Palatul familiei Ceausescu [1]
Bogdan BiszokSambata, 03 Decembrie 2005
Cuplul dictator a mobilizat o tara pentru
ridicarea unei cetati proprii
Pe 25 iunie 1984, Nicolae Ceausescu impreuna cu sotia sa, Elena Ceausescu,
inaugurau lucrarile la Casa Republicii (actuala Casa a Poporului) si bulevardul
Victoria Socialismului
. Uriasul ansamblu arhitectonic mai includea blocurile
care flancau bulevardul Victoria Socialismului si care urmau sa aiba regim
hotelier pentru deputatii comunisti sositi din tara la sedintele Marii
Adunari Nationale, Piata Unirii, Biblioteca Nationala, Casa Academiei,
Statul Major General al Armatei si alte sedii de institutii ale statului.
La fel ca si alte proiecte, si acesta a impus demolari masive. Cartierul
Uranus a fost cel mai afectat, dar demolarile au cuprins si cartierele
Rahova si Antim. Acestea din urma reprezentau unele dintre cele mai vechi
zone ale orasului, cu o mare concentrare de monumente istorice, printre
care si manastiri, unele mai vechi de 300 de ani. De asemenea, in zona
se aflau si locuinte impresionante, unele dintre ele proiectate de cunoscuti
arhitecti, precum Ion Mincu si Horia Creanga. Ceausescu nu a tinut cont
de importanta istorica a acestor cartiere si nici macar de oamenii care
locuiau in ele. Astfel, mai mult de 40.000 de oameni au fost nevoiti sa-si
paraseasca locuintele, iar alti 17.000 au venit din toata Romania pentru
a munci la constructia „uriasului” din beton.
Baricada pentru Ceausescu
Teama pierderii puterii pare sa-l fi stapanit pe Ceausescu in anii din
urma ai „domniei” sale. Si acest lucru s-a vazut si in felul in care a
fost conceput cel mai important obiectiv al constructiei socialiste. „Casa”
a fost construita dupa gandirea rudimentara a dictatorului, pentru ca acesta
sa se simta in siguranta.
Aici urmau sa fie resedinta Presedintiei Comitetului Central al PCR
si sediile unor ministere. Ceausescu se inconjura numai de oameni si institutii
de incredere, intr-o zona care urma sa fie extrem de bine pazita si deschisa
numai celor agreati de conducerea de partid.
Cele patru etaje subterane si adapostul antiatomic dadeau inca o dimensiune
a fricii care-l cuprinsese pe dictator in cea de-a doua jumatate a anilor
‘80.
Importanta pe care Ceausescu o dadea acestui proiect este reliefata
cel mai bine prin vizitele saptamanale pe care le facea pe santier, dand
indicatii care de multe ori se bateau cap in cap. Ca exemplu, cei mai priceputi
mesteri din tara au fost nevoiti sa refaca o splendida pardoseala multicolora,
la care lucrasera luni intregi. Le-a trebuit o saptamana numai pentru a-si
distruge opera patratel cu patratel, pentru simplul motiv ca tovarasului
nu-i placuse ceva.
Vara praf, iarna noroaie
O mare parte din cei care au trudit la acest proiect erau militari in
termen, care, practic, nu erau platiti pentru munca lor. Pe de alta parte,
inginerii, maistrii si muncitorii angajati la proiect primeau salarii peste
media de atunci. Santierul Casei Poporului, ca si celelalte obiective proiectate
de Ceausescu in Bucuresti - amenajarea Dambovitei, bulevardul Victoria
Socialismului s.a.m.d. - devenisera atractive. Multi muncitori, mai ales
din Moldova, locuiau in baraci improvizate, situate in apropierea santierelor,
incurajati de perspectiva obtinerii unor castiguri frumoase pentru acele
vremuri.
Bucurestiul devenise, in a doua jumatate a anilor ‘80, un mare santier,
care vara se umplea de praf si iarna de noroaie. Cladiri istorice erau
puse la pamant intr-o singura noapte, de multe ori dupa vizite-fulger ale
cuplului Ceausescu. In epoca circula si un banc: o intreaga strada fusese
pusa la pamant pentru simplul motiv ca Nicolae Ceausescu daduse din mana
incercand sa se fereasca de o musca. Tovarasii activisti intelesesera insa
din gestul dictatorului ca totul trebuia daramat.
Valoare de 800 de milioane de dolari
Valoarea Casei Poporului a fost estimata, in 1990, la 16 miliarde de
lei, ceea ce, la cursul de atunci, ar fi putut insemna aproximativ 800
de milioane de dolari. Cifra exacta a cheltuielilor facute pentru ridicarea
si amenajarea constructiei nu se cunoaste insa. Trebuie mentionat faptul
ca toate judetele tarii au ajutat cu ma-teriale de constructie. Nu a fost
importat nimic.
Peste 400 de arhitecti au fost folositi la acest proiect, alaturi de
mai mult de 20.000 de muncitori, constructori si soldati.
„Mama” Casei Poporului
Anca Petrescu s-a nascut la Sighisoara, pe 20.03.1949, intr-o familie
de cunoscuti medici. Si-a facut studiile in localitatea natala, apoi a
urmat Institutul de Arhitectura „Ion Mincu”, pe care le-a absolvit in 1973.
In 1980 a castigat Concursul national pentru proiectare „Casa Republicii”.
Intre 1980 si 2004 a lucrat ca sef proiect arhitectura si sef proiect complex
la Casa Republicii. Autor de proiecte in Bucuresti si alte orase din Romania;
autor de proiecte in Franta, SUA, Cuba, Maroc etc. Si-a anuntat recent
intentia de a-l da in judecata pe premierul Tariceanu, dupa ce acesta a
numit Casa Poporului „un monument al kitsch-ului”.
Publicat de
:
---
Data publicării: 03 Dec 2005 - 08:34
| |
|