Ce fel de aliat vom fi

Primul discurs al ambasadorului american Taubman a marcat o sensibila schimbare de accente in politica Washingtonului fata de Romania

. Coruptia, functionarea justitiei vor ramane pentru americani probleme importante, dar esentiala pentru interesele lor aici va fi si starea economica a Romaniei si a cetatenilor ei. Confruntata la ea acasa si aiurea cu efectele saraciei si excluziunii sociale, America da de inteles conducatorilor nostri ca o democratie, populata cu cetateni saraci, va fi intotdeauna goala de continut. Daca pana acum, pentru ambasadorii americani devenise o traditie sa critice Executivul roman pentru ca face prea putin in lupta impotriva coruptiei, Taubman pare sa iasa din aceasta paradigma. Spunand ca democratia se formeaza de jos, si nu se impune, de sus, ca o dictatura, omul de afaceri si fostul membru al consiliului municipal din orasul sau dovedeste o intelegere mai profunda a democratiei decat o au multi dintre politicienii americani profesionisti. El transfera astfel o parte de responsabilitate si cetatenilor, cerandu-le sa exercite o presiune continua asupra guvernantilor. Sunt primele rezultate ale noului tip de alianta stabilit intre cele doua tari, in care SUA renunta la atitudinea lor profesorala, in care se adreseaza exclusiv guvernului. Suferind, doar in mod aparent, de mania generalizarii, americanii au surprins foarte repede specificul gandirii politice romanesti, in care responsabilitatea este foarte rar asumata si mai des pasata. Intre parteneri de proportii inegale, noua alianta cu SUA, inca de la inceput, nu pare a fi una atat de simpla in care Washingtonul ordona si Bucurestiul executa fara comentarii. Romania are ca aliat un comportament atipic. Fie ca a fost aliat cu Parisul, Berlinul sau Moscova, Bucurestiul a alternat intotdeauna momentele de supusenie irationala cu acelea de fronda, mai mult sau mai putin indreptatita. O tara de dimensiuni mijlocii, de multe ori condusa de lideri care si-au dorit sa joace un rol mai important decat cel care il permiteau capacitatile tarii, Romania traieste in politica internationala drama statutului intermediar. Ea vrea sa stea la masa celor mari, sa ia hotarari impreuna cu ei, iar atunci cand acestia o resping, devine nervoasa si imprevizibila. Cererea presedintelui Basescu ca Bucurestiul sa fie consultat in deciziile strategice privitoare la Irak este un bun exemplu in acest sens. Este, poate, primul test al aliantei dintre SUA si Romania. Raspunsul pe care Washingtonul il va da acestei mici provocari ne va spune ce fel de alianta vom avea. Una in care alte pareri nu sunt permise sau una in care partenerii sunt cel putin consultati, desi nu intotdeauna ascultati. Daca, in virtutea necesitatilor impuse de disciplina razboiului antiterorist, SUA vor opta pentru o alianta unilateralista, nu peste putin timp, intr-unul din momentele de criza majora, Romania s-ar putea regasi in corul celor care critica, si nu al celor care sustin. Oricate asigurari vor da liderii romani, oricate juraminte se vor face, specificul national nu va intarzia sa iasa la iveala.
Publicat de : Cosmin POPA 
Data publicării: 10 Dec 2005 - 06:15
 

Link știre