Parada. Peste 700 de soldati au defilat cu ocazia simularii de 1 Decembrie „Zimbrul“ si „Ghepardul“ au speriat „Kiseleff“-ul

Soferi care injurau de mama focului de nervi ca au ramas blocati, bunici cu nepotii de mana, ADP-isti care priveau cu nedumerire la desfasurarea de forte si responsabilii cu ordinea publica, ramasi fara obiectul muncii

. Ieri, pe bulevardul Kiseleff, armata s-a pus pe facut ordine si disciplina: 700 de soldati, insotiti de intreaga tehnica militara a Romaniei in toata splendoarea ei, au simulat defilarea pregatita pentru maine, 1 Decembrie, Ziua Nationala a Romaniei. Singura victima a paradei a fost, dupa cum era de asteptat, traficul din centrul Capitalei. Transportoare-amfibie blindate (TAB-uri) „Zimbru“, tancuri „Ghepard“, lansatoare CA 95, rachete antiaeriene, MLI-uri (masinile de lupta ale armatei), spuma Jandarmeriei si crema SRI-ului, au ocupat ieri tot Kiseleff-ul in interes de serviciu. Ultima pregatire in vederea paradei de 1 Decembrie, Ziua Nationala a tarii. La 11 fix nu mai vedeai tipetenie de automobil la capatul bulevardului inspre piata Victoriei. Asta datorita Politiei Militare, care-si facea treaba mai ceva ca in misiunile din afara, cu oameni-cheie in posturile importante, cum ar fi in fata sediului PSD: „Va rog, nu se poate trece, este pregatirea pentru sarbatoare“, raspundeau binevoitori politistii militari. Mai sus putin, inspre Arcul de Triumf, la intersectia cu Ion Mincu, politistii de la Rutiera se intreceau cu cei de la Armata in exces de zel. Tot ei iti arata cum se blocheaza ditamai bulevardul: „Ti-a dat prin statie? Bun, hai sa-l blocam, ia tu gardurile alea“, isi facea curaj un politist de la circulatie sa interzica trecerea. Imediat, cativa soferi nervosi, victime ale lipsei de comunicare intre autoritati, au inceput sa-i ceara socoteala „sefului“: „Tre’ sa ajung cu asta micu’ la scoala aici, lasa-ma sa trec“, „De cand dom’le si cu parada asta, trebuia sa interziceti circulatia dinspre Victoriei, nu sa ne lasati sa ajungem aici“, se plangea un altul. „Seful“ insa avea raspuns pentru toti si pentru toate. „Nici o masina nu are voie... se intalneste cu tancul“ , „Sa fim mandri ca e Ziua Nationala, sa fim si noi ca americanii, sa facem sarbatoare“, iti explica „seful“ de la Rutiera cum e treaba cu relatiile internationale. Galceava a fost stinsa tot cu ajutorul armatei si a tehnicilor militare. Toti au tacut chitic la vederea „Ghepardului“, tancul folosit in multe teatre de operatiuni de catre soldatii nostri. „Imi place ideea, plus ca imi aduce aminte foarte tare de fratele meu, care a lucrat in sistem“, se entuziasmeaza o bunica. Copiii, responsabilii de curatenia trotuarelor, dar si gardienii publici, s-au strans ciorchine la vederea masinariilor care faceau sa tremure intreg bulevardul. Priveau nedumeriti si radeau la vederea soldatilor care, la randul lor, afisau mine grave, exact in spiritul solemnitatii Zilei Nationale. Fanfara si-a intrat in rol mai bine decat presedintele Basescu, caruia, la comanda „soseste presedintele Romaniei, domnul Traian Basescu“, i-a dat onorul. „Fanii“, de-o parte si de alta a tribunei oficiale, au facut ochii cat cepele, doar doar l-or vedea pe domnul presedinte. Cum totul a fost simulare, rolul presedintelui l-a jucat un ofiter experimentat. Totul s-a naruit pentru oamenii care aveau speranta ca „pot da mana cu insusi Basescu“. La fix orele douasprezece, anuntul venit din boxele instalate in apropierea tribunei unde vor sta „cele mai inalte personalitati“, dupa cum afirma un cadru MApN, a imprastiat persoanele venite sa asiste la marea parada. (A.I., C.H.) Basescu: „Noi de Ziua Nationala ne certam, ne batem...“ Revolutia romana din decembrie 1989 pune capat excesului ceausist al festivitatilor. Intreaga perioada de 16 ani, consecutiva revolutiei, sta sub semnul divizarii. Parlamentul fixeaza Ziua Nationala la 1 Decembrie, zi semnificativa, dar contestata de destui cetateni, aberatia sarbatoririi la doua capete - Bucuresti si Alba Iulia - intareste schisma ideologica, iar in primii opt ani nationalismul infloreste salbatic. Ziua Nationala le oglindeste pe toate, patimile politice se intetesc, reprosurile pentru nerealizari de guvernare sunt aruncate intre steaguri tricolore. Nimic fast si generator de unitate nationala nu se produce. Dupa anul 2000. Presedintele Traian Basescu a declarat ca Ziua Nationala ar trebui sa fie depolitizata, ca ar trebui sa fie o zi de sarbatoare, precizand totodata ca nu va rosti un discurs cu acest prilej, ci doar va adresa romanilor doua-trei cuvinte. „Noi, de Ziua Nationala ne incrancenam, mergem la Alba Iulia, ne certam, ne batem, ne aruncam vorbe grele. Poate ca acest 1 Decembrie, o zi nationala, nu poate fi o zi de incrancenare“, a afirmat Basescu. Regina Maria mergea in fruntea rosiorilor Pana in anul 1947, Ziua Nationala a Romaniei a fost 10 Mai. Ea reprezinta ziua in care, in anul 1866, la Bucuresti, Carol I jura ca va fi credincios legilor tarii, ca va pazi religia romanilor, integritatea teritoriului lor si ca va domni ca domn constitutional. Aceasta a fost instituita in cursul anilor urmatori, devenind traditie. Familia regala era in centrul manifestarilor anuale, era prezenta la slujba pentru sfintirea zilei la Mitropolie, la defilare, unde regina Maria defila in fruntea regimentului de rosiori, la masa festiva de la palat, iar seara asista, in mijlocul bucurestenilor, la bataia cu flori de la Sosea si la spectacolul cu focuri de artificii din parcul Cismigiu. La un an de la sosire, in 1867, Carol I rostea primul discurs in limba romana. De 10 Mai, la barierele orasului se dadeau pranzuri populare pentru saraci, la Filaret se organiza ospatul veteranilor, unde venea Ministrul de Razboi, iar in 1906 s-a organizat marea Expozitie nationala. Bacalbasa scria ca, „pe un car, brutarii fabricau painea si o aruncau multimii de jos si de la ferestre“. Steaguri rosii, cizma sovietica Apoi, in regimul comunist, marile defilari erau dominate de steaguri rosii, expresii ale internationalismului proletar, iar lozincile abundau de elogii la adresa lui Stalin („Stalin si poporul rus/ Libertate ne-au adus“, URSS/ avangarda pacii e“). Au fost anii de maxima exercitare a „dictaturii populare“, iar ziua nationala - 23 August - era prilejul de activizare maxima a loialitatilor populare pentru noile elite. Cuvantul de ordine in demonstratiile de ziua nationala era „munca“. Ponderea paradelor militare scade si cresc segmentele de manifestari acordate „frumoaselor rezultate in munca. Creste rolul tineretului si al copiilor - utemisti si pionieri. Ceausescu si ritualurile aberatiei Ziua Nationala ajunge, ca ritual politic de Putere, la paroxism, dupa anul 1968. Desi Nicolae Ceausescu preluase puterea in 1965, a avut nevoie de un eveniment international de rasunet (Cehoslovacia, 1968) si de celebra vizita in China (1971), ca sa transforme simbolistica popular-comunizanta in expresii ale puterii personale autocrate. Cultul personalitatii atinge apogeul, grandioasele manifestatii amintesc de cele din perioada de glorie a festivismului hitlerist, graficele de pe carele alegorice tasneau spre cer, totul, sub ochii surazatori ai cuplului prezidential, alunecand tot mai abrupt in dictatura. Lozincile frizau ridicolul in laudele „ctitorului de geniu“, „eroului suprem“ iar volume de „Omagii“ salutau maretele impliniri. Carol Harsan, Alexandru Ionescu  
Publicat de : ---
Data publicării: 30 Noi 2005 - 08:43
 

Link știre