Vineri, 16 Septembrie 2016 - 05:19 AM Aleg.RO: Si a fost sa fie Ferdinand! (IX)/ de Ion Bulei

Publicat de: ---

ziarulfinanciar Autor: Ion Bulei 15 .09.2016

Regele voia ca Elisabeta sa se considere singura vinovata pentru situatia ei de acum si voia ca doctorul s-o faca sa constientizeze ca ?este de datoria ei sa se incredinteze cu totul in seama mea si sa nu mai aiba niciun secret fata de mine. Trebuie sa capete convingerea ca tara a fost profund lezata de nefericitul proiect de casatorie al mostenitorului tronului si ca aceasta uriasa greseala poate fi remediata numai salutand cu bucurie apropiata logodna a lui Ferdinand cu Maria. Orice atitudine indiferenta, atunci cand va surveni acest eveniment mult asteptat, va zdruncina grav pozitia viitoare  a reginei in Romania si prejudiciile nu s-ar mai putea remedia?. Si regele continua pe acelasi ton: ?Orice  atitudine ostila sau indiferenta din partea reginei cu aceasta ocazie o va compromite pentru totdeauna... Toata tara este cu ochii pe ea si n-are voie sa se joace cu focul.? Sa recunoastem, Carol ii cerea prea mult Elisabetei. In aprilie 1892, intr-o scrisoare catre doctorul Scharrenbroich, regele revenea asupra comportamentului reginei si insista din nou asupra necesitatii ca Elisabeta sa se mute la mama ei: ?Daca la sfarsitul lui mai regina nu se va impaca de buna voie cu aceasta idee, atunci voi fi silit sa intervin cu autoritatea mea... Sunt nevoit sa intervin, caci regina trebuie sa stie pana la urma ca nu se mai poate merge asa. Faptul ca vorbeste intruna despre Elena Vacarescu si ca persista in ideile ei ... imi intareste si mai mult convingerea ca asa trebuie sa actionez. Cred ca Dvs trebuie sa apucati acum taurul de coarne si sa purtati o discutie deschisa si in final sa-i explicati reginei ca nu va mai puteti asuma nicio raspundere in ceea ce priveste viitorul. Orice conversatie despre vipera (Elena Vacarescu) trebuie retezata imediat, reginei sa i se spuna clar cu ce banda s-a inhaitat?. Ceea ce Carol nu obtinuse prin iubire, o iubire declarata si, de fapt, sincera, incerca acum sa obtina printr-un plus de energie. Il trimite la Pallanza, ca s-o consulte, si pe dr. Pellimar. El ii prezinta situatia ?ca fiind grava, desi nu lipsita de speranta?. In atari imprejurari Carol n-o cheama in tara. Ii propune din nou sa mearga la mama ei, dar ea refuza. Regele nu mai insista nici cu planurile de logodna. ?Acum vreau sa o las o vreme fara niciun fel de vesti despre mine ca sa o cuprinda dorul de mine?, cum scria el fratelui sau cu o ironie disimulata. Cu nepotul sau Ferdinand incepe din nou sa aiba relatii foarte bune.

Trecerea rapida de la Elena Vacarescu la Maria nu parea sa-l incomodeze pe tanarul Ferdinand. La Peles lumea dadea vina pe Elisabeta pentru intarzierea logodnei, ceea ce nu era adevarat.  In martie 1892 regele revine cu indemnul adresat reginei de a se duce la mama ei. ?Nu mai este posibila o ramanere in continuare la Pallanza si la viata de hotel?. Dupa alte ezitari, Elisabeta accepta sa se duca la Newied. Pregateste si un cadou pentru Maria si Ferdinand. Pentru tanara pereche se pregateste si Carol, amenajand la Sinaia Casa Padurarului, considerabil marita, iar la Bucuresti palatul Cotroceni, pentru a carui restaurare cheltuie 1 milion de lei. ?Starea de spirit care exista in privinta acestei aliante matrimoniale este neschimbata; nimeni nu face opozitie si toata lumea doreste ca nunta sa aiba loc cat mai curand.? Carol ii scrie fratelui Leopold ca Nando ?suporta cu multa demnitate despartirea temporara de frumoasa lui mireasa, careia ii scrie aproape zilnic, eu insa n-am ajuns sa vad niciodata vreo scrisoare si numai daca il intreb aflu daca a primit vreo veste de la Devenport?. In asteptare, Carol si nepotul sau primesc multa lume  la Peles.

Intre timp incepe o intensa corespondenta intre Carol I, regina Victoria a Marii Britanii, Maria de Edinburgh, Alfred de Edinburgh (parintii Mariei) pentru stabilirea locului casatoriei (initial stabilit la Osborne) si a intregului ceremonial, foarte complicat din cauza multelor confesiuni religioase. Se implica si guvernul roman, la solicitarea Vaticanului, semnand un act prin care mostenitorul Tronului nu trebuia sa depuna juramant pe Constitutie si prin care, de asemenea, se garanta libertatea religioasa in Romania. Actul e redactat de Carol I, si L. Catargiu, seful guvernului, il semneaza fara a-l mai arata si altor membri ai cabinetului sau ai altor structuri de putere din Romania. Totul se face cu mare discretie. Lascar Catargiu isi depasea limitele functiei sale, dar o facea pentru a nu se mai prelungi nunta lui Ferdinand. Discutiile nu iau sfarsit cu acest act. Intrebarea cum aveau sa fie crescuti copiii mostenitorului Tronului ramanea fara raspuns. Problema unui concordat intre biserica catolica si statul roman nu se voia a fi luata in discutie de catre biserica catolica, deoarece se pierdeau multe din privilegiile acordate acesteia de statul roman.

Familia de Edinburgh se intalneste cu Elisabeta la Segenhaus, la resedinta mamei acesteia. In urma vizitei primite, Elisabeta ii scrie lui Carol: ?Sunt atat de fericita sa fim impreuna, mireasa este o floare incantatoare?. Si Maria de Edinburgh, mama Mariei, ii scrie ?profund emotionata de primirea calduroasa?. O gasea pe Elisabeta ?destul de bine si foarte vesela?. Continua sa ramana nerezolvata chestiunea locului unde avea sa aiba loc nunta. Anglicanii sustineau Anglia, ceilalti Germania, eventual Coburg. In  acelasi timp se trata cu Vaticanul pentru obtinerea dispensei privind casatoria unui catolic cu o protestanta.

Regina Elisabeta e vizitata de tinerii logodnici. Ea le declara ca ii indrageste din toata inima si se bucura pentru viitoarea lor viata de familie. In ceea ce o priveste se declara ?obosita de viata, parasita, inutila?. Sanatatea ei ramanea sub semnul intrebarii. Nu putea merge, motiv pentru care nici nu se putea gandi sa participe la nunta. 

Intre timp, cu atatea nerezolvari in fata, nu se mai stia precis daca nunta ramanea sa aiba loc in ianuarie. Lui Alfred de Edinburgh, Carol ii scria ca el are de-a face cu un popor tanar, cu sangele fierbinte, a carui nerabdare nu era usor de strunit. Si e asaltat cu intrebarile privind casatoria. Cei doi tineri, observa regele, erau nerabdatori, de asemenea. De aceea se intalnesc din nou la Coburg. Carol spera ca aceasta noua intalnire va face sa sporeasca dorinta lor de a vedea cat mai repede pecetluita legatura dintre ei. In septembrie se mai discuta inca asupra locului unde urma sa aiba loc ceremonia. Asa apare si varianta Sigmaringen, pentru slujba catolica, si Londra si Windsor pentru cununia anglicana. Pe timp de iarna, insa, erau dificultati in toate privintele intr-un loc ca Sigmaringen. ?Va trebui sa ne restrangem la strictul necesar si sa organizam o ceremonie demna de familia noastra, ii scria  Carol lui Leopold. Daca regina Victoria nu s-ar fi aratat asa de putin binevoitoare, unele lucruri s-ar fi putut reglementa mai bine si am fi jucat la nunta chiar la sfarsitul lui octombrie. Eu am facut destule presiuni, dar se spune ca regina s-ar fi suparat  oarecum pe scrisorile mele.?               

Tot regele este cel  care ii cere lui Wilhelm al II-a ca Ferdinand sa ramana in cadrele armatei germane ca ofiter  pastrand  totdeauna gradul corespunzator celui avut in armata romana (la fel ca marii duci ai Rusiei). Intre timp, la 6 aprilie 1889, Ferdinand isi incepe cariera militara in Romania, cu gradul de locotenent. Si-o incepe in regimentul aflat sub comanda onorifica a tatalui sau, Leopold. Il introduce in armata insusi regele. Carol initiaza un proiect de lege prin care membrii familiei regale puteau fi avansati la exceptional in armata. Proiectul e votat in decembrie 1892 si ii ingaduie lui Carol sa-l avanseze pe Ferdinand la gradul de maior, chiar cu prilejul cununiei sale, in ianuarie 1892.

Dotatia principelui mostenitor este obiectul unor discutii strict confidentiale intre ministri. In concluzie, s-a renuntat la intentia initiala de a se acorda tanarului print domeniile statului de la Braila si s-a decis ca Ferdinand sa primeasca o lista civila de sase sute de mii de franci anual incepand cu ziua casatoriei sale. Dotatia trece cu brio prin parlament. Opozitia liberala, nu numai ca voteaza pentru ea (cu exceptia catorva deputati), dar A. Stolojan, la Camera, si D.A.Sturdza, la Senat, o sustin prin discursurile lor. La primirea Adresei, la Camera, Carol rosteste o cuvantare inaripata. El a voit astfel sa dea o dezmintire si ?zvonurilor absurde? despre o eventuala abdicare. ?Dimpotriva, constata suveranul, niciodata pana acum nu s-a exprimat in acest mod entuziast sentimentul dinastic in Romania ca in aceste momente si, in sfarsit, am obtinut recunostinta pentru toate sacrificiile facute?. Regele adauga la toate acestea excelenta situatie financiara din acel moment si stabilitatea tarii. Dar a avut cumva intentia de a abdica in 1891, cand a trecut prin momente dificile, il intreaba von Bulow in octombrie 1892? ?Ca sa fiu sincer, ii raspunde Carol I, niciodata.?

In  14/26 septembrie 1892 Ferdinand se intoarce la Sinaia, ?dupa ce vreme de doua saptamani am trait intr-o fericire de nedescris la Coburg. Ma intelegi ca nu am putut gasi prea mult timp pentru scris cata vreme am fost cu micuta mea scumpa si draga, caci fiecare clipa a fost doar pentru ea?, ii scria el fratelui sai Carlo. Se vor intalni, ii spune el, pe 10 ianuarie 1893, cand va fi ?ziua mult dorita care ma  va face cel mai fericit dintre pamanteni si cand voi putea spune ca Missy e cu totul a mea. Ziua mult dorita... si cand ma gandesc am asa un sentiment ciudat care ma stapaneste. Am fost logoditi destul de mult timp, sapte luni, dar a fost un timp de fericire si as vrea ca si tu cand vei fi candva in situatia aceasta, sa fii la fel de fericit ca mine?.

Incep sa fie discutate si chestiuni materiale. Soacra lui Ferdinand e interesata de renta pe care o va primi la Bucuresti Missy, interesata de trusou, care era foarte bogat, si de locul unde va fi tinut la Bucuresti, de cadouri. De Craciun, Missy primeste o parura completa de turcoaze de la tatal ei si o diadema si alte bijuterii de la mama ei. ?Cadourile curg din toate partile din Anglia, scrie Ferdinand, de la cunoscutii lui Missy si parintii acestora; s-au strans cam 120 de bucati, iar astazi si maine vor fi expuse pentru public.?

Fata de ceea ce a fost la nunta ( la care a fost prezent si Wilhelm al II-lea), fata de calatoria la Viena, impreuna si cu Alfred, fratele Mariei, si unde tinerii casatoriti au fost bine primiti de Franz Joseph, fata de calatoria cu trenul pana la Bucuresti, fata de toate acestea, descrise pe larg de Maria in memoriile sale, Ferdinand adauga in scrisorile lui alte  diverse intamplari ale unei calatorii de nunta. E incantat de festivitatile de primire la sosirea  in Capitala. La fel ca tanara lui sotie este impresionat de aceste dovezi de simpatie. A ciocnit paharul cu o multime de oameni, s-a declarat incantat de costumele populare, de aerul sarbatoresc pe care l-au luat Bucurestii in acele zile. Le-au fost  prezentati cei anume veniti ca sa-i vada. Peste 1000 persoane. Mostenitorilor le-au fost oferite cadouri, dintre cele mai diverse si frumoase.

Ca de obicei, cu chestiunile delicate e insarcinat Kalinderu. La 25 iunie/7 iulie Kalinderu discuta cu Elena Vacarescu si ii cere sa plece de la Castel si  din tara. Lunga convorbire a regelui cu Elisabeta. Ea este foarte afectata. Regele ii cere sa nu se opuna plecarii Elenei Vacarescu, pentru ca  ?are o influenta diabolica asupra Elisabetei?, constata regele. E. Vacarescu face o scena ingrozitoare. I se telegrafiaza tatalui sau. Ea  nu se mai da jos din pat si pare lipsita de puteri. Kalinderu isi pierde si el capul: ?Niciodata nu a fost o situatie mai rea?. E. Vacarescu pare sa zaca fara cunostinta. Cel putin asa o vede regele ?daca nu cumva e teatru, deoarece nu are febra?. O consulta dr. Theodori, care nu e deloc impresionat de starea ei ?care e pur psihica?. Lui Carol i se cere din toate partile s-o indeparteze  pe Elena Vacarescu de la Curte. Pentru ca ea nu se simtea bine deloc, iar regina Elisabeta se opunea din rasputeri plecarii ei, indepartarea E. Vacarescu intarzie. La 28 iunie/ 10 iulie, regina e de acord cu plecarea tinerei domnisoare de onoare, dar pune conditia de a o insoti  in calatorie. ?Eu ii declar ca este absolut imposibil. Vorbit cu ea foarte serios despre situatie, care e enorm de complicata... plimbat indelung cu Elisabeta, discutat despre situatie... Atmosfera apasatoare. ? La 30 iunie alta convorbire cu Elisabeta. Ea e ?complet deprimata, nu mananca, e agitata?. In sfarsit, la 1 iulie, accepta sa plece. Pleca impreuna cu E. Vacarescu.  Regele Carol e de acord, dar pune si el conditia ca mama ei sa vina sa o ia pe E. Vacarescu de la Venetia. Kalinderu este trimis sa-i informeze pe ministri de intelegerile la care s-a ajuns. Hotararea regelui de indepartare a E. Vacarescu, sub aceasta forma, nu-i  satisface pe liderii politici romani. Dar tot se realizase ceva: plecarea Elenei de la Curte.  Regele are o conversatie cu mama Elenei (despre ce anume nu se stie, dar se banuieste ca a fost vorba de bani, o renta viagera pentru E.Vacarescu ). La 3 /15 iulie, Carol ii da toate explicatiile lui Lascar Catargiu privitor la intentiile reginei si pleaca impreuna cu Elisabeta la Predeal. Noteaza regele Carol: ?Enorm de trist, apasator pentru toti?. La gara nimeni, in afara lui Lascar Catargiu, care insoteste familia regala pana la Predeal. Nici la Predeal nu e nimeni.  

La 19 /31 iulie pleaca si Elena Vacarescu la Venezia, unde regina Elisabeta a juns deja. De aici, regele are vesti proaste despre regina: ?Elena Vacarescu a absorbit-o complet, zi si noapte?. Dr Young, trimis de Carol  la Venetia, ii confirma ca ?starea Elisabetei e foarte grava?. Gen.Florescu e impotriva calatoriei regelui la Venetia atata timp cat  E.Vacarescu era acolo. ?Situatie foarte urata, noteaza regele, deoarece Elisabeta nu va ceda.? La 9 /21 august 1891, scrisorii lui Carol, in   care acesta ii cerea indepartarea E.V., regina ii raspunde: ?J?obei 22 ans sans murmur, je cesse a me soumettre a celui qui se mefie de moi? Carol afla ca regina a facut chiar un fel de testament in favoarea Elenei Vacarescu. Regele discuta cu Kalinderu, gen. Florescu, P.P.Carp, I. Vacarescu. Scrie doua scrisori la Venetia. Acelasi subiect, desigur. Regele e invitat de imparatul Wilhelm al II-lea la manevre. El refuza politicos din cauza bolii Elisabetei, dar  ii telegrafiaza reginei ca nu va veni atata timp cat E.Vacarescu ramane acolo.

In sfirsit, la 1 septembrie i se telegrafiaza ca E.V. a plecat din Venetia spre Milano. Carol se poate duce la sotia lui. Il insotesc gen. Florescu, I. Kalinderu, Candiano Popescu si gen. Robescu.  Este intampinat de ducele  de Genova. Trage la Hotel Danielli. Impreuna cu medicii hotaraste plecarea Elisabetei, care este foarte slabita,  pe malul lacului Maggiore. Pana la plecare, viziteaza Giorgio Maggiore, biserica greceasca, Giudeca. Merge la biserica armeana, la Lido, la Muzeul Guggenheim, San Marco.  Se canta imnul national in Piata San Marco. Elisabeta ii spune ca nu se mai intoarce in Romania, daca E. Vacarescu va fi alungata. ?Eu i-am explicat din nou foarte clar ca astept ca toate indicatiile mele sa fie duse la indeplinire?. La 4 /16 septembrie o duce pe Elisabeta la Pallanza, pe malul Lacului Maggiore. Soseste si  dr. Finkler de la Bonn. Carol poarta multe discutii cu doctorii Finkler si Scharnenbroich referitor la starea Reginei.  Carol  viziteaza, la Monza, familia regala a Italiei si discuta indelung cu regele Umberto, care  ii propune sa se tutuiasca. La 29 septembrie/11 octombrie Carol pleaca spre tara. Se opreste la Sigmaringen, la 3 /15 octombrie, unde  se intalneste cu  Ferdinand, ?care e destul de deprimat?. Are o discutie mai temeinica cu nepotul sau, ?despre nesocotinta lui?. Ferdinand nu spune nimic. Elenei Vacarescu i se comunica faptul ca serviciile sale pe langa familia regala au incetat. E. Vacarescu refuza sa demisioneze si este  concediata.La 5 /17 octombrie 1891, cu Leopold si Kalinderu, Carol negociaza restituirea banilor pentru inelul Elenei Vacarescu. Raporturile regelui Carol cu Nando sunt, intr-adevar, raporturi de obedienta. La 7 /19 octombrie il cheama pe Nando sa-i citeasca scrisorile primite de acesta de la Elena Vacarescu. Voia sa vada cum era privita persoana lui.  Si Ferdinand i le arata. ?Nu ma menajeaza?, noteaza regele.

Viziteaza Potsdam si este oaspetele kaiserului Wilhelm al II-lea, la 15 /27 octombrie. In Jurnalul sau, Carol noteaza tot ceremonialul primirii, simtindu-se extrem de onorat. ?Discut cu kaiserul despre situatie etc., el foarte linistit si extrem de amabil.? Kaiserul il invita la un dineu de gala, tine un toast in cinstea lui, apoi la mausoleul de la Charlottenburg, la parada, fac schimburi de decoratii... Ferdinand vine si el de la Sigmaringen.

La 19 /31 octombrie 1893 ajunge la Sinaia, unde sunt invitati ministrii pentru a tine o sedinta de Consiliu. La Sinaia se intoarce si Ferdinand, pe care Carol se grabeste sa-l ia la promenada si la biliard. La Peles vine si I. Vacarescu, tatal Elenei, rechemat din postul sau de ministru plenipotentiar. Carol are o lunga explicatie cu el. I. Vacarescu isi exprima dorinta de a-l vedea  si pe Nando, dar Carol ii interzice. In Jurnal, regele noteaza tot ce face Ferdinand. Si acesta, de fapt, nu facea nimic. Doar plimbari (intre altele si in Cismigiu) si seara biliard. Trimite Elisabetei mai multe scrisori (la 17/ 29 decembrie este si ziua ei). Vorbeste cu ironie despre ?tremurul mesei?, ?parcul spiritelor?. Nu crede in sedintele de spiritism. Si in tot felul de credinte obscure cu care E.Vacarescu o inconjurase pe Elisabeta.  La 22 decembrie /3 ianuarie pleaca la Pallanza unde inca se afla regina. La Budapesta se intalneste cu imparatul Franz Joseph. Il  vede si pe primul ministru Szapary, care il intampina la Buda, si ii vorbeste de Transilvani.

La Pallanza discuta indelung cu Elisabeta despre Ferdinand, care este asteptat si el.  La 30 decembrie/ 11 ianuarie acesta vine  de la Sigmaringen si se alatura celorlalti membrii ai familiei. Seara vorbesc despre  scrisorile primite de la Maria de Edinburgh. Se gandesc cu bucurie la casatorie. Se intorc in tara impreuna. La 14 26 ianuarie 1892 iau micul dejun la Palatul regal din Bucuresti. In prima parte a anului 1892, in Jurnalul sau, Carol mentioneaza aproape zilnic stiri despre Ferdinand: chestiuni legate de serviciul sau in armata, frecventarea teatrului, jocul de biliard, promenadele. La 30 martie/ 11 aprilie Maria de Edinburgh scrie ca este de acord cu un rendez-vous la München.


(767 afișări)

 

Link-uri înrudite

· Alte știri din sursa
Ziarul Financiar

· Alte știri de la ---


Azi: Cea mai citită știre din sursa Ziarul Financiar:

Si a fost sa fie Ferdinand! (IX)/ de Ion Bulei | Autentificare/Creare cont | 0 comentarii
Comentariile aparțin autorilor. Nu suntem responsabili pentru conținutul acestora.
Page created in 0.66906690597534 seconds.