Miercuri, 01 Aprilie 2009 - 06:19 AM Aleg.RO: Președintele Basescu le-a explicat președinților Camerelor de Comerț in ce consta acordul cu FMI

Publicat de: v.andronic

AMOS News Președintele României, Traian Băsescu, s-a întâlnit marți, 31 martie a.c., la Camera de Comerț și Industrie a României, cu președinții Camerelor de Comerț din Sistemul Cameral Românesc.
Vă prezentăm discursul susținut de șeful statului: „ Bună ziua,

Bine v-am găsit, felicitări în primul rând pentru că ați reușit să dați o pildă de reorganizarea eficientă a unei structuri naționale, poate privesc și autoritățile administrației de stat către ce ați făcut dumneavoastră și vă urmează cu repeziciune exemplul. Obiectivul și trebuie să vă spun că a fost inițiativa Administrației Prezidențiale să avem o discuție cu camerele de pe întreg teritoriul țării pentru ca mesajul și corecta interpretare legată de acordul cu Fondul și cu Uniunea Europeană să fie preluate direct de la sursă. Ca să nu existe niciun dubiu, îmi asum decizia politică alături de Guvern și de Banca Națională ca acest acord să existe. Mulți au dubii dacă după ce am presat ca acest acord să se facă, nu cumva când mi-o veni bine voi face pasul înapoi să arăt la Guvern și la Banca Națională. Nu. Îmi asum această responsabilitate alături de Guvern și de Banca Națională. Aș vrea să mai explic un lucru, și nu o fac pentru presă, ci pentru dumneavoastră, pentru că într-adevăr, și eu realizez că a fost o prea puternică și publică implicare a șefului statului în diverse etape de derulare a acestui acord. Nu e nimic anormal. Eu nu am făcut decât să dau curs deciziilor pe care împreună cu ceilalți 26 de șefi de stat și de Guvern din Uniunea Europeană le-am luat în decembrie, dar și la summit-urile informale de după Summit-ul Consiliului European din decembrie. Este absolut clar și fără dubii că în momentul de față implicarea oamenilor politici la vârf, șefi de stat și de Guvern, în ameliorarea efectelor crizei este crucială.

Sistemul financiar bancar este în dificultate și singurul sprijin real poate să vină din zona puterii politice. Ca atare, implicarea oricărui șef de stat, a oricărui șef de guvern în prefigurarea evoluțiilor în sistemul financiar bancar al unei țări este nu o chestiune de bună voință, este o obligație. Cine stă pasiv și privește la ce se întâmplă își asumă responsabilitatea de a nu fi făcut ce trebuie atunci când lucrurile vor sta mai rău. Și venind acum la acordul cu Fondul. După cum vedeți, în România nu avem în acest moment o problemă de prăbușire, de depreciere a sistemului bancar. Ca atare, este evident numai și prin această realitate că România nu a apelat la o centură de salvare prin acordul cu Fondul, ci la o centură de siguranță plecând de la ceea ce întrevedem că s-ar putea întâmpla. Obiectivul deciziei politice de a se face acordul cu Fondul și cu Uniunea Europeană pentru angajarea a aproape 20 de miliarde de euro, a vizat în primul rând prevenirea unui derapaj. Nu vreau să nominalizez țări, dar sunt state ale Uniunii Europene care au apelat prea târziu la finanțare de la Fond și de la Uniunea Europeană, ceea ce a făcut ca finanțarea, sosită odată intrați în derapaj, efectele acestei finanțări să fie consistent diminuate. Văzând lecția celor care au apelat la Fond prea târziu, decizia noastră a fost să o facem în timp util.

Aș vrea să mai clarificăm un lucru pentru ca destinația reală a acestui împrumut să fie foarte clară, mai ales pentru mediul de afaceri. Statul român are datorii de plăți externe în acest an 1,6 miliarde de euro. Repet, nu e o greșeală, 1,6 miliarde. O datorie infimă față de potențialul României de a rambursa credite angajate pe termen mediu și lung. Ea de altfel se și află prinsă în bugetul de stat, partea care revine Guvernului, partea care revine Băncii Naționale la Banca Națională. Deci România nu are o problemă de rambursare a datoriilor statului De asemenea, situația băncilor din sistemul bancar românesc permitea bugetului de stat să-și asigure resursa internă în resursa generată de deficitul bugetar și de datoriile pe termen scurt de pe piața internă. Dar efectele ar fi fost cele pe care le-ați văzut în ianuarie și februarie, relativă lipsă de lichidități și dobânzi foarte mari. În această situație, după toate analizele am ajuns la concluzia că trebuie să scoatem din piață un jucător care aspira aproape toate lichiditățile, adică bugetul de stat. Să-i creăm condiții să-și asigure sursele necesare finanțării deficitului din alte zone, iar resursa financiară generată de băncile din România să rămână la dispoziția mediului de afaceri. Tot în această direcție s-a îndreptat și componenta cu Fonudul Monetar Internațional. Cele 12,95 miliarde de la Fond sunt destinate strict rezervei Băncii Naționale. Niciun cent de aici nu poate fi cheltuit pentru altceva decât pentru consolidarea rezervei BNR. Ceea ce, după ce eliminăm bugetul de pe piață, va permite Băncii Naționale ca treptat să reducă rezervele băncilor comerciale de la procentajul mare de 40 la sută, să pună aceste rezerve treptat la dispoziția pieței. Repet, treptat.

Nimeni nu va arunca toți banii o dată și în niciun caz nu va fi zero rezerva luată de la băncile comerciale. Un alt element important pe care aș vrea să știți că l-am urmărit prin acest acord a fost și moneda națională, crearea condițiilor ca Banca Națională într-o politică corelată cu Ministerul Finanțelor să mențină leul la un raport acceptabil. Nici foarte puternic să inhibe exporturile și să stimuleze importurile, dar nici atât de slab încât să reducă veniturile populației în echivalent euro la valori inacceptabile. Deci aici se va urmări prin politicile monetare și fiscale un echilibru al interesului general. În sfârșit, este de recunoscut un lucru. Oricât am fi spus că avem rezervele Băncii Naționale în valoare de 26 sau 27 de miliarde, depinde când se făcea declarația despre rezerve, certitudinea rămâne una singură: din această rezervă 12 miliarde, repet, 12 miliarde erau banii băncilor comerciale. Și atunci găsirea unui optim cu privire la cât se eliberează din aceste garanții către piață, este iarăși o problemă care a stat în atenția guvernatorului Băncii Naționale, a Guvernului atunci când s-a angajat acest lucru. Mi-aș permite o concluzie la ceea ce v-am prezentat până acum. Acest împrumut are o foarte puternică componentă care în mod indirect se răsfrânge în mod pozitiv asupra comunității de afaceri. Lichidități, pe de o parte, iar pe de altă parte o prognozată scădere a dobânzilor ca urmare a existenței unui nivel de lichiditate satisfăcător. Eu cred că atunci când oamenii de afaceri se întreabă ce a făcut Guvernul pentru ei sau statul pentru ei trebuie să privească și la acest angajament, zic eu, curajos al statului român în raport cu FMI și Uniunea Europeană.

Deci 12,95 miliarde vor fi banii destinați Băncii Naționale pentru consolidarea rezervei, 6 miliarde vor fi bani, 5 de la Uniunea Europeană, un alt miliard de la Banca Mondială care sunt destinați Ministerul Finanțelor. Sigur, și o spun cu deplină asumare a ceea ce spun, niciun euro din banii destinați Ministerului Finanțelor nu poate ajunge în salarii și sporuri. Niciun euro din banii care merg la Banca Națională nu poate ajunge în salarii sau sporuri. Aceștia sunt bani pentru România. Acordul cu Fondul și cu Uniunea Europeană nu este un acord cu Banca Națională și Ministerul Finanțelor, deși ei sunt semnatarii, sau un acord cu Guvernul României. Acordul de 20 de miliarde este un acord cu România pe fondul lui atât practic, cât și din punct de vedere politic. De aceea acest acord necesită solidaritatea societății. Nu se poate pe de o parte criza să genereze șomaj, iar alții să stea în stradă că vor măriri de salarii. Cei care produc pleacă acasă, iar bugetarii rămân în greve și își continuă discursul că trebuie mărite salariile, discursul legat de angajamente de campanie. Da, în Parlament am spus categoric că îmi asum nerespectarea angajamentelor dinainte de campanie. Deși nu era treaba mea, trebuia să o facă partidele. Dar nu se poate mai mult. Nu putem trece peste niște limite care nu au fost generate neapărat de fostul Guvern.

Vreau să fim foarte clari. Foarte mulți în dezbateri politice încearcă să acrediteze ideea: situația i se datorează fostului Guvern. Abordarea corectă este: situația economică cu implicațiile sociale pe care să le vedem se vor accentua, se datorează crizei economie globale. Dar a fost adâncită într-o oarecare măsură de politici ale fostului Guvern, de decizii ale Parlamentului trecut. Însă nu putem pune în spatele Guvernului trecut criza globală. Că aceasta mai lipsește să vedem la televizor, cum fostul Guvern este vinovat de criza globală. Cum la fel, niciun Guvern al României nu va putea face singur relansarea economică. Vreau să știți abordarea pe care o avem la nivel politic de vârf. România nu se poate relansa singură. Obiectivul nostru este să rămânem într-un stadiu de diminuare, atât cât putem, a efectelor crizei economice globale și să fim gata ca în momentul în care țările de care depinde relansarea economică: Statele Unite, Germania, Franța, Marea Britanie, China, India, Brazilia, își vor relua creșterea economică, atunci România să fie pregătită să intre imediat în ritmul de reluare a creșterii economice și să nu fim o țară zdrobită din punct de vedere al economiei și al stării sociale. Acesta este motivul de fond al angajării acestui credit FMI – Uniunea Europeană. Să diminuăm efectele crizei și să fim gata să ne reluăm creștere atunci când economia globală își va relua trend-ul pozitiv. Dacă vreți o apreciere din acest punct de vedere nu o am, dar vă spun și eu ce aflu de la specialiști, de la colegi șefi de stat. Și ceea ce toți spun este că nimeni nu știe cât va dura criza. Cei mai optimiști întrezăresc ieșirea din criză către sfârșitul anului 2010. Cum la fel de profesioniste par abordările care spun: discutăm 2014-2015. În momentul de față nimeni nu poate da o prognoză corectă.

Dacă îmi permiteți o observație personală, este absolut personală. Nu are nimic comun cu judecățile de valoare, ci pur și simplu mi se pare că este corect să vă spun ce gândesc. Mi se pare că modul cum încercăm să relansăm economia la nivel global, băgând sume gigantice de bani în bănci care au portofoliu de active practic trecut în proporții mari pe pierdere, nu poate fi o soluție pe termen lung. Putem avea o relansare de un an, doi, trei să începem să ne mișcăm, dar realitățile bancare vor „țipa” din interiorul băncilor, iar România este una dintre țările care au trăit această experiență, cu cele trei recapitalizări ale băncilor sale din anii 90. Până când nu s-a luat măsura curățării la a treia recapitalizare, curățării băncilor de activele neperformante, de acele credite care erau pierderi, nicio injecție de capital nu a folosit nimănui. Spun aceasta ca un om care a condus exact al treilea program, cel care a avut ca obiectiv întâi curățarea băncilor și pe urmă recapitalizarea, și nu invers. În ceea ce ne privește, acordul cu Fondul nu este un acord tipic relațiilor anterioare cu Fondul Monetar Internațional. Obiectivul acestui acord este accentuarea programelor noastre de convergență la Uniunea Europeană, programe care au fost abandonate în ultimii doi ani. Deci nu este o relație Fond – România, pe schemele clasice ale Fondului, ci este o relație Uniunea Europeană – Fond – România și are obiectiv principal atingerea obiectivelor de convergență. De aceea se și menține obiectivul ca în 2014 să intrăm în zona euro. Se menține obiectivul ca în 2014 România să treacă la euro, la moneda Uniunii Europene.

Anul acesta vom avea un deficit bugetar de 4,6 la sută, acceptat de toate cele trei părți. De ce s-a ajuns la acest deficit de 4,6 la sută? Pentru că evaluările Fondului, și aici el era cea mai autorizată instituție să aibă o evaluare, sunt că România va înregistra o creștere economică negativă de doi la patru la sută, între minus doi și minus patru. Sigur, dacă privim la prognoza care a stat la baza alcătuirii bugetului de stat, cea a Institutului Național de Statistică din decembrie care dădea creștere economică 36 la sută pentru anul 2009, este o discrepanță mare. Și totuși decizia politică care s-a luat a fost să mergem pe cel mai rău scenariu. Și atunci toate calculele noastre, toate calculele Guvernului și ale Băncii Naționale sunt făcute pe o creștere negativă de minus patru procente, deși nu veți vedea această cifră în scrisoarea către Fondul Monetar Internațional. Însă ideea a fost prudență și pentru a fi prudenți am luat cel mai rău scenariu, rectificarea bugetului de stat se va face plecând de la acest scenariu, cel mai rău. În interiorul acestui scenariu negativ s-a făcut o partajare a suportării diferenței de la bugetul cu creștere de 2,5 la sută și deficit de doi la sută din Produsul Intern Brut, la bugetul construit pe cel mai rău scenariu: creștere economică negativă de patru la sută. Și atunci în negocierile cu Fondul, 2,6 procente au fost mutate în deficit, deci de la minus doi, de la doi, două procente din PIB, cât era deficitul bugetului adoptat de Parlament, s-a trecut la 2,6, dar ne mai trebuia ceva ca să acoperim toată pierderea de venituri în buget și acel ceva era în zona bugetului. Deci 2,6 procente s-au luat, s-au acceptat a fi trecute în deficit, iar 1,3 procente au trebuit făcute reduceri de cheltuilei în bugetul de stat și singura zona care se preta la reduceri era zona salariilor, a sporurilor și a cheltuielilor materiale. Sigur, până la urmă în negocieri de la 1,3 s-a ajuns la 1,1 economii de cheltuieli pe care trebuie să le facă bugetul de stat. Aceste 1,1 procente din Produsul Intern Brut se vor materializa în reducere de cheltuieli prin înghețarea salariilor bugetarilor și printr-o trecere treptată la un cuantum total al sporurilor de 30 la sută din salarii. Aceasta va fi limita pe care se vor proiecta sporurile în perioada următoare.

Sigur, aici trebuie discutat de la caz la caz, sunt zone în care trebuie dat un spor de 50 la sută, nu-mi dau seama care sunt acelea, dar pot fi, și zone în care un spor de 10 la sută este mai mult decât ce se poate justifica, dar trebuie să ajungem pe o medie de 30 la sută a sporurilor în raport cu salariile. În ceea ce privește sistemul de pensii, de asemenea, și ele trebuie menținute la nivelul la care Guvernul s-a angajat pentru anul acesta. În buget, se vor aloca însă resurse pentru a se crește salariile mici și pensiile mici. Așa este convenit să evoluăm în perioada următoare atât cu Fondul, cât și cu Uniunea Europeană. În ceea ce privește legislația viitoare, una dintre primele legi care trebuie făcută este noua lege a salarizării, noua lege a pensiilor, la acestea Guvernul s-a angajat să le finalizeze până la sfârșitul anului, deci să le aibă și adoptate pentru ca în 2010 să se intre pe noua lege a salarizării. De asemenea, tot în înțelegerea cu Fondul este reviziurea Codului fiscal pentru diminuarea numărului mare de taxe, multe dintre ele cu costuri de administrare mai mari decât veniturile pe care le aduc bugetului. Și, extrem de important, legea răspunderii fiscale, în care oricine, de la judecător la parlamentar, este obligat să spună de unde se finanțează tot ce dă prin deciziile lui. Dacă nu știe de unde, actul nu este valabil.

În felul acesta se încearcă o echilibrare și o punere sub control a costurilor cu forța de muncă și ceea ce domnul președinte remarca în discursul domniei sale este absolut adevărat. În România s-a ajuns la situația paradoxală în care salariile celor din sectorul privat sunt mult mai mici decât ale bugetarilor. Aici trebuie să venim la o realitate și eu nu sunt aici să bârfesc sau să atac bugetarii, pentru că nu este atât responsabilitatea lor, cât a oamenilor politici, care pentru a și-i lua de votanți au promovat tot soiul de legi speciale, tot soiul de sporuri sectoriale, tot soiul de angajări excesive, extinderi de scheme și așa mai departe. Nu cred că ceea ce spune domnul președinte se poate întâmpla, o reducere cu 50 la sută a aparatului bugetar. Nici nu ar fi posibilă, nici nu este necesară. Dar în pachetul cu înghețarea salariilor și așezarea sporurilor la un nivel de 30 la sută există și recomandarea unei reduceri cu 5 la sută a personalului bugetar. Oricum în ceea ce privește personalul bugetar, aș trage o concluzie: nu ducem lipsă de salariați, ducem lipsă de salariați de calitate. Practic calitatea este marea problemă. Și vă pot spune că una din marile erori ale politicului este că și-a asumat ceea ce n-a făcut corpul funcționarilor. Politicul a trebuit întotdeauna să se recunoască a fi vinovat: că nu s-au făcut tragerile, că nu se derulează proiectele, că se întârzie proiectele în timp ce funcționarii au stat fără nicio responsabilitate și au lăsat să se transfere totul pe politicieni. Politicianul e om politic, el stabilește niște obiective, dar modul cum se realizează revine ca responsabilitate funcționarilor publici și nicidecum politicienilor în mod direct.

Este o abordare pe care am avut-o și la întâlnirea cu cele mai reprezentative organizații ale funcționarilor: funcționari publici și funcționari contractuali; și mesajul meu către ei a fost să-și asume responsabilitatea pe care o au ca funcționari ai statului român, pentru că după cum bine vedeți la câte un minister se schimbă și trei miniștri într-o lună, iar funcționarii rămân acolo, sunt protejați de contracte, de statutul lor de funcționari publici, ei au responsabilitatea continuității. Sigur, la fel de exagerată este și abordarea politicienilor de a schimba până la șefi de birou, uneori, funcționarii, dar aici sunt gata să intru într-o contradicție deschisă cu oricine spune că acest lucru este generalizat. Sunt foarte mulți noi demnitari care își păstrează portofoliul de funcționari pentru că realizează nevoia de a lucra cu ei. Nu acesta este cel mai important lucru – problema funcționarilor, la discuția noastră de astăzi, dar am vrut să vă aduc la cunoștință și această abordare pe care o am: responsabilizarea și responsabilitatea funcționarilor. Nu miniștrii fac proiecte, nu secretarii de stat fac proiecte, nu miniștrii și secretarii de stat dau avizele - cele 50-100 de avize care ne trebuie pentru un proiect finanțat de Uniunea Europeană, ci funcționarii. Iar aici responsabilitatea lor este majoră.

N-aș vrea să extind discuțiile doar vă mai dau ca informație faptul că Guvernul este în ultima fază a obținerii aprobării pentru capitalizarea C.E.C..Vă mai informez că Banca Europeană de Investiții are la dispoziția României un miliard de euro care să fie utilizați, anual – deci până în 2013 în actualul exercițiu bugetar al Uniunii, România are alocat de către Banca Europeană de Investiții, câte un miliard în fiecare an pentru a-i constitui în componenta autohtonă la banii Uniunii Europene. În acelși timp, Banca Europeană de Investiții are program separat de finanțare a înteprinderilor mici și mijlocii, iar cele patru bănci agreate de Banca Europeană de Investiții pot apela la sume până la o sută, două sute milioane de euro spre a fi puși la dispoziția comunității de afaceri din România. Mai mult decât atât, dobânzile sunt cele ale Băncii Europene de Investiții, deci dobânda este controlată, nu este dobânda pieței din România și cei care doresc, băncile care doresc să angajeze credite pentru IMM-uri de la Banca Europeană de Investiții trebuie să accepte dobânda Băncii Europene de Investiții, dar care este euribor plus unu probabil sau plus doi, comisionul de gestionare a liniei de credit. Mai sunt lucruri de spus, nu aș vrea însă să mă lungesc într-un exagerat de lung discurs, mai bine vă stau la dispoziție.

Vă mulțumesc mult.”


(553 afișări)

 

Link-uri înrudite

· AMOS News
· Alte știri din sursa
AMOS News

· Alte știri de la v.andronic


Azi: Cea mai citită știre din sursa AMOS News:

Președintele Basescu le-a explicat președinților Camerelor de Comerț in ce consta acordul cu FMI | Autentificare/Creare cont | 0 comentarii
Comentariile aparțin autorilor. Nu suntem responsabili pentru conținutul acestora.
Page created in 0.66300797462463 seconds.