, cu saracie pur-si-simplu.
     Ceea ce suscita intrebari de principiu - cu privire la conditia umana, cu privire la libertatea economica, sau cu privire la etica muncii si a familiei. Toate, traditional, din provincia Dreptei. Stanga nu are intelectuali pentru ca, in cele din urma, vorba unui socialist de pe la noi, asa a decis viata... 

     Nota: Domnul Catalin Avramescu este ambasador al Romaniei in Finlanda si Estonia.

   
Publicat de : ---
Data publicării: 23 Feb 2016 - 05:16
 

Link știre