Vineri, 24 Aprilie 2015 - 05:33 AM Aleg.RO: Acum un veac ? oameni si probleme (VI)/ de Ion Bulei

Publicat de: ---

ziarulfinanciar Autor: Ion Bulei 23 .04.2015

Radu Florescu despre Alexandru Florescu (I)          

Cea mai vie amintire despre tatal sau, Alexandru, istoricul Radu Florescu o are din copilarie, din vremea cand Alexandru il lua cu el dincolo de granitele Vechiului Regat, in Transilvania si in Bucovina. Alexandru Florescu (foto) a fost secretar general al Ligii Culturale intre 1893-1905 si, in aceasta calitate, era ?emisarul Ligii si pe ascuns al guvernelor tarii, indiferent de culoarea lor politica, pe langa conducerea Partidului National al Romanilor din Transilvania?. Ca secretar general al Ligii Culturale, Alexandru Florescu intretinea relatii tainuite cu toti cei care sustineau lupta romanilor din afara Regatului. Evident si cu strainii castigati la cauza romanilor: ziaristii francezi E. Fleurens si Pellissier, profesorul englez de la Oxford R.W. Seton Watson, care il vizitau la Bucuresti si care ii cereau sfatul ori de cate ori voiau sa fie corect informati. Seton Watson initial era interesat de unguri si de istoria lor. Il atrasesera memoriile lui Lajos Kossuth, publicate la Londra in 1880. Alexandru Florescu e cel care il indeamna mai degraba sa studieze istoria romanilor persecutati de unguri. Calatoriile lui Florescu in Transilvania si Bucovina au fost numeroase. Unele le-a facut cu banii lui. A riscat de multe ori sa fie arestat de politia maghiara. Tocmai in momente in care in hainele sale erau cusute importante sume de bani culese ?de la prieteni pentru prieteni?. Erau bani destinati celor in suferinta din timpul procesului memorandistilor sau celor care candidau in alegerile pentru Camera ungara. Tatal istoricului lua parte la sedintele si discutiile din Comitetul PNR de sub conducerea lui Ion Ratiu si mai apoi a lui Gheorghe Pop de Basesti.

Intalnirile intre romani aveau loc nu numai in Ardeal. Casa lui Alexandru Florescu de pe Calea Victoriei din Bucuresti era frecvent vizitata de toti fruntasii romani din Transilvania. ?Eu, fiind copil, ma tineau in brate Alexandru Vaida Voevod, Theodor Mihaly si Vasile Lucaci?. Cel mai iubit era Vasile Lucaci. Cel mai putin iubit de copii era Iuliu Maniu, ?gasindu-l prea rece si putin increzut?. Venea des pe la ei Badea Cartan, ?care imi acorda atentie deosebita si pe care tatal meu il aproviziona cu carti si brosuri ce le ducea in desagi, de contrabanda, in Ungaria, umbland peste munti pe poteci numai de el cunoscute?. Dintre oamenii  politici cu care tatal lui Radu Florescu era mai in legatura si care ?ii puneau la dispozitie bani din fonduri secrete, erau I.I.C. Bratianu si, cu mai multa generozitate, Take Ionescu?. In familia lui Florescu nu era iubit regele Carol, pentru ca ?in politica nu-si putea uita originea germana?. Era numit ?neamtul?. I se recunosteau calitatile de integritate si prestigiu, ca si meritele in epoca de castigare a independentei, dar in casa Florescu toti erau familiarizati cu sentimentele antidinastice. ?Eram crescut sa admir republica si indeobste Franta. Cand il intrebam pe tatal meu pe care om politic il admira mai mult in istoria moderna imi raspundea ca pe republicanul Leon Gambetta, fiindca a continuat razboiul dupa capitularea lui Napoleon al III-lea si servindu-si tara nu s-a simtit indreptatit la nicio rasplata. Acelasi sentiment il avea pentru luptatorul italian Garibaldi?.

?Abia invatasem sa citesc, scrie istoricul Radu Florescu, cand tatal mi-a pus in maini publicatiile Ligii Culturale, spunandu-mi ca m-a inscris membru al Ligii in insasi ziua  nasterii (mele). Fusesem instruit de timpuriu in activitatea Ligii. Tata imi spunea: ii zice Liga Culturala ca sa ascunda scopul ei care este politic si are in vedere actiunea pentru unitatea tuturor romanilor intr-o singura tara. Mai adauga: cat timp regele Carol nu-si schimba felul, unirea nu se va putea face fara lupta, ba vorbea de razboi si considera Franta ca aliata fireasca a Romaniei. De timpuriu mi-a daruit carti ilustrate cu istoria revolutiei franceze. Convingerea lui ca Franta este aparatoarea Latinei Ginte l-a facut sa fie un aprig sustinator al intrarii Romaniei in razboiu in sprijinul Frantei ca singurul mijloc de a ne realiza unitatea nationala?. Radu Florescu e de parere ca Nicolae Iorga, care e numit Secretar General al Ligii in locul tatalui sau, nu era personalitatea potrivita a fi in aceasta functie. Fireste pentru ca lua locul tatalui sau in 1905. Dupa el cu alegerea lui Iorg Liga ?si-a pierdut caracterul combativ. Personalitatea lui Iorga, crede Florescu, era prea voluminoasa, pentru un rol de conspirator, iar aplecarea lui de a sluji si a maguli Curtea regala nu-l facea apt pentru a infrunta adversitatile unei politici nationale de revendicari, cat timp politica oficiala era alta. Era de altfel prea dedat inaltarii sale proprii, mai adauga o sageata Radu Florescu, pentru a se multumi sa serveasca o cauza impersonala. Astfel Iorga, dupa marturiile tatalui meu, a pus Liga pe linie moarta, iar resursele ei in serviciul cercetarilor sale de istoric si publicist. Liga si-a stramutat activitatea la Valeni de munte, Iorga luand cu el arhivele Ligii. Probabil considera ca stralucirea lui literara si istorica va fi suficienta pentru a incuraja unitatea tuturor romanilor de pretutindeni. E drept ca apelul istoriei pe care il servea cu vasta sa putere de munca, eruditiune si elocinta, formau un imbold puternic pentru a servi cauza romaneasca. Totusi versatilitatea sa politica nu mai putin servea ridicarii sale proprii. Tot pe acea vreme Iorga fusese numit instructorul mostenitorului tronului Carol, fapt pe care uita sa-l mentioneze in volumul 10 partea contemporana a istoriei sale. In rand cu propaganda din Cercurile Curtii de pe acea vreme pare-se ca nu a instruit pe mostenitorul cel tanar al tronului pe atat cat sa-l indeparteze de la aplecarea catre Germania unde fusese trimis de unchiul sau regele Carol I sa-si faca instructia militara si sa-l indeparteze de la ideea ca istoria Romaniei incepe numai cu intemeierea Regatului si instalarea suprematiei germane in Estul Europei. Era tema ce se raspandise in invatamantul istoriei de cand a servit lui Dimitrie Sturdza sa castige increderea regelui pentru nevoile politicii sale si a influentat probabil si dizertatiunea fiului sau, generalul Sturdza, trecut in toiul razboiului in liniile armatei germane. Tanarul mostenitor al tronului nu s-a purtat mai bine cand s-a dus sa se casatoreasca la Odesa sub protectia armatei germane. De altminteri tatal meu, din conversatiunile avute cu mostenitorul tronului, Carol II, ramasese cu o impresie foarte neplacuta zicand ca e mai aplecat colaborarii cu Germania decat unchiul sau Carol I iu?.

In tot ce scrie in acest fragment de memorii, istoricul Radu Florescu amesteca aspecte dintre cele mai diverse pentru a crea un fel de aura negativa in jurul lui N. Iorga, inlocuitorul tatalui sau la Liga Culturala si a lui Carol II, fata de care avea cele mai negative sentimente. Procedeaza cum un istoric nu e bine sa procedeze, amestecand fapte reale cu optiuni  personale. Rezultatul e in astfel de situatii acela de preluare de catre istoric sub beneficiul de inventar a scrisului memorialistic in ansamblu. Oricum, de altfel, orice scris memorialistic, trebuie preluat  prin compararea surselor. De pilda, in cadrul lectiilor de istorie pe care Iorga le-a tinut principelui Carol, el a facut tocmai ceea ce R. Florescu il invinuie ca n-a facut, adica i-a inoculat ideea ca istoria romanilor nu incepe odata cu venirea Hohenzollernilor, ci cu cel putin cinci secole mai inainte...

De la Radu Florescu mai aflam ca dupa inlocuirea tatalui sau la Secretariatul Ligii, dupa o perioada de raceala dintre el si Iorga, cei doi au reluat raporturile normale. Faptul a intervenit cu prilejul manifestatiei prolimba romana de la Teatrul National din martie 1906, N. Iorga s-a remarcat atunci in chip deosebit ca o energie nationala dezlantuita, ca o forta intelectuala a romanilor. ?Lumea buna? a Bucurestilor i-a reprosat o pornire demagogica. Alexandru Florescu insa in acea zi il imbratiseaza si ii lauda atitudinea. Mai tarziu, dupa moartea lui Al. Florescu, Iorga i-a spus fiului sau despre tata: ?imi era drag ca nu era facut pentru politica... Era prea romantic?. Radu Florescu era si el de acord cu aceasta caracterizare. Si observa ca pe vremea cand Al. Florescu era secretar al unchiului sau, generalul Ion Emanuel Florescu, in 1891, i se propusese sa fie ales deputat. El a refuzat insa, spunandu-i unchiului sau ca se considera prea tanar (avea 28 de ani) si se multumea cu calitatea de membru in consiliu judetean al Judetului Dambovita. Politica a facut langa I.I.C. Bratianu, pe care il cunoscuse bine din perioada cand  studiasera la Paris si unul si celalalt, pana cand legaturile lor au slabit. Al. Florescu gasea ca oamenii politici romani erau prea devotati Curtii regale si prea indepartati din aceasta cauza de interesele nationale permanente. A ramas insa apropiat doar de Take Ionescu, de care s-a simtit totdeauna atras si pe ale carui idei le imbratisase.


(283 afișări)

 

Link-uri înrudite

· Alte știri din sursa
Ziarul Financiar

· Alte știri de la ---


Azi: Cea mai citită știre din sursa Ziarul Financiar:

Acum un veac ? oameni si probleme (VI)/ de Ion Bulei | Autentificare/Creare cont | 0 comentarii
Comentariile aparțin autorilor. Nu suntem responsabili pentru conținutul acestora.
Page created in 0.57664394378662 seconds.