Curajul de a face un copil in Romania. Nebunia de a face doi [1]

--> Tweet 0 Comenteaza 0 Email Adresa de e-mail la care vrei sa primesti STIREA atunci cand se intampla Aboneaza-te

Deputatii au decis astazi dublarea alocatiei pentru copii, de la 42 de lei la 84, prilej pentru lungi dezbateri despre cat de greu se creste un copil in Romania si cat de benefica este aceasta masura

. S-a vorbit (mai putin) de o mare victorie politica a PNL care a impus schimbarea si (si mai putin) de impactul bugetar al acestui ajutor de stat (1,8 miliarde de lei pe an). Cateva observatii, la cald:

1. Principiul. Nu se cresc copii cu alocatia de la stat. Mai mult, nu se fac copii pentru alocatia de la stat. Cu toate acestea, pentru multe familii din zonele sarace alocatia copiilor este singurul venit stabil. Si da, exista romani care fac copii pe banda rulanta pentru a beneficia de alocatia de la stat. Alocatia copiilor devine astfel o forma mascata de protectie sociala pentru adulti.

2. Suma. 84 e la fel de putin ca 42. O familie care se bazeaza exclusiv pe acesti bani n-o sa cumpere niciodata pampersi si lapte praf, ci, intr-un caz fericit, cartofi si paine pentru toata casa. E bine ca oamenii in nevoie sa primeasca un pic mai mult de ajutor. Dar revin: asta nu rezolva cu nimic problema cresterii copiilor, ci o problema de subzistenta a adultilor. Si mai cred ca nu toata lumea are nevoie.

Vedeti, este o problema de principii si de sume. De gandire limpede si pe termen lung. Si de alegeri:

- alegem sa incurajam natalitatea intr-o zona saraca, condamnandu-i pe copii la o viata de lipsuri, sau alegem sa oferim conditii mai bune de viata si de educatie pentru acesti copii? Desigur, asta ar presupune un efort mult mai mare decat simpla dublare a alocatiei: inseamna investitii in crese, in gradinite, in scoli, in programe de pregatire continua, in stimularea aptitudinilor si creativitatii celor mici ca sa devina oameni mari pe munca si pe priceperea lor, in orientarea adolescentilor catre meseriile care le pot asigura o viata decenta si care le-ar reduce in timp dependenta de stat.

- vrem sa dam aceeasi suma tuturor, si celor care n-au niciun venit, si celor care castiga sute de milioane? Eu cred ca experienta altor state, care diferentiaza nivelul alocatiei in functie de venit este o practica din care ne putem inspira. De asemenea, cred ca multe familii cu venituri medii, in care ambii parinti merg la serviciu si in care nu exista bunici in localitate care sa stea cu cei mici, ar avea mai mare nevoie de crese, de gradinite sau chiar de bone „subventionate de stat” decat de acest ajutor, indiferent de suma. Adica exact de ceea ce au nevoie si cei din patura cea mai saraca a societatii.

Pentru multe familii din Romania, care si-ar putea permite sa creasca un copil cu tot ce-i trebuie, a face acest pas a devenit o proba de curaj: problema nu este cum sa-l fac, ci cum sa-l cresc. Si cum sa mai si muncesc ca sa fac bani in tot acest timp. Pentru multe tinere mame, gasirea unui job dupa terminarea concediului maternal devine o adevarata aventura. Multi parinti se dau de ceasul mortii ca sa gaseasca o gradinita decenta nu langa casa, ci langa serviciu: sa-l duci, sa-l iei, sa-l plimbi, sa fugi cu el la doctor cand face febra si sa-ti mai indeplinesti si sarcinile de la munca, sub privirile incruntate ale sefului care are sau nu intelegere fata de prezenta unei mogaldete jucandu-se printre calculatoarele angajatilor („N-am avut cu cine sa-l las...”) - iata cateva experiente tari, romanesti, pe care le-au trait probabil multi dintre cei care citesc acest text. In aceste conditii, ideea de a-l face si pe al doilea copil pare, pentru multi romani din clasa medie, o adevarata nebunie.

Vrem, nu vrem, ajungem tot la educatie, singura cale sa ridicam tara asta din orbecaiala ultimelor doua decenii. Iar pentru asta avem nevoie de lideri cu viziune, care sa aiba curajul de a crea conditiile ca noile generatii de romani nu doar sa se nasca, dar sa si creasca precum niste oameni liberi.

Vrem, nu vrem, ajungem tot la educație, singura cale să ridicăm țara asta din orbecăiala ultimilor două decenii. Iar...

Posted by Florin Negrutiu on 20 Mai 2015 Citeste si Doamna ministru, opriti acest proiect aberant!
Publicat de : ---
Data publicrii: 21 Mai 2015 - 04:29
 

Link tire   [1] https://www.fundatia-aleg.ro/index.php?name=News&file=article&sid=47038&titlu=Curajul_de_a_face_un_copil_in_Romania__Nebunia_de_a_face_doi