Scotia, cheia scrutinului britanic? [1]

In Marea Britanie s-a lansat oficial campania electorala pentru legislativele de la 7 mai, care vor decide viitorul guvern, Parlamentul s-a dizolvat dupa traditionala vizita a prim-ministrului la Buckingham Palace, pentru o ultima intrevedere cu Regina

.

Este vorba de cel mai strans scrutin din istoria britanica recenta, pe fondul unor mari mize, luptele se anunta deja dure, iar rezultatul – imprevizibil. Dupa cinci ani de coalitie intre conservatori si democrat-liberali, sondajele plaseaza laburistii si conservatorii la egalitate, fiecare cu cate 33%.

Conform unui ritual intrat in traditie, David Cameron s-a dus luni la Buckingham Palace pentru a cere Reginei Elisabeta autorizatia de a dizolva Parlamentul, punand simbolic capat celor cinci ani de guvernare a coalitiei dintre conservatori si liberal-democrati. Campania electorala s-a deschis oficial acum dar ostilitatile au inceput deja de cateva saptamani si toate mijloacele sunt considerate bune pentru apararea politicilor. Ironiile, intepaturile si denunturile au fost lansate intre cele doua mari partide considerate favorite, creand un climat foarte tensionat.

In total, sapte partide sunt in competitie, chiar daca este putin credibila probabilitatea de a vedea un alt partid in afara celui Conservator sau Laburist sa preia conducerea tarii. Potrivit analistilor, va fi un scrutin indecis pentru ca nu pare sa se degajaze nici o majoritate absoluta si ilustrarea acestei incertitudini este ca doua sondaje publicate duminica au dat rezultate exact inverse. Unul credita conservatorii premierului ministru, David Cameron cu un avans de patru puncte asupra laburistilor, al doilea dadea aceeasi diferenta in favoarea laburistilor lui Ed Miliband. Institutele de ancheta sunt de acord ca nici un partid nu va obtine o majoritate de unul singur. Peisajul politic este foarte fragmentat si prima dezbatere televizata, programata pentru joi, va prezenta sefii celor doua mari partide si liderii altor cinci formatiuni.

Totul lasa de prevazut intense negocieri inainte si dupa scrutin in absenta majoritatii absolute (326 locuri din totalul de 650). In lipsa unui invingator, guvernul care tocmai si-a incheiat mandatul va avea prioritate pentru a incerca formarea unui guvern viabil. Conservatorii ar putea sa repete coalitia inedita pe care au alcatuit-o in 2010, dar aliatii lor liberal-democrati ar putea alege sa guverneze cu laburistii.

Diverse scenarii de coalitie includ Partidul Independentei al Regatului Unite (UKIP – United Kingdom Independence Party), dreapta, sau Partidul independentist Scotian (SNP – Scotish National Party), stanga si nu este exclusa nici o combinatie \'curcubeu\' de catre formatiunile avute in vedere.

\'Actorii\' principali

Ed Miliband, liderul laburist nu se bucura de un nivel crescut de aprobare, dar partidul sau este mult mai popular decat el. Pentru David Cameron, in fruntea conservatorilor, este exact invers – dupa cinci ani la putere, a ramas relativ apreciat, dar partidul sau este considerat ca dogmatic, cautand sa impuna taieri bugetare indiferent de costul social. In spatele acestei confruntari, adevaratul fenomen al acestei campanii electorale este aparitia a numeroase partide secundare. In 1951, Partidul Conservator si Partidul Laburist adunau 97% din voturi. Astazi, nu mai reusesc sa depaseasca doua treimi.

Programul partidului lui Cameron, actualul sef al guvernului britanic, este axat pe bilantul conservatorilor, veniti la putere in mai 2010, si se poate lauda ca este la originea scaderii somajului, un succes important avand in vedere ca populatia activa este in crestere. Cameron a anuntat deja ca va organiza un referendum, inaintea sfarsitului anului 2017, asupra unei eventuale iesiri din UE, o usoara scadere a impozitelor, o reducere a cheltuielilor publice in cursul urmatorilor cinci ani, dar si o intentie ferma de limitare a imigratiei, promisiune facuta inca din 2010.

Laburistii lui Ed Miliband recunosc reusitele Guvernului Cameron, dar arata cu degetul prapastia financiara a tarii si importantul deficit public. Pentru a raspunde acestei probleme, laburistii promit reducerea cheltuielilor si a serviciilor crescand usor impozitele, in special pentru cei cu venituri mari. Si prevad o orientare mai putin stricta si mai mult sociala in politica de austeritate a conservatorilor.

Liberal-democratii se afla intr-o pozitie dificila, partidul lui Nick Clegg scazand in sondaje – intre 7% si 9% - urmare a participarii la guvernare. Datorita unei bune implantari locale si al modului scrutinului majoritar, partidul poate conserva circa 20 de deputati, insuficient pentru a forta o coalitie. Nu se stie daca partidul doreste sa reinnoiasca experienta ultimilor cinci ani, mai ales ca divergentele cu Torry privind problema europeana si referendumul de mentinere sau nu a Marii Britanii in UE sunt puternice.

Opinia publica britanica este foarte divizata, o mare parte a liberal-democratilor alunecand spre partidul eurosceptic UKIP, creditat cu 12-15%. Un scor care va permite partidului lui Nigel Farage sa obtina doar 3 locuri in Parlament. In pofida fortei detinuta in opinia publica, UKIP va fi o forta minora in Parlament si nu va putea juca un rol major in formarea noului guvern. Aceeasi previziune si pentru Verzi care vor putea obtine 4-6% din sufragii, fata de 0,9 in 2010. Dar partidul ecologist nu va putea conta pe nici un ales.

Scotia, in mainile nationalistilor

\'Faiseur de roi\' in Parlament va fi de aceasta data Partidul national scotian (SNP). In pofida infrangerii celor care au votat \'DA\' la referendumul pentru independenta Scotiei, SNP, care gestioneaza Scotia din 2011, pare sa fi adunat o unitate in jurul lui in detrimentul laburistilor, traditional puternici in vechiul regat scotian. SNP poate ca nu va obtine o majoritate in Scotia, dar tinand cont de modul scrutinului si de slabirea celor doua partide \'istorice\' ale regiunii, liberal-democratii si laburistii, la 7 mai s-ar putea semnala un val nationalist. In teorie, SNP, partid eurofil de stanga, este un aliat \'natural\' al laburistilor, insa exista doua mari probleme – nu este sigur ca cele doua formatiuni vor sa se alieze si in al doilea rand nu este sigur ca o alianta SNP-laburisti dispune de o majoritate absoluta. Si atunci vor trebui gasite aliante printre nationalistii Plais Cymru sau partidele nord-irlandeze, ceea ce nu va fi deloc simplu.

Ca in 1974...

La 7 mai, Marea Britanie ar putea fi neguvernabila. Regina a cunoscut o astfel de situatie in februarie 1974, cand nici laburistii, nici conservatorii nu a avut majoritate absoluta si ii lipseau doar trei locuri unei coalitii laburisti-liberali pentru a obtine aceasta majoritate. Atunci a fost pus in functie un guvern minoritar condus de liderul laburist Harold Wilson, dar Parlamentul a fost dizolvat rapid si in octombrie Partidul Laburist a castigat majoritatea absoluta. Particularitatea acestor alegeri din 2015 este ca scenariul din 1974 pare dificil de repetat, cheia scrutinului fiind in Scotia si este putin probabil ca SNP sa piarda teren in favoarea unui partid \'britanic\'.

Sistem navigatie portabil redus pana la 369 lei comenteaza /* (c)
Publicat de : ---
Data publicării: 02 Apr 2015 - 05:35
 

Link știre   [1] https://www.fundatia-aleg.ro/index.php?name=News&file=article&sid=45826&titlu=Scotia__cheia_scrutinului_britanic?