Sfarsit de domnie la Cotroceni [1]

Ceea ce frapeaza in ultima vreme la presedintele Basescu, indiferent ca se afla la tunsul oilor in Bucovina, la intronizarea Mitropolitului de Slobozia, la cumparaturi in mall-ul de la Baneasa, la intalnirile CSAT etc

., este limbajul trupului. Privirea piezisa, rasul fortat, gesturile spasmodice sugereaza un animal haituit; ranit, dar inca puternic si gata sa-si vanda scump pielea.Presedintele stie totdeauna ce face. Chiar si atunci când instinctul este acela care, luând locul ratiunii, îl împinge într-o anumita directie, el întelege precis unde merge. Traian Basescu nu se foloseste la întâmplare de valurile create de altii, ci se urca pe valurile pe care însusi le face, convins ca ele îl vor duce la limanul dorit. Este iresponsabil, în sensul ca, urmarindu-si propria tinta, accepta toate consecintele negative pe care atingerea acesteia le are pentru ceilalti, dar este responsabil, în sensul în care acceptarea amintitelor consecinte este constienta.Atunci când secretele istoriei ultimilor ani vor fi dezvaluite vom afla ca multe dintre gesturile domnului Basescu au explicatii. Altadata, principii danubieni nu puteau obtine domnia decât cu acordul puterii suzerane, angajându-se în schimb sa îi sustina campaniile de cucerire, sa mentina ordinea la hotarele sale si sa renunte la cetatile de aparare. Dezordinea neofeudala consecutiva caderii imperiului sovietic - sau mai degraba a sistemului imperial bipolar sovieto-american - reînvie vechile rânduieli, facând ca unii lideri ai statelor mici si mijlocii cu pozitii strategice interesante sa îsi cucereasca mandatele tot prin protectie straina si "juraminte de vasalitate". Dincolo de patimile contemporane, istoria s-ar putea sa îl plaseze pe presedintele Basescu alaturi de domnitorii valahi care au acceptat vasalitatea în faza de ascensiune la domnie, pentru ca apoi sa se întoarca împotriva suzeranului, pe de o parte, din dorinta nobila de a se transforma din supusi în aliati (tradarea patriotica), iar, pe de alta, din aceea ignobila de a fi lasati a-si exploata tinutul nu spre linistea strainilor, ci spre îndestularea propriei familii (tradarea oligarhica). Dintr-o asemenea perspectiva, proclamarea Axei Washington s Londra s Bucuresti, condamnarea comunismului, deconspirarea Securitatii, lupta cu coruptia sau razboiul cu terorismul global au sens. Nu mai putin, aliantele cu Ucraina portocalie si Georgia atlantofila sau încercarea de a transforma Marea Neagra din "lac rusesc" în "avanpost american". Chiar si sprijinul dat lui Vladimir Voronin în Moldova se înscrie în aceeasi nota. Exasperat de critici, domnul Basescu a încercat sa le explice "boierilor pamânteni" "teoria licuricilor": lumina "marelui licurici" este singura la care îti poti croi destinul. Cu timpul însa, lucrurile s-au schimbat. National-comunismul condamnat retoric a fost înlocuit cu o combinatie de national-populism si autoritar-populism. Lupta cu coruptia a însemnat doar o schimbare a garzii oligarhilor locali, spre satisfactia unora dintre corupatorii externi, dar spre nefericirea altora. (Pseudo)deconspirarea Securitatii a slabit sistemul imunologic al statului democrat simultan cu transformarea serviciilor de informatii în agent politic intern, resuscitând statul politienesc. Toate acestea au o scuza: încercarea presedintelui de a scapa de "iobagie". Când a încercat însa sa se urce pe meterezele cetatii nationale a constatat ca nu are la dispozitie decât gramada de moloz ramasa din zidurile pe care le darâmase.Sfidarea periculoasa lansata la adresa SUA prin neparticiparea la ziua nationala a aliatului strategic transatlantic al României nu este semnul populismului electoral, cum cred unii, ci acela al cinismului celui care se stie condamnat. În asteptarea firmanului de mazilire, presedintele-jucator arunca ipocrizia si da poftelor sale regim de reper valoric. Sabordeaza partidul la cârma caruia a navigat, îi umileste pe intelectualii care l-au sustinut, îsi insulta vecinii carora le-a promis sprijin si îsi repudiaza aliatii, promoveaza pe fata nepotismul (vezi EBa) si impune pastrarea sau promovarea în functii a membrilor camarilei sale corupte si incompetente (Iacob-Ridzi, Udrea, Boagiu, Macovei etc.). O domnie care a început în ura si dispret se termina în ura si dispret.
Publicat de : ---
Data publicării: 07 Iul 2009 - 05:56
 

Link știre   [1] https://www.fundatia-aleg.ro/index.php?name=News&file=article&sid=33565&titlu=Sfarsit_de_domnie_la_Cotroceni