'De la tătucul Iliescu la jupânul Băsescu?' - editorialul lui CT Popescu în 'Adevărul' [1]

Traian Basescu vajaie peste tara de parca ar fi aviator, nu marinar.

De la Justitie si Parlament la fotbal, de la Interne la Integrare, de la Prefectura Capitalei la Arhivele Securitatii, presedintele traseaza sarcini, da solutii, da jos insi, pune altii, fara ca, in acest timp, sa scape din vederea sa scrutatoare Chisinaul, Kievul si Nagorno-Karabah, locuri unde dl. Basescu zice ca e asteptat cu nerabdare, sa faca si acolo ordine. A plecat tatucul Iliescu de la Cotroceni, a venit jupanul Basescu. Pentru multi dintre fanii presedintelui, asta nu-i o problema: Iliescu era un tatuc rau, Basescu e un jupan bun. Dar, daca se intampla sa nu fii fanul nimanui, nu poti sa nu te intrebi: exista oare jupani sau tatuci buni? E bine sa ceri, ca presedinte al tarii, sa fie schimbati sefii Camerelor? E bine sa vrei sa evaluezi dosarele judecatorilor peste capul Consiliului Superior al Magistraturii? Dar sa-i comunici zambitor si amenintator "nasului" Mircea Sandu ca s-a cam invechit in fruntea fotbalului romanesc si ar fi bine sa-si ia talpasita? La Ministerul de Interne, tot presedintele Basescu le-a dat termen politistilor sa prinza toti coruptii cei mari, ca altfel ii da afara si pune tineri. Pe prefectul Silvian Ionescu l-a trecut in rezerva, exprimand "o umbra de dezamagire". A oferit o solutie solomonica in hartuiala SRI-CNSAS: sa intre pereche la dosare cate un sereist si un cenesasist, fiecare cu cheia lui. O fi bine? Eu zic ca nu. Bine ar fi fost ca dl. Basescu sa-l prezinte si sa-l sustina pe dl. Vasile Blaga, noul ministru de Interne, si acesta sa le spuna ce are de spus politistilor. Gherila anti Nastase si Vacaroiu e un gest politic partizan si neproductiv, care stirbeste prestigiul functiei prezidentiale. Cred ca nu e bine ca actele si declaratiile presedintelui sa fie demonetizate prin excesiva diversitate si personalizare. "Umbra de dezamagire" a presedintelui l-a facut pe Silvian Ionescu sa plece. Basescu nu a explicat insa motivele, referindu-se doar vag la trecutul acestuia ca ofiter DIE. In schimb, in cazul generalului Degeratu, omul presedintelui Constantinescu, pe care dl. Basescu il numeste "Tapul", desemnat consilier de stat pentru Securitate Nationala la Cotroceni, nici o umbra, presedintele Basescu e insorit ca Mediterana, desi la adresa "generalului lui Constantinescu" presa a publicat grave acuzatii si marturii privind reprimarea revolutiei la Cluj, in 1989 - la care el a raspuns, in 1997, cu o circulara prin care se interzicea audierea de catre Parchetul Militar a cadrelor MApN in legatura cu decembrie '89 fara aprobarea ministrului Apararii. Ca si Silvian Ionescu, si seful lui Degeratu, dl. Dorel Sandor, aproape numit consilier prezidential pentru Securitate Nationala, ar putea sa-i starneasca "o umbra de dezamagire" presedintelui - cum spuneam, cunoscutul analist a urmat si predat, inainte de '89, niste cursuri pe la Stefan Gheorghiu si prin Baneasa. Asta nu inseamna neaparat o vina sau o descalificare, dar de ce foloseste dl. Basescu dubla masura? La STS, seful serviciului, dl. Tudor Tanase, a fost mentinut cum laude, pentru ca "il cunoaste dom' presedinte". Dupa ce a dat chix cu blonda de la Primarie impinsa la Integrare, dl. Basescu o pune in locul lui Silvian Ionescu pe nu mai putin aratoasa Mioara Mantale, pe care, tot asa, "o cunoaste dom' presedinte". In timpul premierei unei piese de teatru, Stalin s-a ridicat brusc si a iesit cu treaba, enkavedistii fiind convinsi ca generalissimului nu i-a placut ce vedea. Dupa o vreme, Stalin zice: "As vrea sa vad totusi pana la capat piesa aia. Era bine jucata" - la care agentii au raspuns incurcati: "Pai, sa traiti, actorii sunt toti in Siberia...". A crede ca e bine ca Romania sa fie condusa printr-o ridicare sau coborare de spranceana a presedintelui Basescu, prin "dezamagirile" si relatiile d-sale personale, mi se pare o amagire periculoasa. Deocamdata, ce-i drept, nu e cazul: pe Mircea Sandu l-a durut in spit de avertismentul prezidential, ba a mai si facut misto de Basescu din scaunul sau beton armat, iar cu solutia "dublei chei" la Arhivele Securitatii, dl. presedinte a reusit sa recolteze refuzuri dure atat de la Radu Timofte, cat si de la Mircea Dinescu. Faptul ca Traian Basescu vrea sa impulsioneze institutiile statului pentru a lichida coruptia si saracia nu poate fi decat salutat. Dar de aici si pana la a se substitui acestor institutii, a extinde in mod deplasat competentele prezidentiale, de aici si pana la a inlocui criteriile si principiile cu simpatiile si antipatiile d-lui Basescu e o cale care nu trebuie parcursa. Chiar daca, la noi nevoia de tatuc si jupan fiind ancestrala, popularitatea si capitalul politic ale presedintelui Basescu sunt, probabil, in crestere.

I-am mai spus domnului presedinte si imi ingadui sa repet: pentru mine, prabusirea lui Emil Constantinescu a inceput in februarie 1997, cand, la intrebarea pe care i-am pus-o intr-o intalnire cu presa la Cotroceni: "De ce l-ati pus intr-o functie atat de importanta la Cotroceni pe fiul tovarasei dvs. de lupta, d-na Zoe Petre? Nu gaseati o sinecura mai obscura?", a raspuns fara sa clipeasca: "Am suficient capital politic ca sa-mi permit asta".
Publicat de : ---
Data publicării: 17 Ian 2005 - 10:35
 

Link știre   [1] https://www.fundatia-aleg.ro/index.php?name=News&file=article&sid=300&titlu='De_la_tatucul_Iliescu_la_jupanul_Basescu?'___editorialul_lui_CT_Popescu_in_'Adevarul'