Reactie civica

     Am asistat, in Romania, in ultima saptamana, la o spontana si surprinzatoare - cel putin pentru majoritatea parlamentara PSD-ALDE -, miscare de protest care a demonstrat o reactie civica de o rapiditate fara precedent

. Nu e de mirare ca pentru cei ce credeau ca au puterea efectiva acest straniu fenomen civic a fost interpretat din perspectiva strategiei de care au beneficiat in campania electorala - daca nu cumva au si contribuit la impunerea ei in fata opiniei publice: teoria conspiratiei. O conspiratie care ar fi fost orchestrata fie de un presedinte care nu accepta rezultatul urnelor, fie de "servicii", dar mai ales de "oamenii lui Soros". Liderii partidului dominant si consultantii din jurul presedintelui Camerei Deputatilor au crezut ca majoritatea obtinuta in alegerile parlamentare din decembrie 2016, cu toata participarea foarte scazuta la vot (39,4%), ar putea justifica, cel putin in primele luni, aproape orice.
     In aceste conditii, ordonanta de urgenta privind modificarea codurilor penale, aprobata intr-o sedinta de guvern care fusese intrunita pentru un cu totul alt subiect - bugetul - pune in evidenta o viziune despre politica de prada pe care par dispusi sa o practice. Pe de o parte, incercarea nereusita - doar datorita prezentei intempes¬tive, dar constitutionale, a presedintelui la sedinta de guvern din 18 ianuarie - de a trece prin ordonante de urgenta schimbarile legislative care ar fi favorizat politicienii acuzati de abuzul in functie si clientela acestora, atrasese atentia opiniei publice asupra subiectului. Pe de alta parte, consultarile, obligatorii in elaborarea oricarei initiative legislative, au fost organizate - mai degraba mimate - doar ca urmare a cererii presedintelui, neputand contribui la degajarea unor solutii de compromis.
     Dupa o singura zi de consultari, 30 ianuarie, lucrurile pareau sa treneze. Doar o zi mai tarziu, in seara zilei de 31 ianuarie, a cazut stirea adoptarii deja celebrei Ordonante de urgenta 13! Si aceasta in conditiile in care starea de spirit protestatara era deja formata. Mai mult, ideea ca 31 ianuarie era ca o data limita, impusa ministrului de justitie, pentru a trece schimbarile legislative rapid prin guvern fusese prezentata de ceva vreme de multi comentatori. Si, ca situatia sa fie si mai complicata - o coincidenta nefericita, nu-i asa! - tot pe 31 ianuarie incepea si procesul privind abuzul in functie al presedintelui PSD. Toate aceste elemente constituiau deja un cocteil exploziv. Iar aprobarea ordonantei de urgenta a fost declansatorul. Oricum, o miscare de protest fata de "faptul implinit" (ordonantele de urgenta intra in vigoare imediat dupa publicarea lor in Monitorul Oficial, daca nu este prevazuta o alta data in continutul lor) era de asteptat, dar, cu toate acestea, rapiditatea reactiei (practic instantanee) si amploarea miscarii au surprins.
     Problema urgentei cu care a fost aprobata aceasta ordonanta nu poate fi acceptabil justificata nici politic, nici juridic, ca sa nu mai vorbim despre aspectele etice, morala. Nu este inca suficient de clar cum a aparut si cand a aparut aceasta ordonanta de urgenta pe agenda (ordinea de zi) a sedintei de guvern de marti, 31 ianuarie. Aparent, pentru a impiedica prezenta presedintelui, care poate participa din oficiu la o sedinta de guvern daca se discuta probleme de ordine publica, politica externa si aparare nationala, a fost aprobata o extindere ad hoc a ordinii de zi. In aceste conditii, abrogarea ordonantei de urgenta nu este decat o solutie de moment, pentru a tempera situatia si a depasi momentul critic. Abrogarea ordonantei si sacrificarea ministrului justitiei fac parte din aceasta strategie. Dar acestea nu rezolva problema protectiei politicienilor corupti, care ramane. Aceleasi prevederi pot fi impuse si in cazul dezbaterii unui proiect de lege in parlament, doar ca drumul lor legislativ ar fi ceva mai lung.
     Dupa o saptamana de la incercarea de a pune opinia publica nationala si internationala in fata "lucrului implinit", credibilitatea si legitimitatea guvernului si a majoritatii parlamentare au fost grav afectate. Acestea nu doar ca au incercat sa justifice ceea ce nu putea fi justificat, dar, in incercarea de a compromite manifestatiile de protest, au continuat si amplificat o campanie de dezinformare de cea mai clara inspiratie iliberala in care stirile false, teoria conspiratiei si faptele alternative se ingemaneaza in incercarea de a impune un post-adevar. Aceeasi tentatie iliberala, care s-a manifestat deja in Ungaria, Polonia, Croatia, se manifesta si in Romania. Unii ar dori sa reduca democratia la jocul alegerilor. Insa, campaniile din ultima vreme arata ca acest joc este grav afectat de teoria conspiratiei, de promovarea stirilor false si de invocarea asa ziselor "fapte alternative". Iar la noi, mai ales dupa 2015, o campanie insidioasa a incercat sa intoarca o parte a opiniei publice impotriva valorilor statului de drept si a drepturilor omului.
     Nu este deci intamplator ca protestatarii au devenit constienti ca miscarea lor a depasit granitele nationale si nu mai este doar una impotriva coruptiei, ci pentru apararea democratiei europene. Altfel spus, ca pentru a continua drumul catre o democratie de inspiratie occidentala statul de drept este un mijloc, nu un scop in sine. Vor reusi insa sa trans¬forme o reactie civica intr-o forma concreta de politica?   
Publicat de : ---
Data publicării: 06 Feb 2017 - 05:37
 

Link știre