Expoziția "2 în 1" - Grafică și Caricatură de Octavian Andronic și Ana Ștefania Andronic

(5092 cuvinte în acest text)
(4066 afișări)  Tipărire

Fundația AlegRO si Fundația Culturală Artex organizează în perioada 15 - 31 martie 2011, la Cercul Militar Național, expoziția de grafică digitală, pictură și grafică satirică "2 în 1" aparținând artiștilor Ana Ștefania Andronic (Buzu) și Octavian Andronic (ANDO).


"2 în 1"  provoacă publicul să descopere dialogul pertinent al celor doi artiști, reliefând două personalități, două generații și două viziuni prin duetul "vizual" tată-fiică. Este prima ieșire în public, împreună, a celor doi artiști care, în ciuda genurilor diferite pe care le practică , se regăsesc în perimetrul artei autentice și al originalității stilurilor.


"Trebuie să mărturisesc că mă încearcă o emoție, probabil ceva mai mare decât cea a protagonistei acestui eveniment. Explicația este simplă: este fiica mea și, cu siguranță, cel mai talentat membru al familiei! Genetic, o generație preia încărcătura emoțională a alteia pe principiul vaselor ( sanguine) comunicante."  - (Octavian Andronic, la primul vernisaj al Anei Ștefania)


Periplul în universul artistic al celor doi artiști se compune din aproximativ 70 de lucrări de grafică satirică, digitală și pictură și va putea fi vizitat în fiecare zi intre orele 11.00 – 19.00.


Vernisajul  expoziției va avea loc în data de 15 martie, la galeria Cercului Militar Național (Bulevardul Regina Elisabeta, nr. 24, Sectorul 5, București), începând cu ora 18.00. În cadrul evenimentului va avea loc și lansarea volumului de caricatură "Andografia – 2010", semnat de ziaristul Octavian Andronic.


Fundația AlegRO este o organizație civică, înființată în anul 1999, cu scopul de a contribui la consolidarea principiilor democratice, la creșterea încrederii și responsabilității publicului față de procesul electoral, pentru educarea tinerei generații în spiritul valorilor europene într-o societate aflată în tranziție.


Fundația Culturala Artex crede într-o abordare originală a dezvoltării culturale a orașelor din România, prin proiecte inedite, creative și interdisciplinare.  Fundația Culturală Artex susține și promovează exprimarea liberă a ideilor, încurajând creativitatea și expresivitatea individuală. Pentru mai multe detalii despre proiectele Fundației Culturale Artex vă rugăm să accesați site-ul: www.artexfoundation.org.


Expo 2 in 1


Marti, 15 Martie 2011, Galeria Artelor de la Cercul Militar National (CCA) a fost gazda unui vernisaj original: expozitia de grafica, pictura si caricatura a unei familii de artisti - Octavian Andronic(tata) si Ana Stefania Andronic (fiica).

In fata unei asistente-record au rostit alocutiuni de prezentare si recomandare a operei expozantilor criticul de arta Alin Galatescu si acad. Razvan Theodorescu. Au vorbit, deasemenea, in calitatea lor de cunoscatori si iubitori ai genului, domnii Adrian Nastase si Ion Iliescu.

Printre invitati s-au numarat un esalon consistent de jurnalisti (Cornel Nistorescu, Octavian Stireanu, Carol Roman, Dan Medeanu, Aristotel Bunescu, Stelian Turlea, Dora Muller, Carmen Movileanu, Ioan Tudor Vasilescu, Bogdan Belciug, Corneliu Vlad, Val Voiculescu, Adriana Irimescu, Nely Lukian, Florentin Scaletchi, Georgiana Capuerde, Gianina Corondan), oameni de afaceri (Anca Vlad, Sorin George Nicolescu, Dan Dragoi, Dinu Rizescu, Ion Toanchina, Cristian Tantareanu, Paul Andronic, Petru Apostol, George Padure, Octav Cobzareanu, Nela Pavalache, George Bosman, Stefan Caldare, Radu Cutucache, Mirica Dimitrescu, Stefan Dulu, Alexandru Feig, Victor Dragan, Liliana Dragan), artisti plastici (Albert Poch, Nicolae Mirodoni, Gheorghe D.Constantinescu, Octavian Covaci), oameni de cultura (actorul Mircea Albulescu, prof.univ. Stefan Cazimir), reprezentanti ai unor institutii publice (Ioan Hidegcuti - FRG, Valer Dorneanu - Avocatul Poporului, Corneliu Turianu - CNSAS), medici (prof.dr Mircea Beuran, prof.dr.Dorin Sarafoleanu, dr.George Budileanu, dr.Liana Andronic), juristi ( Ion Ionescu, Doru Trifoi, Dan Popa, Gheorghe Dinu, Pastorel Zugravescu), politicieni (Viorel Pana, Codrin Stefanescu, Victor Opaschi, Ristea Priboi), militari ( gral.r. Bartolomeu Savoiu, cdor.r. Viorel Andronic), bancheri ( Ion Nitu), cadre didactice universitare (Alex Enaceanu, Gabriel Garais), reprezentanti ai corpului diplomatic (sotia ambasadorului Iordaniei la Bucuresti), membri ai comunitatii internationale de afaceri ( Daniel Roberts, patron Romanian International Bank, Gregor Aufhauser, manager general Grand Hotel Marriott), reprezentanti ai galeriei-gazda ( Cercul Militar National), rude si prieteni ai expozantilor.

La finalul ceremoniei de deschidere Octavian Andronic a multumit celor care au contribuit la realizarea acestui act de cultura: organizatorilor - Fundatiile AlegRo si ARTEX ( presedinte Catalin Visan) si sponsorilor: Companile FILDAS (Anca Vlad), Graphis (Daliana Pacuraru), Romfracht (Vladimir Mitroi), URBB (Octav Cobzareanu) si Right Gift (Ioana Udrea).

Expozitia va fi deschisa pana pe data de 31 Martie, si va putea fi vizitata zilnic intre orele 11-19.

Stenograme:

Răzvan Theodorescu:
„Ce înseamnă Octavian Andronic o spune faptul că la această expoziței se află cel mai important șef de stat din perioada post-decembristă și cel mai important prim-ministru din perioada post-decembristă. Asta spune tot (...)
În Andografiile sale politica este numitorul comun al unui demers absolut remarcabil, așa cum trebuie să fie orice caricaturist de talie, se împreunează în opera celui care, dacă nu mă înșel, la 37 de minute după ce dictatorul s-a urcat în elicopter, acum 21 de ani, a întemeiat un ziar. Așa este domnule Andronic?
Om al cetății de la bun început, om al cetății în timpul campaniei electorale, om al cetății când a fondat ziarul “Libertatea”, om al cetății tot timpul, cu activitatea frenetică a celui care este ziaristul și caricaturistul pe care l-am iubit. Alături de Ando, o avem pe Buzu. Această întâlnire de doi uluitori, admirabili mânuitori ai penelului.
Am descoperit acest gust cu totul special al Anei pentru ironie și acest dar, neobișnuit pentru graficieni - gustul pentru culoare.
Un bun cunosctător al artei, care se numește Adrian Năstase, a spus despre pictura Anei Andronic un lucru pe care îl găsesc remarcabil. Artă adolescentină. Când spun asta, înțeleg o vibrație specială, cultivată, ironică, absolut remarcabilă.
Pentru Ando, e cronica vieții noastre în ultimii 20 de ani ai unei națiuni exuberante, care, ca într-un desen al său, nu-și găsește drumul. Nu este momentul să politizăm, deși Ando face în opera sa politică, pentru că noi românii suntem politică, tot timpul. Dar Ando mai este ceva: este caricaturistul care merge spre un public cultivat, spre dumneavostră. Fiindcă cine face ce face el este de admirat. Cine face ceea ce face el nu se adresează nici Tanței, nici lui Costel. Se adresează unui public românesc cultivat. Pentru această îngemănare, să le mulțumim celor doi Andronic. “

Octavian Andronic: “De domnul Adrian Năstase mă leagă nu numai tinerețea militară – am “luptat” amândoi în aceeași unitate de infanterie, este un episod pe care l-am invocat amândoi în repetate rânduri – dar și faptul că a avut bunăvoința și delicatețea ca la prima expoziție a Anei, acum un an, să facă oficiul de prezentare a acesteia. Îi sunt îndatorat și recunoscător pentru acest gest și îl rog să spună și de data asta câteva cuvinte. “

Adrian Năstase: “Domnul academician Theodorescu a remarcat, ca și mine, o operă de artă importantă.
Cu Octavian Andronic am fost complici multă vreme – folosesc acest termen pentru că în ultima vreme am experiențe interesante în domeniul procedurilor speciale - dar am fost complici în redactarea unei reviste – “Pui de lei” - care ne-a salvat de foarte multe lucruri dificile – mărșăluirea pe terenul de instrucție pe vremea când eram în armată. Vreau să remarc deosebirea dar și continuitatea firească de generații din aceste două încăperi.
Avem de-o parte zona mai exuberantă, zona mai de culoare, mai plină de forță, o zonă care înseamnă și o combinație între munca de benzi desenate și zona a ceea ce înseamnă vis, probabil trăire mult mai intensă și în partea cealaltă Octavian Andronic, care este de fapt în alb și negru, încearcă să prezinte lucrurile într-o exprimare sintetică. Este probabil zona în care unii fac scandal pentru că nu sunt obișnuiți cu critica dură la adresa puterii, dar în măsura în care vom încerca să găsim o continuitate între generații, vom descoperi că este firesc să avem aceste lucruri într-un fel normale, între generațiile celor care încearcă să găsească un drum valabil.
Desnele lui Ando sunt desene care sintetizează de la fraze și propoziții până la linia care încearcă să arate esența. Fiecare dintre aceste imagini înseamnă de fapt o radiografie a unei realități, a unei zile de tensiune și a unei situații complicate.
M-a întrebat cineva care este diferența dintre teorie și practică. Teorie este atunci când știi totul, dar nimic nu funcționează. Practica este atunci când totul funcționează, dar nimeni nu știe de ce. Aici, în societatea în care trăim azi, am reușit să reunim teoria cu practica. Nimic nu funcționează și nimeni nu știe de ce. Probabil că aceste desene ne pun niște întrebări la care fiecare dintre noi se simte tentat să răspundă. Și, de aceea, dincolo de bucuria culorii din această sală, felicitări Anei pentru toată această evoluție pe care și eu am putut s-o remarc, pornind de la panourile acelea extraordinare și atât de reușite, de la expoziția anterioară, la aceste desene „decodate”, cum spunea foarte bine academicianul Theodorescu. Îi felicit pe cei doi și cred într-adevăr că arta este, mai ales acum, și trebuie să fie politică.”

Octavian Andronic: „În urmă cu zece ani, când am vernisat ultima mea expoziție – până la aceasta – la Galeria Bancorex, ultima expoziție care s-a ținut sub egida Bancorex, după aceea instituția ca atare a dispărut în neant. Domnul Președinte Iliescu mi-a făcut atunci onoarea de a participa la vernisaj, în calitatea pe care o avea de șef al Opoziției. A participat la vernisaj alături de reprezentantul Puterii la acea vreme, premierul Radu Vasile, și nu pot să nu-mi reamintesc cu plăcere acel moment în care puterea și opoziția se aflau împreună, într-o sală, amuzându-se de aceleași realități. Îi mulțumesc domnului președinte că m-a onorat din nou cu prezența domniei sale în această seară. O să-l rog să vă adreseze câteva cuvinte.”

Ion Iliescu: „Octavian Andronic ne-a obișnuit cu aparițiile sale, ca grafician și ca ziarist. Și eu am remarcat momentul respectiv, când și-a asumat apariția primului ziar, la Revoluție. Atât în ceea ce scrie cât și în grafica sa, are o putere de sinteză extraordinară. Printr-o caricatură surprinde elemente esențiale ale vieții politice. Este un fel de cronică și expoziția sa și cartea pe care a scos-o acum și alte cărți pe care le-a scos înainte, inclusiv culegerile „Punctul pe Y”, exprimă sinteze foarte pertinente și la obiect, foarte bine concentrate ale fenomenului care s-a produs. De aceea orice apariție a sa este un eveniment nu doar artistic, dar și un eveniment în viața noastră.

Este o întâmplare fericită, tată și fiică să se reunească în aceeași expoziție și, într-adevăr, prezența fiicei dă această notă de prospețime, care reușește să se prezinte cu atâta forță, cu acuratețea observației și cu moștenirea de la tată, spiritul ironic foarte tipic, care sintetizează cu umor tot ceea ce transfigurează. Este o desfătare, o încântare să le admiri lucrările și vreau să le mulțumesc pentru acest moment din viața noastră.”

Alexandru Ruși: „Cu umilință îmi cer iertare că am îndrăznit a cuvânta după domniile voastre. Dar există o explicație: mai bine de 40 de ani de amiciție, de înțelegere, de certuri urmate de împăcare cu cel care tată fiind, astăzi expune din nou și la așa tată, așa fată, ia ton și ea, alături de el. E greu să definești frumusețea, se spune însă că nu-i furmos ce-ți place ție, e frumos ce-mi place mie. Este foarte dificil să spui de ce tabloul de acolo este mai frumos decât cel de dincolo, de ce caricatura nr. 1 are ceva în plus față de caricatura nr.10 ș.a.m.d. Fiecare are un mesaj încriptat, pe care îl descoperi făcând pași mărunți, observându-l și analizându-l. Aș vrea, în acest moment, să ofer un buchet de flori Anuței și un buchet de flori celei care de de două ori 365 de zile a luptat, s-a străduit, a ieșit pe ușă ca să intre pe geam, pentru ca în cele din urmă să reușească să adune forțele celor doi și să ne ofere astăzi acest moment de încântare. Este mama Anei, care merită toate aprecierile pentru lupta ei.”


CLICK PENTRU GALERIE FOTO...


EVENIMENTUL REFLECTAT ÎN PRESĂ

Ando și Buzu, expoziție „2 în1” (Jurnalul Național - 17 Martie 2011)

Octavian Andronic și Ana Ștefania Andronic – duet vizual artistic, în premieră

De la metafore grafice ancorate în realitatea momentului, pline de hazul unei societăți perturbate la per­fec­țiu­nea liniilor de contur și efervescența coloristică a unei percepții „adolescentine”, expoziția „2 in 1” semnată de cunoscutul publicist și caricaturist Octavian Andronic (Ando) împreună cu fiica sa, Ana Ștefania Andronic (Buzu), reunește un duet „vizual” al cărui punct co­mun se regăsește în perimetrul artei autentice. Expoziția a fost vernisată recent la Cercul Militar Național, în prezența unui public numeros. Cei doi artiști și-au unit astfel creativitatea și au pus la cale, în premieră, un periplu artistic de gra­fică digitală, pictură și grafică satirică, care adună peste 70 de lucrări.

„Ideea unei expoziții în familie a fost a Anei, care a dorit să fim împreună, chiar dacă ar putea părea că genurile noastre nu sunt prea apropiate. Trebuie să mărturisesc că mă încearcă o emoție, probabil ceva mai mare decât cea a protagonistei acestui eveniment. Explicația este simplă: este fiica mea și, cu siguranță, cel mai talentat membru al familiei”, a spus ziaristul. Dacă la Ando conturul se subjugă mesajului, la Buzu el subliniază esteticul: „Consider că am dobândit un stil propriu, aparte, care se identifică prin expresie, de aceea mă concentrez mai mult pe portetristică, deoarece pe lângă desenul fizic/figurativ, există și interpretări psihologice tipice caracterului uman. Este motivul pentru care am ales omul ca subiect principal în lucrările personale – astfel orice privitor se poate regăsi în înfățișarea și starea personajelor mele”, a declarat Ana Ștefania Andronic.

Prezent la lansare, fostul pre­șe­dinte Ion Iliescu a descris expoziția ca fiind o îngemănare fericită tată – fiică: „Această notă de prospețime a tinereții, a adolescenței care reușește să se prezinte cu atâta forță, cu o forță a creației și o forță a observației și cu moștenirea de la tată – spiritul iro­nic foarte fin cu care înfățișează tot ceea ce ne prezintă. Este o desfătare, o încântare și vreau să le mulțumesc și să-i felicit pe amândoi pentru acest moment din viața noastră”, a afirmat Ion Iliescu. La vernisaj au mai fost prezenți academicianul Răzvan Theo­dorescu, Adrian Năstase, ac­to­rul Mircea Albulescu, Gianina Coron­dan ș.a.

Expoziția va putea fi vizitată în fiecare zi, până la 31 martie, între orele 11:00 și 19:00, la Cercul Militar Național.


Omul zilei: Octavian Andronic (Jurnalul Național - 16 Martie 2011)

Octavian Andronic (Ando) împreună cu fiica sa, Ana Ștefania (Buzu), și-au unit forțele creatoare și au pus la cale, în premieră, o expoziție de grafică digitală, pictură și grafică satirică intitulată „2 în 1”, care reunește apro­ximativ 70 de lucrări. Duetul vizual tată-fiică poate fi vi­zitat până la 31 martie, între orele 11:00-19:00, la Cercul Militar Național, o provocare lansată publicului curios să descopere „dialogul” artiștilor. Cu ocazia vernisajului, Octavian Andronic a lansat și volumul de caricatură „Andografia – 2010”. Șefania Andronic a absolvit Facultatea de Arte Plastice din cadrul Universității Naționale de Artă, secția grafică și este doctorand în arte vizuale. A expus în cadrul mai multor expoziții colective și a unor expoziții personale de artă digitală. Octavian Andronic are la activ un număr impresionant de expoziții perso­nale și participări la expoziții colective, în țară și peste hotare. A obținut premii importante la Saloanele naționale de Umor și la expoziții internaționale, fiind inițiatorul ge­nului „Videocartoon” (caricaturii animate pentru televiziune), reprezentativă fiind rubrica tv „Andografia Zilei”.

Cu ocazia acestei colaborări artistice, Jurnalul Național îl declară pe Octavian Andronic „Omul zilei”.


Expo marca Andronic (Jurnalul Național - 15 Martie 2011)

„2 în 1”, o inedită expoziție de gra­fică digitală, pictură și grafică sati­rică aparținând artiștilor Ana Ștefania Andronic (Buzu) și Octavian Andronic (Ando) va fi vernisată astăzi, ora 18:00, la galeria Cercului Militar Național. Lucrările ex­pu­se vor provoca publicul să des­co­pe­re dialogul pertinent al celor doi artiști, reliefând două personalități, două generații și două viziuni prin duetul „vizual” tată-fiică. Expoziția ce marchează prima ieșire împreună a celor doi va fi deschisă până la 31 martie. În cadrul evenimentului, ziaristul Octavian Andronic își va lansa volumul de caricatură „Andografia – 2010”.


Arta "2 in 1" - de Georgiana Capuerde

Fiica si tata - amandoi talentati foc. Doua genuri diferite care surprind cu originalitate si umor lumea asa cum e.

Ana Andronic si Octavian Andronic si-au lansat in aceasta seara expoziția de grafică digitală, pictură și grafică satirică “2 în 1″, la Cercul Militar Național, in prezenta a zeci de invitati (Ion Iliescu, Adrian Nastase, Razvan Theodorescu, Alin Galatescu, Octavian Stireanu, Cornel Nistorescu etc.). Daca aveti drum prin centru, nu ratati!

Expozitia este deschisa pana la 31 martie, intre orele 11.00 – 19.00.


Ando și Buzu: Ironie inteligentă și măiestrie grafică (Timpul - 23 Martie 2011)

Octavian Andronic (Ando) și fiica sa, Ana Ștefania (Buzu), expun pentru prima dată împreună, reunindu-și lucrările de grafică digitală, pictură și grafică satirică sub titlul „2 în 1”, la Galeria Artelor de la Cercul Militar Național din București.

Cu această ocazie, Octavian Andronic a lansat și volumul de caricatură „Andografia – 2010”.

Octavian Andronic este publicist și caricaturist cu un palmares impresionant, deținând numeroase premii naționale și internaționale.

Genul „Videocartoon” (caricatura animată pentru televiziune) pe care l-a inițiat este cunoscut publicului larg prin rubrica de televiziune „Andografia zilei”.

Ana Ștefania Andronic a absolvit Liceul de Artă „Nicolae Tonitza” din București și Facultatea de Arte Plastice, Secția Grafică, a Universitatății Naționale de Artă. A ilustrat reviste și a participat la mai multe expoziții de grup și personale. Este doctorand în arte vizuale.

La vernisajul din 15 martie au luat cuvântul criticul de artă Alin Gălățescu, academicianul Răzvan Theodorescu, precum și politicienii Adrian Năstase și Ion Iliescu.

„Ana Andronic a fost o bucurie pentru mine și o revelație în același timp. Este un prototip al noii generații de artiști plastici. (…) Am remarcat aici forța creativă, personajele și faptul că a reușit să-și mențină paleta cromatică și expresivitatea în zona neorealismului fantastic.” (Alin Gălățescu)

„În teoria comunicării se spune că Orientul este atașat imaginii și Occidentul verbului. Ei bine, mânuitorul verbului șfichiuitor și mânuitorul unui desen absolut remarcabil, așa cum trebuie să fie orice caricaturist de talie, se îngemănează în opera celui care a întemeiat un ziar: Libertatea. Deci om al cetății de la bun început (…), cu o acuitate care este acuitatea caricaturistului și cu șfichiul pe care l-am iubit întotdeauna la Ando. (…) La Ana am descoperit acum acest gust cu totul special pentru ironie, acest duct al liniei perfect și, neobișnuit pentru graficieni, gustul pentru culoare.” (Răzvan Theodorescu)

„Probabil că aceste desene ne pun niște întrebări la care fiecare dintre noi se simte tentat să răspundă. (…) Felicitări Anei pentru toată această evoluție pe care și eu am putut să o remarc pornind de la tablourile acelea extraordinare și atât de reușite de la expoziția anterioară la aceste desene de cetate, cum spunea atât de bine academicianul Teodorescu.” (Adrian Năstase)

„Atât în ce scrie, cât și în grafica sa are o putere de sinteză extraordinară. Printr-o caricatură surprinde elemente esențiale ale vieții politice. Este, de aceea, un veritabil cronicar. (…) Exprimă sinteze și analize foarte pertinente și foarte la obiect. (…) Surpriza pentru mine este o îngemănare fericită tată și fiică în această expoziție și această notă de prospețime a tinereții și a adolescenței care reușește să se prezinte cu o forță a creației, cu o forță a observației și cu moștenirea de la tată: spiritul ironic. (…) Este o desfătare, o încântare.” (Ion Iliescu)

Cele aproape 70 de lucrări din expoziția „2 în 1” semnate de Ando și Buzu pot fi admirate până pe 31 martie, între orele 11.00 și 19.00.

Anca ALBU


Andromahia* – de Daniel Nicolescu (Ziarul Financiar - 21 Martie 2011)

"Ziarul Financiar" a consemnat, în suplimentul său, "Ziarul de Duminică", unul dintre evenimentele culturale autentice ale ultimelor zile: vernisajul expoziției de grafică, pictură și caricatură "2 în 1", a plasticienilor Octavian Andronic (ANDO) și Ana Ștefania Andronic (BUZU).

Vă prezentăm cronica semnată de Daniel Nicolescu.

Doi sâni ca două dealuri (sau invers) printre care trece o cărare. Titlul: "Silicon Valley".

Trei secvențe grafice suprapuse. În fiecare câte un televizor, care surprinde: 1. capul unei crainice; 2. bustul ei și 3. picioarele dezgolite ale aceleiași doamne/domnișoare.

Pe fiecare dintre cele trei ecrane stă scris, în ordine: "Vizionare plăcută"; "Numai cu acordul părinților" și, respectiv, "Interzis minorilor".

Un motan ("tehno...cat") care tocmai înghite un mouse de calculator.

Pe o foaie format A3, se înghesuie opresant dinspre exterior spre centru o armată de litere; în mijloc, scriitorul care, în curând, nu va mai avea spațiu vital și aer, din pricina propriei literaturi invazive.

Îmi dau seama că o astfel de prezentare a unor caricaturi riscă, într-un fel, să semene cu încercarea de explicare a unor bancuri. Sau cu o derizorie hermeneutică a anecdotei. Ando (Octavian Andronic), un personaj arhicunoscut publicului nostru, desenator de talent, cu linie epurată și dinamică, graficând moravuri politice actuale sau tare umane eterne la mai multe televiziuni și jurnale scrise, este, de multă vreme, surprinzător mai ales prin poantele sale, prin rația de umor, de cele mai multe ori inspirat, pe care ne-o oferă (era o vreme când o făcea cotidian, în Andografia zilei). La nivel stilistic (cu excepția unor mici exerciții de îndemânare, vezi "Escheromania", foto 4) nu caută să inoveze, ci să vâre, în aceeași matrice grafică, imagini ale unei actualități acute, și să ne stârnească zâmbete (triste, apăsate, îngândurate, după caz) sau, pur și simplu, râsul franc. Asta când nu ne oferă niște utile (și deloc sforăitoare), mici lecții de morală. Andofabulele sale trebuiesc, pentru a fi prețuite cum se cuvine, văzute. Povestirea lor (așa cum am încercat în rândurile liminare ale acestui articol) nu poate decât să le înăbușe șarmul, așa cum literele amenință să-l sufoce pe scriitorul incontinent din caricatura pe care tocmai am descris-o.

Dacă despre Octavian Andronic se știe tot, în ordine biografică și artistică, despre "Buzu" (vezi site-ul său personal www.buzu.ro), adică Ana Ștefania Andronic, se cuvine să aducem niște lămuriri. S-a născut în 1981, a absolvit Liceul de Artă "Nicolae Tonitza" și Universitatea Națională de Arte, secția Grafică, în 2004. Două personale, în 2008 și 2009. Specializare postuniversitară în artă digitală și tehnici computerizate, prin stagii efectuate la companii internaționale precum UBISOFT; GAMELOFT; VIVENDI; NAMCO. Este doctorand în Arte Vizuale, cu tema "Istoricul benzilor desenate" (prof. Zamfir Dumitrescu).

Ana Ștefania este o așchie care a sărit departe de trunchi. Se joacă cu stilurile grafice (foto5-8) cu o dezinvoltură rară, este vivace, modernă și proteică. Liniile sale nu sunt vehiculul vreunui mesaj, ci o expresie a libertății interioare, un imn ironic-tandru adus vizualului fără frontiere.

Din pură întâmplare, cu doar câteva zile înainte să-i văd expoziția, răsfoiam online paginile unui site seducător, www.artludik.com, produsul de web al Galeriei Artludik, cu sediul pe insula Saint Louis din Paris. Creată de Jean-Jacques și Diane Launier, aceasta este cea dintâi galerie, la nivel mondial, consacrată "artiștilor care se ascund îndărătul capodoperelor cinematografului, benzii desenate și jocurilor video... și care creează de dragul divertismentului".

Ludicii de ei îi expun pe Moebius, pe John Howe, pe Giger și pe Genndy Tartakovsky, pe Marjane Satrapi, pe incredibilul mangaka, dl. Taniguchi, dar și tineri din noul val de plasticieni, pe nedrept strânși sub deviza îngustă de producători de entertainment. E un spațiu exploziv, inovator tehnic, nebun de ludic și de serios în același timp, care atrage din ce în ce mai mulți amatori de experiențe vizuale inovatoare, dar și din ce în ce mai mulți colecționari autentici. Planșe printate (într-un singur exemplar, cu semnătura de garanție a patronului galeriei) pornesc de la 2.000 de euro...

Nu am făcut această divagație de amorul artei (deși poate că tocmai asta am făcut), ci doar ca să evoc sentimentul de invidie cordială pe care un asemenea spațiu expozițional mi l-a trezit. Odată cu acela de tristețe că, la noi, artiștii de factura celor din scuderia Artludik încă ezită să apară. Iată că m-am înșelat. Ana Ștefania Andronic ar putea oricând, prin oricare dintre picturile sau desenele sale, să stea pe simezele galeriei amintite. Are o forță grafică uluitoare, ia în cătare fizionomii rebele și le face să freamăte de viață, combină culorile în armonii sau disonanțe surprinzătoare. Cu un ton decis, viril aproape (de aici și andro... mahia), în profund constrast cu suavitatea chipului autoarei.

*) Octavian Andronic, Ana Ștefania Andronic, Expo 2 în 1, 15-31 martie, Cercul Militar Național

DANIEL NICOLESCU. Absolvent, în 1982, al Universității București, Facultatea de filologie, secția română-portugheză. Redactor principal (și, începând cu 1991, grafician copertator) la Editura Eminescu, între 1985-2003. Colaborări (cronică literară, cronică plastică, traduceri) la numeroase reviste culturale, începând cu 1974. Redactor și art-director la diverse publicații din țară. A semnat mai multe volume de traduceri și un volum de interviuri. Din anul 2000 până în 2009 - editor executiv la Ziarul de Duminică.


Cronica unei cărți nelansate: ANDOgrafia 2010 (Ziarul Financiar - 21 Martie 2011)

Gazetarul și scriitorul Stelian Turlea s-a dovedit a fi mai dinamic chiar decât autorul. "Ziarul Financiar" din această săptămână a publicat o inspirată și sugestivă cronică a volumului de caricatură și foiletoane satirice "Andografia 2010", a ziaristului și caricaturistului Octavian Andronic. Lansarea volumului ar fi trebuit să aibe loc odată cu vernisajul expoziției "2 în 1" din 15 Martie, însă din motive...obiective acest lucru nu s-a mai întâmplat. Prilej pentru ca Stelian Turlea să prefațeze în mod inedit nu doar cartea, ci și evenimentul propriu-zis.

După volumul în care a reunit o parte dintre desenele expoziției din septembrie 1999, acesta este primul "exercițiu bibliografic de carictură" pe care Octavian Andronic îl face, după cum însuși mărturisește într-un cuvânt-înainte.

Se întâmplă în al 13-lea an de existență a videocaricaturii, varianta animată printr-un procedeu computerizat, care face din ea un mic show de televiziune. "Andografia" a început la ProTV, în 1998, și a trecut mai apoi prim mai multe televiziuni.

În 13 ani, Andronic a realizat și difuzat aproape 4.000 de desene "animate". O parte, aproximativ 300, se regăsesc în volumul de față - cele din anul 2010. Sunt însoțite de două feluri de texte - "Foileton 2010", scrieri rareori mai mari de o filă, pe o temă a zilei, și "Gura lumii", ziceri culese din spusele zilelor anului.

Atât în desenele animate, cât și în textele însoțitoare, Ando se arată exact cum îl știm - satiric fără a distruge, glumeț dar cu tâlc, reușind să pună, cum tot el a insistat, "punctul pe Y", adică, în cele de in urmă, să fie un moralist foarte interesat de viața cetății.


ANDO (de Neagu UDROIU)

De-ar fi să îi căutăm împreună o siglă ,opțiunea mea se cunoaște: creionul. L-am intuit din capul locului pe Ando - un voievod în principatul creioanelor prin care un tânăr caligraf periscopa realitatea, dându-i forme de trăire încărcate de metafore. Nu-l știam ca înfățișare, ca altfel m-aș fi mirat cum poate stânca să solfegieze din frunză?

Acum, că îl știu, și nu de azi de ieri, mă miră altele care îl privesc. Au și trecut peste noi ploi musonice înzestrate cu mugete și descărcări electrice de gabarit. Pe unii dintre noi ne-au speriat. Pe alții , nu. Ando a rămas între cei din urmă, nepăsător și rece precum platanul din Cișmigiu din apropierea Monumentului Ostașului Francez (modelat de Ion Jalea cu gândul la eroismul francezilor în transeele războiului ce i-a smuls un braț). Și-a văzut de treabă acolo unde s-a întâmplat să i se considere utilă prezența și istețimea, a robotit cât e ziua de mare cu încrederea că este de făcut ce știe el a face, a investit încredere în cei ce păreau a gândi limpede și corect.

La ora de față, Ando se cuvine să fie privit drept ceea ce este: o pagina luminoasă a istoriei presei din pricipatele danubiene, un capitol distinct al civilizației prin scris și caligrafiat. Existența lui la pupitrul celui dintâi cotidian al României de după Revoluție a reprezentat o șansă a generației sale de a se situa și exprima de partea crezurilor anotimpului abia început. Eram într-un sezon în care verticalitatea și buna credință aveau trecere la bursa zilei, considerați pioni ai mersului înainte călăuziți de nevoia de democrație la care să cotizeze oricine se crede în stare. Cereți "Libertatea" acelor zile pe la biblioteca de cartier și veți avea în simțuri chinurile plumbului pus să alerge sub însemnele noutății, solidarității și respectului de sine (pot zice că i-a lipsit inspirația în clipa ratării unui brand de mare succes: a uitat să inventeze pagina 5; i-au luat-o alții înainte și tot așa o țin). Veți descoperi un mod de a face presă într-un climat de confidență deplina intre coechipieri, asezarea în straie potrivite, inspirate dar ferite de accente țipătoare, predilecția pentru argumentația la vedere, relație de necesară comunicare cu societatea. Cărțile scrise de el conving cu supra masură.

Importantul condeier și manager de presă al acestor ani, incontestabil și inseparabil soldat în transeele presei "de după", Ando rămâne ceea ce a fost și înainte, este și azi, va fi și după": un caligraf. Precum miniaturiștii unor vârste îndepărtate ale scriiturii, unde semnul grafic era convocat să însoțească, să parfumeze și să fixeze prin accent tremurul literei, graficianul cu același nume trudește conștiincios întru consolidarea literei prin alfabetul propriu și prin dicționarul de semne specific. Îl urmărim prin gazete, putem să-i simțim respirația la televizor. Când și când, cu o sesizabilă și apreciabilă constanță, iese la întâlnirea directă cu publicul. Expoziția este pronaosul în care se săvârșește slujba expunerii spre libera privire în fereastra deschisă către privitorul avizat și devotat. Expozițiile unde expune Ando sunt vitralii filigranate, amprentate de inspirație, talent, originalitate și personalitate.

La fel a fost și de curând, la Cercul Militar Național, unde Ando și-a convocat aproape cunoscuți, simpatizanți, cunoscători. Într-o defilare panotată cu dexteritate și știința persuasiunii, panouri cu respirări asociate trăirii cotidiene. Expunerile sale nu așteaptă echipe de zgomote, comportamente de peluză la derbiuri de cartier. Cei care se pricep a gusta hazul ca mod de a uita de necaz își potolesc greu puseuri de râs. Preferă zâmbetul, acceptat și adoptat drept mijloc și instrument curativ. Profilaxia prin râs este un apanaj al celor înzestrați cu humor.

Surpriză la Cercul Militar National! Avem de-aface nu cu un Ando ci cu doi. Așa se și numește întâmplarea: "Expo (e drept, cam criptografic): 2 în1". Asta pentru că în încăperea următoare se răsfață lucrările semnate de Buzu. Adolescenți, adolescente, nuduri (în sugestie), visătoare drumul lung al înghețatei către buze, brațe de Afrodita, coafuri atinse de eleganță, umeri graseiați, sâni rotunjori, chipuri în așteptarea decriptării, Marian, Mariuca, bărbați femei, arbore trimițând către Ieseu. Și, mai ales, știința reprezentării obrajilor, a frezei și coafurii, frunții. A ochilor halucinant de stăruitori în a-i ține minte.

Este locul în care convingerea mea a devenit implacabilă: artistul prezent în expoziție nu poate fi decât o tânără Domniță, mândră și suavă ca o garofiță. Am fost confirmat de documente. Îi știu și numele: Ana Ștefania Andronic. Buzu a luat de la tatăl furat de somn instrumentarul trebuincios și a cerut drept de cetate și certificat de suveranitate. A reușit.

  
[ Înapoi la Acțiuni | Index secțiuni ]
Page created in 0.2039749622345 seconds.