Vineri, 20 August 2010 - 05:53 AM Aleg.RO: Ioan Toma, ultimul sef al UTC: Ceausescu nu era mai incult ca Basescu

Publicat de: ---

jurnalulnational Înainte de a face cariera în partid, multi lideri comunisti si-au trecut în biografia politica stagii de conducere în Uniunea Tineretului Comunist . Organizatie de masa condusa de partid, în UTC ajungeau toti tinerii României, de la 14 ani în sus. Pentru multi, apartenenta la organizatie era mai mult formala. Pentru cei care dovedeau aptitudini si voiau, UTC putea fi o rampa de lansare pentru marea politica în cadrul partidului. Activitatea ilegala în organizatia de tineret a Partidului Comunist înainte de 23 august 1944 a fost trecuta la loc de frunte în biografia lui Nicolae Ceausescu, demonstrând apartenenta lui la miscarea comunista din frageda pruncie. Prim-secretar al CC al UTC si ministru al Tineretului a fost între 1967 si 1971 si Ion Iliescu, primul presedinte ales al României postdecembriste. Despre Nicu Ceausescu s-a spus ca stagiul în fruntea juniorilor comunisti ar fi trebuit sa îi slujeasca drept antrenament pentru functia suprema în partid. Despre ce presupunea o astfel de functie înainte de 1989, despre posibilitatile unui tânar de a face cariera politica, despre impresiile pe care i le-au lasat predecesorii sai a avut amabilitatea sa rememoreze Ioan Toma, ultimul prim-secretar al CC al UTC. Memoria acestui pretios martor reprezinta o mina de informatii despre cercurile puterii în ultimii ani ai perioadei comuniste. Printre fostii lideri comunisti, Ioan Toma este o figura cu totul speciala. În 1989 avea 36 de ani si era cel mai tânar membru al Comitetului Politic Executiv. Spre deosebire de colegii sai, aflati spre capatul carierei, revolutia i-a frânt destinul. Trecut prin toate treptele de selectie a activistilor, cu multi ani de experienta în organizatia de tineret, nu apucase sa oboseasca si sa se blazeze, asemenea colegilor sai mai vârstnici. Functia de sef al UTC i-a permis sa observe atent sistemul si pe oamenii sai. Nu se lanseaza în speculatii si presupuneri, vorbeste despre realitati pe care le-a cunoscut nemijlocit. Bun cunoscator al mecanismelor de functionare a propagandei, identifica usor cliseele puse în circulatie în 1990 si îsi doreste ca tinerii de astazi sa cunoasca mai mult faptele si mai putin legendele despre perioada comunista. Ioan Toma s-a nascut la 22 ianuarie 1954, în comuna Victoria, judetul Iasi. Opt ani a fost elev de premiul întâi la scoala din localitatea natala. La timpul marilor decizii, ambii parinti s-au îmbolnavit. Dupa mai multi ani de suferinte, tratamente si drumuri la spital, tatal a decedat, iar mama a ramas în urma bolnava grav. "Fusesem elev de premiul întâi, as fi putut merge la orice liceu din Iasi, dar m-am dus la scoala profesionala", îsi aminteste Ioan Toma. Dupa absolvire s-a angajat muncitor la Combinatul de Fire si Fibre Sintetice din Iasi, continuând liceul la seral. În paralel, s-a implicat cu râvna în activitatile UTC din fabrica. A parcurs toate etapele, fiind ales pe rând secretar UTC al sectiei unde lucra, apoi în Comitetul UTC pe întreprindere. La 20 de ani a terminat liceul seral si a devenit student la Facultatea de Drept. O facultate unde bataia candidatilor pe câte-un loc la admitere era de ordinul zecilor. "Aveam 25 de ani, aveam categoria a VI-a luata ca muncitor, eram în anul doi sau trei la facultate, secretar-adjunct al Comitetului UTC pe întreprindere si membru în biroul municipal, când s-a pus problema sa fiu promovat sef sectie propaganda la Biroul Judetean Iasi al UTC. Am fost scos din productie si aproape un an am fost secretar cu propaganda, apoi am fost numit secretar organizatoric, care era a doua functie în UTC Iasi. Pâna în 1984 am fost secretar cu probleme organizatorice. Traiai efectiv pentru munca aceasta, de dimineata pâna noaptea, munceam cu pasiune, gaseam satisfactii totale în ceea ce faceam." În 1985 a fost adus la Bucuresti, ca secretar cu propaganda, cultura si presa al CC al UTC. Doi ani a lucrat alaturi de Nicu Ceausescu, iar în 1987, când fiul secretarului genaral al partidului a fost trimis la Sibiu ca prim-secretar, Ioan Toma i-a succedat în functie. Mai înainte însa, Ioan Toma a fost chemat la Nicolae Ceausescu. A fost printre rarele ocazii când a discutat cu secretarul general al partidului altfel decât la sedinte si întruniri colective. O discutie mai mult formala, si-a amintit interlocutorul nostru. Sedintele Comitetului Politic Executiv si problemele curente l-au adus ulterior de multe ori în apropierea sefului de partid. Nu era simpla colaborarea cu sotii Ceausescu, si-a amintit Ioan Toma. Ritmul de lucru infernal, suspiciunile celor doi, rivalitatile firesti din cercul restrâns al puterii obligau la echilibristica pe sârma întinsa deasupra prapastiei. "Noi, de la UTC, am propus un centru de cultura pentru tineret, o replica la Palatul Pionerilor, si-a amintit Ioan Toma un episod din activitatea sa de sef al UTC. Elena Ceausescu redusese acest centru la nivelul unei case de cultura, nu mai avea rost, asa ca am amânat. Dupa un timp i l-am prezentat lui Ceausescu, care a cerut un proiect. Am vorbit cu arhitectii, am prezentat proiectul, au început vizionarile. Prezentam schite, machete. Prezentarile le faceam eu, în calitate de titular al portofoliului, dar asta nu însemna ca prezentam altceva decât ce convenisem anterior cu arhitectii. Niciodata nu am prezentat ceva inventat de mine peste noapte. Veneam însotit de arhitecti, dar nu putea vorbi toata lumea. Am ajuns în faza în care s-a semnat un decret pentru deschiderea santierului, undeva în Calea Plevnei, pe lânga Primaria Sectorului 6. Trebuia sa avem teatru, cinematograf, bazine de înot, biblioteci, sali de sport. Ceausescu mi-a spus: «Toma, vezi sa fie cel mai modern din Europa!». Toate vizionarile si discutiile le-am facut numai cu Ceausescu. La ultima, prin septembrie sau octombrie 1989, era ultima vizionare, dupa care imediat ar fi trebuit ca ei sa vina sa toarne prima cupa de ciment la temelia cladirii. Nu era numai macheta noastra, se mai prezenta magazinul Junior si înca ceva. Au venit împreuna, s-au oprit direct la macheta noastra. «Ce-i asta?», a întrebat ea. «Centru de tineret.» Reactia ei a fost de respingere. Atunci mi-am dat seama ca, de la faza initiala, ea nu mai stiuse nimic, si mi-am închipuit ca lucrurile pot lua o turnura grava. Am început sa vorbesc, ca deprindeai niste abilitati: «Asa cum mi-ati indicat dumneavoastra, tovarase secretar general, am avut în vedere sa fac asa, am tinut cont de recomandarea, de cerinta etc. etc.». Procedai asa tocmai ca sa nu atragi atentia. Ea avea o figura de respingere totala. A întrebat pentru ce este nevoie de asa ceva? Ceausescu mi-a luat indicatorul din mâna si s-a apucat sa prezinte el ce ar fi trebuit sa prezint eu. Cu indicatorul în mâna, i-a aratat despre ce este vorba, dupa care mi-a spus: «Toma, du-te la santier, sa fii acolo când ajung eu!», si au trecut la urmatoarea macheta. M-a substituit pe mine în prezentare, remarcase pe figura ei ca este contra, a gasit ca riscul unei discutii tensionate creste si a vrut sa evite. Mi-a repetat de doua sau de trei ori sa plec. Îsi dorea sa iasa bine si sa nu transformam într-un subiect de discutie." Era dificil sa îi succezi într-o functie fiului cuplului prezidential. Nicu fusese numit la Sibiu, dar desemnarea unui succesor a mai durat o vreme. Fostul sef l-a propus, statutar, pe adjunctul sau, secretarul organizatoric al CC al UTC, însa propunerea a fost respinsa mai "sus". În culisele puterii se faceau, pe soptite, speculatii si pronosticuri legate de persoana care îi va urma lui Nicu Ceausescu la conducerea UTC. "El mi-a dat de înteles ca s-ar putea sa îi urmez eu, dar lucrurile acestea nu se discutau deschis, îsi aminteste Ioan Toma. Era foarte ciudat, oamenii discutau de fata cu mine, dar nici macar de complezenta nimeni nu spunea ca eu as putea sa-i urmez lui Nicu. Probabil tocmai pentru ca relatiile mele cu el erau obisnuite, spre reci. Oamenii mizau ca el are un cuvânt greu de spus si ca el nu ar fi propus un om cu care avea relatii de «buna ziua, buna ziua», cu care nu a avut o relatie de mai mare apropiere." Cu cel propus initial Nicu fusese în relatii bune, prea bune chiar. Acest fapt a determinat, probabil, respingerea propunerii, îsi explica Ioan Toma. "Am avut relatii normale de lucru, nu am fost pe pozitii adverse, precizeaza domnia sa. Aici e un aspect foarte important: eu nu am fost apropiat de Nicu pentru ca Nicu nu m-a solicitat, nu malua acasa la el sau când pleca pe undeva, lua pe altcineva. Cine mergea ajungea sa fie vazut rau de partid tocmai pentru ca era prea des în preajma lui Nicu, ceea ce nu trebuie vazut ca o vina a respectivului. Daca te chema Nicu, te duceai." Prin diferentele de temperament si provenienta din medii diferite îsi explica Ioan Toma faptul ca nu a depasit niciodata barierele impuse de profesie: "Diferentele erau nu numai structurale, dar cred ca si provenienta noastra din medii total diferite si evolutia facea ca niciodata sa nu se produca o armonie între noi, nu pe probleme de munca, ci în privinta relatiilor cu cei din jur. Eu nu pot sa glumesc, sa ironizez pe cei din jur, pentru ca am traversat în viata mea momente de umilinta teribila si atunci sunt foarte prudent în a face glume nelalocul lor, mai ales atunci când pozitia te avantajeaza. Nicu o facea cumva natural, nu pentru ca ar fi vrut sa jigneasca, dar pozitia pe care a avut-o el în viata îi permitea sa ironizeze, nefacând-o neaparat cu rautate. Avea o anumita degajare si, chiar daca unul se mai supara, nu era o tragedie. Eu n-as fi facut-o. Mergeam prin judete, se întâmplau tot felul de situatii, prim-secretara se împiedica, scapa hârtiile pe jos si câte altele. Puteai sa faci din asta o situatie de râs sau sa te gândesti ca si respectiva e emotiva, se chinuieste si ea, saraca, sa faca un lucru si, din cauza emotiilor, nu îi iese, sau sa te faci ca nu vezi. Adeseori se faceau subiecte de discutie pe asemenea întâmplari. Eu nu am discutat cu Nicu decât probleme de serviciu, chestiuni serioase, nu lucruri hazoase, nu alocam timp si pentru glume. Nici nu am încercat sa provoc acest tip de apropiere, pentru ca nu era potrivit felului meu de-a fi. Discutam foarte serios sau glume care nu afectau pe nimeni. Am stat cu el apoi în aceeasi celula de închisoare, am discutat nopti la rând, dar si daca am fi stat o viata, nu cred ca ne-am fi apropiat. Asta nu înseamna ca eu nu am un respect deosebit fata de omul si seful alaturi de care am lucrat." Iliescu petrecea dupa-amiezile cu sotiaIoan Toma a fost promovat activist al UTC în perioada când prim-se-cretar al Comitetului Judetean Iasi al PCR era Ion Iliescu (foto). "Era singurul prim-secretar care la 5 si jumatate se plimba la magazin, pe strada, la cumparaturi cu sotia, îsi aminteste Ioan Toma, ceea ce nu si-a permis nimeni altcineva. Si primii secretari erau obisnuiti pe ritmul lui Ceausescu. Cum sa te duci tu la plimbare cu sotia la 5 si jumatate dupa-amiaza, când atâtia oameni erau pe câmp, erau probleme. S-a respectat, se întâlnea cu intelectuali, se ducea la teatru, toti se duceau, dar el avea loja lui. Nu pentru ca ceilalti erau neaparat mai inculti, dar el a fost atent la lucrurile acestea." Între Nicolae Ceausescu si Traian BasescuNicolae Ceausescu avea o putere de munca uriasa, confirma Ioan Toma: "Am avut zile în care am stat alaturi de Ceausescu de dimineata pâna seara, iar seara eram sfârsit numai în calitate de auditor, de participant. Am avut dimineata o plenara când a vorbit Ceausescu, un discurs foarte lung. La prânz eu m-am dus la cantina, am mâncat ceva, el s-a întâlnit la salita cu niste secretari, ministri. Urma sa ne întâlnim în CPEx cu Guvernul, din nou a avut un discurs. Când am terminat eram foarte obosit. Seara, pe la 8:00-8:30, am iesit din sediu sa ma duc acasa, dar nu am putut sa plec pe Calea Victoriei. Se oprise circulatia, mi-au spus agentii, pentru ca Ceausescu trecuse dincolo, la Consilul de Stat, unde avea programata o întâlnire cu Yasser Arafat. Într-adevar, din masina am vazut lumina aprinsa în sala unde se faceau primirile". Doar pentru asta traia, îsi explica Ioan Toma secretul rezistentei neobisnuite pentru un om trecut de 70 de ani. "El primea niste situatii globale, statistici, sinteze. E ca în bancul acela care spune ca un sat are o mie de locuitori, un locuitor are o mie de gaini si restul de 999 nu au nici una, în medie rezulta ca fiecare locuitor are o gaina, deci e bine. Avea o informare la nivel general, al conducerii macro, ori lui tocmai detaliile i-au fost fatale. Era, fara îndoiala, un tip inteligent. Alt cliseu postdecembrist spune ca a fost un incult. Îmi amintesc de un interviu dat prin 1988 de Lech Walesa pentru Corriere de la Serra, primit prin Agrepres. L-au întrebat «Ce carti cititi?» si a raspuns ca nu citeste nici o carte, ca are mai multi copii, lucreaza, nu are timp de carti. Si noi spunem ca era incult Ceausescu, iar despre Walesa ca este un mare revolutionar. N-a spus nimeni despre Walesa ca este incult, desi, fara discutie, Ceausescu era mai citit ca Walesa. Nu cred ca Ceausescu era mai incult decât Basescu. A tras foarte mult de el, s-a angajat total, a trait, indiscutabil, pentru tara." L-am remarcat pe Mihai Razvan Ungureanu din liceu si am semnat propunerea de a fi în CC al UTCSelectia cadrelor, chiar si pentru o organizatie de masa, cum era UTC, spune Ioan Toma, era riguroasa si presupunea criterii clare. Existau însa si exceptii, daca persoana dovedea calitati exceptionale la cel putin unul dintre criteriile de recrutare. "Trebuie sa te fi evidentiat macar într-un domeniu, de exemplu, sa fi fost un elev sau un student de exceptie. Pe Mihai Razvan Ungureanu (foto) eu l-am pus secretar UTC la liceul Costache Negruzzi din Iasi, pentru ca mi-a facut o impresie deosebita. În 1985, Mircea Radu Iacoban, directorul Teatrului National din Iasi, a avut initiativa sa se organizeze o întâlnire cu reprezentanti din scoli, de la partid, pentru ca Iacoban sa evalueze care ar fi asteptarile publicului spectator vizavi de repertoriul teatrului. A participat si Ungureanu, la acel moment elev al liceului Negruzzi. A avut o interventie de exceptie, nu era o chestiune oarecare pentru un elev sa stea de vorba cu directorul Teatrului National din Iasi. Se vedea de departe ca este unul dintre cei mai buni elevi, si atunci cum puteai sa-l stimulezi, decât facându-l secretar UTC pe scoala. Apoi l-am propus si a fost ales membru al CC al UTC, eu am semnat propunerea ca el sa fie membru al CC al UTC. Am avut în vedere performantele lui scolare, era olimpic." La rândul sau, si Ioan Toma trecuse printr-un dur proces de selectie. Iar calitatile sale trebuie ca nu au fost mai prejos decât ale tânarului elev de liceu promovat în CC al UTC.


(903 afișări)

 

Link-uri înrudite

· Alte știri din sursa
Jurnalul Național

· Alte știri de la ---


Azi: Cea mai citită știre din sursa Jurnalul Național:

Ioan Toma, ultimul sef al UTC: Ceausescu nu era mai incult ca Basescu | Autentificare/Creare cont | 0 comentarii
Comentariile aparțin autorilor. Nu suntem responsabili pentru conținutul acestora.
Page created in 0.92855095863342 seconds.