Faptul ca doi procurori de la DNA cer in scris Senatului documente care nu au nici o legatura cu ancheta penala reprezinta punctul culminant al abuzurilor din ultima vreme, pe care opinia publica le-a acceptat de dragul singelui

. Legal, numai ministrul Justitiei se poate adresa institutional Parlamentului, nu oricare procuror!

Oricit ne-am abtine de la orice speculatie, nu putem ignora coincidenta ca aceasta adresa inedita vine la doar citeva ore dupa ce Calin Popescu Tariceanu, presedintele Senatului, a facut, la Antena 3, urmatoarea declaratie referitoare la Laura Codruta Kovesi, sefa DNA: „Asistam de putine zile la un sir de declaratii foarte politice ale doamnei Kovesi, declaratii nepotrivite. Cred ca Kovesi intra pe un teren politic care nu e al procuraturii”. Tariceanu a acuzat-o pe Kovesi si de complicitate cu Traian Basescu in privinta protejarii apropiatilor acestuia! A vrut doamna Kovesi sa-si arate muschii in fata lui Tariceanu? Atunci de ce nu s-a adresat direct acestuia, ci a preferat sa arunce DNA intr-un scandal atit de grav? Sau s-a temut ca nu cumva, din arhiva, sa fie scoase imaginile cu felul in care tremura domnia sa in fata lui Traian Basescu, demonstrindu-se, in acest fel, ca Tariceanu are dreptate?

Dincolo de batalia politica dintre Tariceanu si Kovesi, trebuie sa se inteleaga ca procurorii au trecut peste ministrul Justitiei, in subordonarea caruia se afla, ceea ce este un abuz ce nu trebuie sa ramina nepedepsit, mai ales ca este savirsit de cineva care are in atributiile de serviciu tocmai sanctionarea in cazul nerespectararii legii de catre un cetatean.

Dupa cum bine se stie, cind se solicita perchezitia, retinerea sau arestarea unui parlamentar, nu procurorul de caz trimite adresa catre Senat sau Camera Deputatilor, ci ministrul Justitiei! Acesta nu este un moft, ci o prevedere legala, intarita de Constitutie.

Ca sa eliminam orice dubiu, iata prevederile legale:

- Constitutia Romaniei, art. 72, al. 2: „Deputatii si senatorii pot fi urmariti si trimisi in judecata penala pentru fapte care nu au legatura cu voturile sau cu opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului, dar nu pot fi perchezitionati, retinuti sau arestati fara incuviintarea Camerei din care fac parte”.

- Regulamentul Camerei deputatilor, Art. 193, al. 2: „Cererea de retinere, arestare sau perchezitie se adreseaza presedintelui Camerei Deputatilor de catre ministrul justitiei”. La fel este si la Senat.

Mai mult decit atit, chiar si atunci cind un parlamentar este prins in flagrant si retinut, CONSTITUTIA prevede la art. 72, al. 3 ca tot ministrul Justitiei este obligat sa anunte presedintele Camerei din care face parte cel retinut: „În caz de infractiune flagranta, deputatii sau senatorii pot fi retinuti si supusi perchezitiei. Ministrul justitiei il va informa neintarziat pe presedintele Camerei asupra retinerii si a perchezitiei”.

Cu alte cuvinte, in nici o situatie, procurorul de caz sau seful unei sectii a Parchetului nu poate solicita direct Parlamentului absolut nimic, ci numai institutional, prin intermediul ministrului Justitiei, sub autoritatea caruia isi desfasoara activitatea, potrivit art. 132 din Constitutie: „Procurorii isi desfasoara activitatea sub autoritatea ministrului justitiei”!

În aceste conditii, cele doua adrese semnate de un procuror sef de sectie din DNA si procurorul de caz din Dosarul Sova reprezinta un abuz sau, ca sa fim ingaduitori, o eroare materiala cu expeditorul nepotrivit. Totusi, acest incident atrage atentia asupra unui lucru extrem de grav, adica tentatia procurorilor de a eluda legea si Constitutia, profitind de bucuria publica manifestata fata de valul de arestari din lumea politica, in incercarea de a se legitima ca Putere in stat, egala cu Parlamentul si Guvernul, ceea ce este un abuz extrem de periculos, stiindu-se ca Parchetele nu reprezinta Puterea judecatoreasca (in care intra doar Instantele de judecata), ci doar autoritatea publica, sub conducerea Ministerului Justitiei!

De aceea, decizia conducerii Senatului de a nu da curs cererii celor doi procurori este cit se poate de corecta, iar indemnul ca aceasta sa fie adresata prin intermediul ministrului Justitiei ar trebui sa fie un avertisment pentru Laura Codruta Kovesi, care a vrut sa-si arate umorile fata de declaratia din ziua precedenta a lui Tariceanu la adresa sa, dar nu a avut curajul sa-i raspunda direct.

Cu aceste lucruri nu este de joaca, intrucit revenirea Parchetului sau Procuraturii, cum i se spunea in comunism, la statutul de autoritate publica reprezinta o cucerire a Revolutiei democratice din 1989, de care nimeni nu are dreptul sa-si bata joc. Cind procurorii vor mai multa putere decit cea cu care sint investiti de lege, Justitia este in pericol si, odata cu ea, intreg statul de drept!

Si, daca tot vorbim de DNA, nu se gindeste chiar nimeni sa-l denunte pe Daniel Morar, fostul sef al institutiei, pentru abuz in serviciu, pentru ca, in mod abuziv, cu de la sine putere, i-a conferit lui Traian Basescu o superimunitate ilegala pe timpul mandatului? Si, in mod egal, pe Laura Codruta Kovesi, care, in calitate de procuror general, deci sef al lui Morar, a perpetuat aceasta aberatie, scapindu-l de raspunderea penala pe Basescu si, implicit, camarila sa? Doamna Kovesi se poarta ca si cum ar fi fost numita ieri la sefia DNA sau a Parchetului General, desi detinea aceste functii chiar in timp ce se derulau aceste mari tunuri financiare cu care se lupta acum procurorii!

---

Publicat de : ---
Data publicării: 17 Apr 2015 - 05:28