Vineri, 25 Mai 2007 - 06:02 AM Aleg.RO: Coltul analistului Presedintele Traian Basescu este prost sfatuit

Publicat de: Vladimir Pasti

cronicaromana Orice analiza a evenimentelor politice in care a fost implicat presedintele, de la preluarea mandatului si pana astazi, dovedeste ca in ciuda faptului ca a avut tot timpul obiective clare si relativ simplu de realizat, presedintele a reusit continuu sa isi ridice singur obstacole si sa isi creeze dificultati . Uneori a facut-o din proprie initiativa, dar era treaba consilierilor sa il convinga sa actioneze, politic, mai calculat. Alteori, insa, a mers pe mana apropiatilor, iar acestia l-au scos din drumul sau catre tinta.
Grijile si problemele Romaniei de astazi provin din faptul ca Traian Basescu nu reuseste sa isi realizeze viziunea despre structura de putere a tarii. El are doua obiective strategice. In primul rand, organizarea puterii intr-o structura riguroasa, puternic birocratizata, de forma piramidala, in care cu cat urci mai sus cu atat mai
putini oameni detin mai multa decizie si li se aloca mai multa responsabilitate. Este, de departe, cea mai eficienta forma de conducere. Asa sunt conduse vapoarele, firmele comerciale, institutiile administrative si nu putine state ale lumii. Mecanismul este perfect compatibil cu democratia, cata vreme cei instalati in varful piramidei sunt alesi de electorat. Al doilea obiectiv al lui Traian Basescu este ca el personal sa ocupe locul de la varful piramidei. Aceasta dorinta de putere
i-a fost reprosata, dar ea este absolut normala. Fara ea, nu ar fi politician. Nici acest obiectiv nu este incompatibil cu regimul politic democratic.
Cu aceste obiective, Traian Basescu a devenit presedintele tarii in decembrie 2004. In acel moment, Romania nu avea nicio problema majora.

Era in NATO, era in drum spre Uniunea Europeana, avea relatii acceptabile cu vecinii si o imagine internationala pe cale sa se
imbunatateasca, investitiile straine veneau, economia era in crestere, inflatia si somajul in scadere, nivelul de trai al populatiei crestea si el. Mai mult, la inceput, nici Traian Basescu nu avea probleme. Valorificand oportunitatea creata de decizia PSD de a se alia cu PUR in alegerile parlamentare, presedintele ales a reusit sa creeze o majoritate parlamentara dominata de Alianta D.A. si un guvern condus de principalul sau partener politic – Calin Popescu Tariceanu – si in care controla direct institutiile puterii – justitia, administratia si internele, externele, integrarea europeana, serviciile de informatii, armata – o serie de ministere importante pentru el personal, ca cel al Transporturilor, si alte institutii in care era direct interesat, precum primaria capitalei. Imaginea sa publica era la cele mai ridicate cote, iar organizatiile neguvernamentale cele mai influente politic si civic ii erau strans asociate.
La sfarsitul primului trimestru 2005, Traian Basescu a atins un apogeu de putere birocratica si influenta politica cum nu mai existase in Romania de la inceputurile tranzitiei. Puterea sa era agreata si legitimata la nivel international fara rezerve, era bine argumentata ideologic si ilustrata imagistic in politica interna, era masiv sustinuta de populatie si la fel de masiv sustinuta de mass-media. De atunci incoace, insa, istoria mandatului prezidential al lui Traian Basescu este istoria degradarii continue a acestei puteri. Este o degradare lenta si oscilanta. Recentul referendum a dus la o re-solidarizare a sustinatorilor presedintelui, dar nici procentele obtinute, nici radicalismul sustinatorilor nu pot reface varful de putere si influenta atins in prima parte a anului 2005. Revenit la Cotroceni, Traian Basescu nu a revenit la puterea pe care o avea cu doar doi ani in urma. Orice neincrezator poate verifica aceasta concluzie comparand articolele presei internationale din acea perioada, cand nimeni nu-si permitea sa-l numeasca pe Traian Basescu „Popeye”, cu cele de acum, si agenda de intalniri de atunci (presedintele rus, cancelarul german, presedintele ucrainian si moldovean, presedintele american, etc.) cu cea care urmeaza in acest an. Ceva grav s-a intamplat de atunci si pana acum, ceva care afecteaza nu doar biografia politica a presedintelui, ci si Romania. Cel mai sensibil termometru in aceasta privinta este costul capitalului. Diagnosticul institutiilor de rating a riscului de tara, continuu ascendent in primii doi ani, inclina acum spre o tendinta descendenta, din ratiuni politice si nu economice.
Putem fi de acord ca o asemenea degradare in timp a puterii unui presedinte, chiar si popular, este normala. Intrebarea este pe ce anume s-au consumat resursele de putere si imagine ale presedintelui? Nu pe cresterea investitiilor straine, nici pe dezvoltarea infrastructurii, nici pe imbunatatirea imaginii Romaniei, nici a relatiilor cu vecinii sau cu UE, nici macar pentru combaterea coruptiei sau imbunatatirea invatamantului. Ele s-au consumat intr-un lung sir de mici batalii care nu erau ale lui Traian Basescu, ci ale apropiatilor si sfatuitorilor sai. In luptele politice pentru presedintia camerelor parlamentului (pierduta), pentru dominatia PD in cadrul Aliantei D.A. (pierduta), pentru inlocuirea lui Tariceanu la conducerea PNL cu Stolojan (pierduta), pentru o majoritate parlamentara dominata de PD, prin alegeri anticipate (pierduta), pentru rasturnarea guvernului PNL (in curs), pentru decredibilizarea clasei politice in favoarea „societatii civile” (in curs), pentru destramarea PSD (pierduta), pentru „comunitatea de informatii” (castigata initial si in curs in prezent), pentru controlul justitiei (castigata initial si in curs in prezent), pentru dominarea politicii externe (castigate initial si in curs in prezent) pentru dominarea discursului public (pierduta), pentru controlul contractelor guvernamentale (in curs), pentru controlul fondurilor europene (in curs), etc.
Niciuna dintre confruntarile listate mai sus nu a fost necesara si, in final, nu s-a dovedit utila nici Presedintelui Traian Basescu, nici Romaniei. Fiecare dintre ele a consumat cate o componenta de credibilitate, de sustinere si, in final, de putere a Presedintelui. De castigat, atunci cand a fost ceva de castigat, au castigat prietenii, apropiatii, clientii, sustinatorii cei mai infocati. Cu ocazia referendumului, Traian Basescu si-a pus in joc ultimele resurse de credibilitate si sustinere. Le-a solicitat la maxim. A castigat referendumul, dar a fost o victorie la limita si epuizanta. Acum, in loc sa se refaca, isi consuma si ce resurse i-au mai ramas intr-o noua batalie care nu ii apartine – batalia pentru guvern. Pe care, chiar daca o castiga, o va plati din resursele proprii si nu ale „aliatilor”. Si nu i-au mai ramas prea multe.



(425 afișări)

 

Link-uri înrudite

· Alte știri din sursa
Cronica Română

· Alte știri de la Vladimir Pasti


Azi: Cea mai citită știre din sursa Cronica Română:

Coltul analistului Presedintele Traian Basescu este prost sfatuit | Autentificare/Creare cont | 0 comentarii
Comentariile aparțin autorilor. Nu suntem responsabili pentru conținutul acestora.
Page created in 0.52534699440002 seconds.