Traian Băsescu ne arde una peste ochi cu sutienul Elenei Udrea [1]

<IMG hspace=5 src="http://www.informatia.ro/images/articles/Portrete/C/Ion%20Cristoiu%2060x.jpg" align=left vspace=5>Intr-o ejaculare precoce verbala, iscata de atingerea insului sau de laudele fierbinti ale presei de masaj prezidential, Traian Basescu a gasit de cuviinta miercuri seara, la Clubul Prometheus din Bucuresti, sa-si dea cu parerea intr-o mie si una de chestiuni razlete.
Nimic surprinzator.


De la Ceausescu incoace e o axioma ca, la intalnirea cu Puterea, cel cu o cultura facuta pe sponci, din pagini de almanah rupte si citite pe toaleta, descopera brusc si nelimitat fericirea de a le sti pe toate.

Ceea ce s-a numit, in absenta unui termen adecvat, criza ostaticilor a ridicat numeroase chestiuni teoretice. La loc de frunte s-a situat o chestiune pe care specialistii in medialogie o definesc drept atitudinea opiniei publice fata de punctele de vedere oficiale. O chestiune extrem de complicata in lumea moderna, pentru a carei deslusire s-au scris rafturi intregi si s-au istovit ani de biblioteca. Cu atat mai complicata in cazul crizei ostaticilor romani din Irak. Si asta nu doar pentru ca afacerea era o premiera absoluta intr-o tara obisnuita doar cu criza medicamentelor compensate si a motopompelor despre care nu se stie, dar si pentru ca opinia publica de la noi sta sub puterea unor slabiciuni majore: suspiciunea fata de ceea ce se vede, scenarita infinita, credibilitatea acordata zvonurilor.

Asistenta de la intalnirea cu Traian Basescu a fost alcatuita din studenti de la Stiinte politice. Tineri curiosi nu atat sa vada o starleta a vremurilor noastre, cat mai ales sa afle opinia unui lider politic important intr-o chestiune pe care ei, mai mult ca sigur, o vor dezbate la scoala drept studiu de caz.

Ce-a facut domnul Traian Basescu, om caruia tinerii invatacei ii vor fi atribuit, vazandu-l la televizor vorbind de Axa Washington-Bucuresti cu oprire la Londra, de rolul geostrategic al Marii Negre in secolul al XXI-lea, orizonturi istorice largi, comparabile doar cu cele ale lui Iulius Cezar si Napoleon Bonaparte?

Domnul Traian Basescu a luat sutienul Elenei Udrea si a ars una peste ochi catorva analisti care s-au pronuntat in chestiunea crizei ostaticilor.

Motivul?
Acesti cativa, redusi in ultima instanta la doi – subsemnatul si Cristian Tudor Popescu –, ar fi facut ca romanii sa se indoiasca de comunicatele emise de celula de criza. Am fost facuti guru ai natiunii, inteligenti (in ghilimele, cum cere bascalia de mititei si seminte scuipate), condeieri de aur etc. Si, mult mai grav, cufundat pana la fosta suvita intr-un nationalism de ciulama, seful statului roman, un stat care pretinde a intra in UE, ne-a acuzat ca, prin intrebarile si indoielile noastre, am fi incercat sa inculcam romanilor sentimentul de popor umilit, ca am vrut sa descurajam orice tentativa a natiunii de a-si lua zborul. (Aici domnului presedinte memoria involuntara i-a jucat o festa. I-a scapat, in aerul de blonde al salii, celebra sintagma ceausista, Sa urce natiunea spre comunism in zbor!, insusita, desigur, la Cursul scurt de ofiteri absolvit inainte de a pleca la Anvers).

Suntem responsabili – eu si Cristian Tudor Popescu – de neincrederea opiniei publice autohtone in comunicatele emise de Cotroceni pe intreg parcursul crizei?
Fireste ca nu.
Si iata de ce.

1) O stare de spirit de la un moment dat nu poate fi formata de doi ziaristi, oricat de mult ar aparea acestia pe micul ecran si oricat de multa autoritate ar avea ei. Daca ar fi altfel, ar insemna ca poporul roman e o biata turma de imbecili, care inghite pe nemestecate ce i se spune la televizor. Nu noi am creat intrebarile si indoielile romanilor fata de declaratiile prezidentiale. Noi n-am facut altceva decat sa spunem cu voce tare o parte din ele. Asa se explica invitarea noastra pe posturile de televiziune. Altfel, posturile s-ar fi grabit sa-i invite pe Carol Sebastian, Traian Ungureanu, Sabina Fati, Andreea Pora, Dan Tapalaga, Gelu Trandafir si alti componenti ai formatiei de gornisti prezidentiali.

2) De la diversiunea cu teroristii din decembrie 1989, romanii sunt suspiciosi fata de declaratiile oficialitatilor in momentele de criza provocate de evenimente enigmatice: incidentele de la Targu Mures din martie 1990, mineriadele din 1990 si 1991. Documente aparute ulterior i-au convins ca teroristii nu erau teroristi, ci ofiteri DIA, ca minerii nu erau mineri, ci securisti.

O experienta de 15 ani i-a invatat pe romani ca stabii tarii sunt in stare sa puna la cale crize nationale pentru a-si rezolva treburile lor murdare. Teroristii au servit drept justificare pentru asasinarea lui N. Ceausescu. Mineriadele au servit drept pretext pentru a lichida Opozitia sau pentru a-l debarca pe premierul reformist Petre Roman.

Cum sa nu creada romanii ca si Traian Basescu a pus la cale sau macar foloseste criza ostaticilor pentru a declansa alegeri anticipate?

3) Multe dintre declaratiile lui Traian Basescu de pana la criza ostaticilor s-au dovedit, o data cu trecerea timpului, simple diversiuni.

Pe 2 octombrie 2004, in debutul campaniei electorale, Traian Basescu a bocit in direct si la ora de varf, sustinand ca Theodor Stolojan se retrage din cursa, deoarece e grav bolnav.

Azi, Theodor Stolojan e bine mersi. Zburda pe islazul de la Cotroceni, beneficiind de minunata priveliste a defileului dintre Carpatii Elenei Udrea.

Pe 3 octombrie 2004, intr-o conferinta de presa extraordinara, Traian Basescu ne-a zis ca Theodor Stolojan s-a retras deoarece a fost santajat de catre ticalositele servicii secrete romanesti.

Azi nu mai conteneste a ridica in slavi onestitatea si competenta serviciilor.

Inaintea celui de-al doilea tur al prezidentialelor, tot in chip public si tot in chip zgomotos, Traian Basescu a declarat ca alegerile din primul tur au fost fraudate.

Azi, domnia-sa nu mai sufla un cuvant despre asta.

In campanie, candidatul Aliantei D.A. a rupt inimile electoratului prezentandu-se drept sarac lipit pamantului in materie de fonduri electorale.

Azi se stie, gratie Curtii de Conturi, ca Traian Basescu a cheltuit cu publicitatea (inclusiv in presa!) peste un milion de dolari. Prin ce negustorii i-a obtinut?

4) Vineri seara, Parchetul General a emis un comunicat din care rezulta ca rapirea celor trei jurnalisti a fost pusa la cale de Omar Hayssam si Mohamad Munaf. Potrivit documentului, afacerea fusese deja descoperita pana pe 4 aprilie 2005, cand la Bagdad s-au operat noua arestari.

Iata, asadar, un document oficial care ne spune limpede ca, pana in 4 aprilie, grupul de rapitori era alcatuit din neamurile si prietenii cuplului Haysam-Munaf. Nici vorba de teroristi sangerosi, care sa puna in pericol viata jurnalistilor. La vremea respectiva, dupa difuzarea primei casete, cea din 30 martie, mai multi analisti ne-am exprimat indoiala fata de autenticitatea scenetei: carpeta de bazar, starea buna a ostaticilor, absenta numelui organizatiei. Comunicatul Parchetului General ne da acum dreptate. Scenariul, regia si decorurile erau opera unor teroristi de trei parale. Si cand te gandesti ca, pentru semnele de intrebare ridicate, ceata de pitigoi din presa cotrocenista ne-a facut cu ou si cu otet! Prefatand astfel gravele acuzatii de intoxicare a opiniei publice, aduse presei de Traian Basescu in 13 aprilie.

Studentilor de la Clubul Prometheus si, prin intermediul televiziunilor, romanilor, Traian Basescu le-a cerut sa aiba incredere doar in cele spuse de domnia-sa. Motivul? Domnia-sa este "sinteza subconstientului colectiv al poporului".

Cam asa ceva spunea si Nicolae Ceausescu cand zbura cu elicopterul de pe acoperisul Comitetului Central!

Publicat de : ---
Data publicării: 30 Mai 2005 - 16:00
 

Link știre   [1] https://www.fundatia-aleg.ro/index.php?name=News&file=article&sid=4554&titlu=Traian_Basescu_ne_arde_una_peste_ochi_cu_sutienul_Elenei_Udrea