?In maximum trei luni avem legea pentru autisti? [1]

Mihaela Popa e senator PD-L la primul mandat si vicepresedinte al Comisiei pentru Egalitatea de Sanse din Senat

. I s-a spus de catre un scriitor ca nu pare a fi politician, pentru ca e logica, de bun-simt si umana. Ca dovada, senatoarea Popa a fost singurul om politic care a trecut de la compatimirea copiilor autisti si de la promisiuni desarte la fapte.În doua saptamâni va introduce în Parlament un proiect de lege ce îi va ajuta pe copiii si pe adultii cu tulburari din spectrul autist. "Aceasta problema nu va ramâne nerezolvata", subliniaza profesoara de matematica, intrata în politica în 2007 ca deputat la Parlamentul European. Jurnalul National: Cum ati ajuns sa va implicati si sa sprijiniti cauza copiilor autisti? Mihaela Popa: În anul 1998 lucram pe proiecte de finantare europeana si, în cadrul unui astfel de proiect, am colaborat cu o scoala din Spania. Copilul unei profesoare de acolo era autist, dar mergea la scoala normala. Nu stiam pe atunci ce înseamna autism si nici cum sunt acesti copii. De aceea nu întelegeam de ce copilul nu venea la mine, nu cauta sa comunicam. A fost primul contact cu un copil autist. Spaniolii ma tot întrebau: "La voi se iau masuri pentru acesti copii?", "Fenomenul e în crestere?", "Se cauta terapii? Sunt dezbateri?". La noi nu era nimic în acel moment. Momentul-cheie, când m-am hotarât sa fac ceva pentru autisti, a fost când m-am întâlnit cu parintii copiilor autisti care au format Asociatia Nationala pentru Copii si Adulti cu Autism din România (ANCAAR) din Iasi. Am constatat din discutiile cu ei ca nu exista legislatie care sa-i ajute pe acesti copii: nici la Ministerul Educatiei, nici la Sanatate, nici la Ministerul Muncii. Parintii acestor copii sunt, la rândul lor, condamnati la izolare alaturi de copii lor. Mamele nu mai lucreaza, devenind însotitorii lor pe viata. Care sunt pasii pe care doriti sa-i urmati pentru a-i ajuta?În primul rând, formarea specialistilor. E un lucru ce nu necesita fonduri separate sau nu stiu ce reforme. Nu exista resursa umana pentru diagnosticarea timpurie a autismului, nu avem specialisti în terapiile comportamentale de tipul ABA. E extrem de costisitor aducerea acestor specialisti din afara, iar cei care platesc sunt parintii. Ne lipsesc si specialistii care sa faca interventie educationala specifica autismului. Nu exista un curriculum în gradinite sau în scoli pentru a integra acesti copii în învatamântul de masa. Insist, acesti copii trebuie învatati sa traiasca în societate, nu izolati. Ne trebuie o educatie care sa descopere calitatile acestor copii. Educatia e obligata sa scoata în evidenta aceste calitati. Apoi vorbim despre decontarea terapiilor. Casa Nationala de Asigurari de Sanatate nu deconteaza, pentru ca acesti copii nu au nevoie atât de mult de medicamente sau nu necesita internare, ci au nevoie de terapie. Problema centrelor de recuperare trebuie iarasi rezolvata. Nu exista ceva coerent: centre locale, centre regionale, cu specialisti formati. Am primit un raspuns de la Ministerul Muncii cum ca s-ar lucra la o astfel de strategie. As dori sa dau un sfat pentru a accesa fonduri. Am experienta în acest domeniu si stiu ca se poate. Exista mai multe proiecte de la Fondul Social European ce pot fi accesate atât de organizatii neguvernamentale, cât si de ministere. Proiectele vizeaza integrarea persoanelor dezavantajate si aici pot intra si autistii. Termenul-limita de depunere a proiectelor este în iunie. "Ne-am ocupat haotic de acesti copii"De ce credeti ca nu s-a facut nimic în acesti 20 de ani pentru persoanele cu autism?Pentru ca nu a existat o politica pentru persoanele cu dizabilitati coerenta. O astfel de politica înseamna sa descoperi toate dizabilitatile care exista, sa vezi fenomenul, sa faci o strategie, sa dezbati public si apoi sa o implementezi. Cu alte cuvinte, sa ai un proiect national. Ne-am ocupat haotic de acesti oameni.   Ce ati constatat când v-ati documentat pentru aceasta problema?Am constatat ca nu am raspunsuri. Nu exista o statistica a numarului de autisti în România.Oficial, sunt în jur de 3.000 de copii autisti, dar parintii mi-au spus ca situatia reala e alta. Am observat ca maturii autisti sunt lasati de izbeliste. În Lituania, o tara cu care cred ca ne putem compara, am vazut centre pentru astfel de adulti si ei se simteau ca într-o a doua familie. Trebuie sa construim si noi o a doua familie pentru copiii cu autism. Trebuie ca cele trei ministere responsabile sa se aseze la aceeasi masa si sa vedem ce putem face. Nu e normal sa lasam toata grija pe seama parintilor. La un moment dat, parintii nu mai pot avea grija de copiii lor. Toate mamele copiilor autisti pe care le-am cunoscut au parasit serviciul. Ma uitam la ele si nu-mi venea sa cred ca mai au puterea sa zâmbeasca. Nu au sprijin financiar, sunt nevoite sa se izoleze, pentru ca stau cu copiii sau cu tinerii autisti permanent. Sunt probleme pe care intentionez sa le solutionez. Luna trecuta ati facut o interpelare pe tema copiilor autisti. Ce ati sperat sa obtineti prin acest demers?Voiam sa aflu statistici macar si daca exista vreo strategie în acest sens. Nu sunt adepta hotarârilor peste noapte, dar nici nu mai putem astepta 20 de ani. E necesar sa avem o initiativa legislativa, o dezbatere publica în urma careia sa facem completari si modificari în functie de problemele sesizate de ONG-uri si de parinti. Pentru ca parintii sunt ei însisi niste specialisti. Urmatorul pas e, în mod clar, schimbarea legislatiei. Intentionez sa obtin sprijinul grupului parlamentar din care fac parte, dupa care legea va trece prin comisiile de specialitate de la Camera Deputatilor si Senat. Si apoi se dau avizele. Important e ca, odata intrat în acest proces, proiectul trebuie sa apara cu modificarile si adaugirile de rigoare în termen de 45 de zile. Vreau sa fac un proiect bine documentat, pentru a nu exista motive ca el sa fie întors din drum. În doua saptamâni ma întâlnesc cu ONG-urile la Iasi, facem o dezbatere, iar în cel mult o luna sper ca legea sa intre în Parlament. În maximum trei luni vom avea legea pentru copiii autisti. Ce va cuprinde, concret, acest proiect?Formarea specialistilor, decontarea terapiilor, realizarea centrelor de zi si a unor ateliere protejate pentru autisti, curricula educationala adaptata. Ce le-ati spune parintilor cu copii autisti, care au avut parte de prea putin sprijin pâna acum?Le-as spune ca sunt o persoana care a finalizat tot ce si-a propus si ca problema aceasta nu va ramâne nerezolvata. E o promisiune. Oricare dintre noi puteam fi în locul acestor parinti, care traiesc o drama imensa.
Publicat de : ---
Data publicării: 15 Mai 2009 - 05:42
 

Link știre   [1] https://www.fundatia-aleg.ro/index.php?name=News&file=article&sid=33123&titlu=_?In_maximum_trei_luni_avem_legea_pentru_autisti?