Sâmbătă, 02 Aprilie 2005 - 11:56 AM Aleg.RO: Spatiul politic si restul societătii

Publicat de: Valentin Stănilă

Înainte de a "ataca" subiectul principal, ni se pare util să ne spunem părerea despre o sintagmă cu o circulatie foarte largă: "clasa politică si societatea". Această separare între polticieni (pentru că despre ei este vorba, deoarece denumirea de "clasă" în cazul dat este oarecum improprie) si societate nu se justifică. Domniile lor (politicienii) fac parte din societatea noastră, sunt parte organică a ei, iar dacă este să fim sinceri până la capăt, atunci putem afirma " asumându-ne toate riscurile aferente " că asa cum este societatea, asa sunt si politicienii, iar asa cum sunt politicienii este si societatea. Ar fi absurd să ne imaginăm că politicienii actuali nu sunt un "produs" al societătii românesti actuale. Si n-au apărut din neant, nu vietuiesc, în principal, în altă altă parte de pe glob, în afara României; îsi trag "seva" din solul nostru dâmbovitean. Asa că explicatia faptului că am intitulat însemnările de fată "Spatiul poltic si restul societătii" constă tocmai în oportunitatea clarificării respectivului raport; nu-i excludem pe politicienii din societatea postdecembristă. Evenimentele din această săptămână (poate că mai mult decât oricând si mai acut decât în alt interval de timp) au pus politicienii în situatia de a răspunde asteptărilor restului populatiei. Nu ne vom referi, aici, la drama provocată de răpirea ziaristilor români în Irak, deoarece avem de-a face cu o situatie exceptională, care merită o tratare aparte, în datele ei specifice. Notăm, însă, că si în aceste conditii, când se află în joc viata unor concetăteni, au fost si sunt politicieni care nu se pot abtine să nu tragă "spuza pe turta lor" în încercarea de a obtine niscaiva capital electoral. Cu totul si cu totul întâmplător, recentele sondaje de opinie au indicat pe primul loc al preocupărilor, al îngrijorărilor populatiei, tema coruptiei, taman în preajma adoptării, cu tam-tamul de rigoare, a strategiilor si planurilor guvernamentale de combatere a acestui flagel. Să admitem că lucrurile stau exact asa. Ceea ce rezultă din textele si comentariile puse de autorităti la dispozitia presei este faptul că s-au adoptat mai multe măsuri cu un pronuntat caracter tehnic menite " potrivit autoaprecierilor guvernamanetale " să marcheze o etapă decisivă în lupta contra coruptiei, în special a marii coruptii. În paralel, s-au desfăsurat câteva actiuni demonstrative, în stilul nostru de neconfundat. Ceea ce sună însă foarte ciudat se referă la declaratiile belicoase de sprijin politic fată de ministrul Justitiei. Ca si cum ar exista o amenintare directă si extrem de periculoasă la adresa sa în calitate de luptător eroic împotriva coruptiei. Nu suntem juristi, iar dacă unele măsuri ale ministerului au stârnit controverse în rândurile meseriasilor în materie, nu avem suficiente elemente pentru a ne pronunta.
Ceea ce ni se pare inacceptabil este faptul că observatiile critice la adresa unor măsuri ale Ministerului Justitiei au devenit aproape "crimă de stat". De aici încep unele îndoieli în legătură cu scopurile mai putin vizibile ale acestui "sprijin politic". Să asteptăm ca strategiile si planurile adoptate de guvern (si nu oricum, ci în prezenta sefului statului) să dea primele roade. Să acordăm acest credit, un credit dat bunei-credinte. Ne permitem doar să atragem atentia că sunt, de pe acum, bătătoare la ochi tendintele de a se recurge la răfuieli politice, de a se plăti polite, de a se proceda discriminatoriu, ceea ce umbreste " din start " eforturile, poate sincere, poate serioase, îndreptate spre combaterea unei boli grave, care erodează necrutător toate structurile statului, ale societătii. Fără să subapreciem tema luptei contra coruptiei, ne îngăduim, totusi, să observăm " pe baza constărilor gazetăresti " că populatia este îngrijorată, la cote dintre cele mai înalte, de scumpirile si de majorările de taxe si impozite intervenite de la începutul acestei luni. Pe fondul unor asemenea îngrijorări " care, pe alocuri, se transformă în spaime ", punctele înscrise pe agenda majoritătii politicienilor sunt de un derizoriu dezarmant. Dar, despre acestea, cu un alt prilej. Notăm doar că orice se poate mima, cu exceptia interesului real fată de cei multi.

(557 afişări)