Marți, 10 Februarie 2015 - 05:53 AM Aleg.RO: Ce iese la imparteala

Publicat de: ---

Bursa      Saptamana trecuta am semnalat o dificultate in calea alocarii mandatelor din cele doua Camere . Am luat exemplul Senatului, pentru ca acolo problemele sunt evidente. Pentru a relua, pe scurt: sa presupunem o reducere la un numar de 100 de mandate. Cum le impartim la 45 de "judete"? (Capitala este echivalentul, in populatie, a 4 judete medii). Oricum o dam, oricum o intoarcem, operatiunea da resturi foarte mari.
     Sau alocam doua mandate de senator fiecarui judet, deci un total de 90 de mandate. Aceasta diviziune ar duce insa la variatii extreme ale normei de reprezentare. Astfel, cel mai populat judet (Iasi, 774.000) ar fi reprezentat de un senator la 387.000 de locuitori, in vreme ce judetul cel mai putin populat (Covasna, 211.00) ar fi reprezentat de un senator la 105.000 de locuitori. Cu alte cuvinte, o norma de reprezentare care variaza de aproape 4 ori, in conditiile in care variatiile colegiilor trebuie pastrate in limitele de 10%.
     Tot saptamana trecuta afirmam ca exista, totusi, doua metode de alocare a mandatelor care ar evita aceste dificultati. Incep cu una care suspectez ca este destul de originala. Un sistem de compensare intre cele doua Camere.
     Si actualul sistem de vot este unul cu compensare (care produce, in anumite distributii ale votului, mandate suplimentare). Noutatea ar fi ca, de data aceasta, transferam voturi intre Camere. Sa presupunem, pentru simplitate, ca la nivel de Senat organizam alegeri directe, majoritare, in colegii uninominale ("uninominal pur"). Voturile primului clasat din fiecare colegiu duc in reprezentare la nivelul Senatului. Celelalte se pot distribui partidelor care nu au primit reprezentare la nivelul Senatului, in functie de apartenenta politica a candidatului. Spre exemplu, Partidul Mov a primit 7.000 de voturi si Partidul Verzui a primit 4.000 de voturi. Mov a castigat mandatul de senator. Intr-un sistem majoritar real, voturile celorlalte partide nu s-ar regasi direct in reprezentare. Aici, insa, cele 4.000 de voturi ar fi transferate la Camera, pentru a se adauga celor primite direct de Verzui. Eventual, pentru a genera mandate suplimentare, care sa compenseze, la o Camera, inegalitatea normei de reprezentare din cealalta Camera.
     Am nascocit acest sistem mai degraba pentru a sublinia o dificultate, pe care unii comentatori nu o sesizeaza atunci cand propun un "sistem de vot mixt" cu "uninominal" la Senat si "liste" la Camera inferioara. Ce facem daca avem majoritati cu totul diferite la Camera si la Senat? Mergem din blocaj in blocaj? Cu proiecte adoptate pe banda la o Camera si respinse, tot pe banda, la Cealalta? Drept este ca a avea exact aceleasi majoritati te face sa te intrebi ce sens mai are diviziunea in Camere...
     Asa incat solida imi pare cea de-a doua posibilitate: alegeri in colegii organizate fara o referinta directa la granitele judetelor. Nu exista nici o constrangere, nici constitutionala si nici practica, ce obliga legiuitorul sa inghesuie toate colegiile electorale intre granitele judetelor. Daca ma gandesc bine, nici acum nu sunt toate organizate la nivel judetean: doua colegii senatoriale si patru de deputati, reprezinta Diaspora, cu granite trasate la nivelul continentelor.
     Matematic, este solutia perfecta. Se pot organiza astfel oricate colegii sunt necesare, fara sa ne mai preocupam de resturi. Douazeci, cincizeci, nouazeci, o suta, o mie de colegii - cate dorim. Nici variatia normei de reprezentare nu ar fi o problema, pentru ca aceste colegii pot fi, practic, egale.
     Paradoxurile si complicatiile diviziunii sunt cunoscute in teoria sistemelor de vot sau in teoria reprezentarii politice. Pentru scopurile noastre, acum, putem vizualiza problema cu care ne confruntam. Va mai amintiti primele telefoane mobile cu camera foto? Ele produceau imagini oribile, granulate. Se intampla asa pentru ca numarul de pixeli dintr-un cadru era foarte redus. Cam asa se intampla si in alocarea mandatelor, precum si in divizarea unor comitete. Un numar redus de "pixeli" (colegii electorale, locuri in comitet etc.) determina dificultati in compunerea unei imagini plauzibile.
     Leibniz, la inceputurile epocii moderne, afirma ca neintelegerile dintre politicieni isi pot avea o rezolvare simpla. In loc sa se certe, protagonistii ar trebui sa spuna: "Calculemus!" (sa calculam). Am unele indoieli ca lucrurile sunt atat de simple (sau de complicate - depinde cum privim). Cu toate acestea, un minim de rigoare este de dorit.
     Actuala impartire a judetelor dateaza din 1968. Nu discut acum daca este buna sau rea, desi consensul publicului si al politicienilor pare sa fie ca ceva trebuie facut in privinta aceasta. Problema este alta: diviziunea judetelor a fost si este folosita in scopuri electorale.
     Observati contradictia. Spunem ca am trecut, in Decembrie 1989, la un sistem democratic. Si totusi, de 25 de ani grefam acest sistem pe diviziunile stabilite de regimul comunist.
     Ma tem ca socoteala este, matematic demonstrabil, paguboasa. 

     Nota: Domnul Catalin Avramescu este ambasador al Romaniei in Finlanda si Estonia.

   


(183 afișări)

 

Link-uri înrudite

· Alte știri din sursa
Bursa

· Alte știri de la ---


Azi: Cea mai citită știre din sursa Bursa:

Ce iese la imparteala | Autentificare/Creare cont | 0 comentarii
Comentariile aparțin autorilor. Nu suntem responsabili pentru conținutul acestora.
Page created in 0.58185696601868 seconds.