Orice s-ar mai intampla, a devenit clar ca apropiatul Congres al PSD se va incheia cu victoria lui Iliescu si a conceptiilor sale privind viitorul partidului si actiunilor acestuia. Importanta nu este infrangerea evidenta a lui Nastase, a echipei si metodelor promovate de el. A cauta raspunsul la intrebarea de ce a invins Iliescu ne permite elucidarea problemei infrangerii.

Este Iliescu o personalitate politica atat de puternica, cum incearca sa acrediteze di-versi cadelnitari, constienti sau inconstienti, incat sa pulverizeze tot ce sta in calea mult prea longevivei sale cariere politice? Daca ar fi fost asa ar fi avut ocazia s-o dovedeasca in timpul exercitarii dublului sau triplului sau mandat presarat cu gafe si esecuri, care intr-o democratie de competitie a valorilor ar fi fost de mult ingropata in pragul istoriei. Mentionam intre altele ultima balbaiala suprema privind gratierea si dizgratierea lui Cozma. Ea a facut mai mult rau PSD si luptei sale electorale decat toate gafele si erorile lui Nastase la un loc. Nu degeaba, dupa consumarea acestui act prezidential, unii membri de frunte ai PSD au simtit nevoia sa se disocieze de Iliescu, declarand chiar ca in cazul in care va reveni in fruntea PSD isi vor da demisia. Si-au dat-o? Nici pomeneala! Aceasta-i principala sursa a victoriei lui Iliescu. Le lipseste tuturor, in frunte cu Nastase, ceea ce seful lor se lauda pe toate drumurile ca are. Nu atotputernicia politica a lui Iliescu, ci slabiciunea impardonabila, politica si de caracter, a lui Adrian Nastase si colegilor sai. De la incercarea de imbalsamare a adversarului au trecut cu arme si bagaje la compromisul tandemizarii conducerii PSD, echivalenta cu reinstaurarea lui Iliescu ca dictator necontestat al organizatiei. Nastase are pacatele sale majore fata de tara si de PSD, dar infrangerea sa este doar un aspect al celor petrecute. Mai important este faptul ca reinscaunarea lui Iliescu reprezinta o infrangere nu numai pentru PSD, ci si pentru viata politica romaneasca in ansamblu. Ce mesaj "innoitor" ofera PSD si Romaniei Ion Iliescu? Acelasi ca pana acum. O viata intreaga de politica duplicitara pledeaza pentru o astfel de concluzie, demonstrandu-se inca o data, ca in multe alte cazuri, cat de greu este la 75 de ani, dupa ce in majoritatea lor i-ai petrecut in mai multe circumscriptii politice, sa faci piele noua.
Revenirea lui Iliescu la carma PSD este o infrangere si pentru viata politica din Romania, data fiind ponderea pe care o are deocamdata in tara noastra acest partid. Sa ne oprim numai asupra modului cum analiza Iliescu pierderea alegerilor de catre aceasta formatie. El pretinde ca Nastase este cel ce le-a pierdut pentru ca a incheiat acordul cu UDMR. Astfel Alianta liberalo-pedista ar fi castigat turul doi gratie unor voturi peremiste. S-ar putea ca aritmetica finala sa fi devenit favorabila Aliantei in acest mod. Dar decorarea lui Vadim si gratierea lui Cozma nu au adus oare mai multe voturi Aliantei, inclusiv desfacerea contractului PSD-UDMR?
Toate acestea i le putea arunca in fata domnului Iliescu insusi Nastase Tandem. A ales tacerea. Bineinteles, actualul presedinte nu are curajul sa recunoasca faptul ca, dincolo de voturile peremiste, Alianta a putut aduna suficiente voturi pentru a se transforma dintr-o minoritate opozitionista intr-o forta politica puternica, eventual majoritara. Ceea ce s-a si demonstrat.

---

Publicat de : ---
Data publicării: 14 Feb 2005 - 09:58