De la "coabitarea de catifea" la criza de regim

     Dupa o jumatate de an, in Romania, de la debutul mandatului prezidential al lui Klaus Iohannis, aproape dintr-odata, s-a trecut de la coabitarea consensuala, "de catifea", la criza de regim

. Caci, din clipa in care DNA a anuntat, vineri, 5 iunie, initierea procedurii de sesizare a Camerei Deputatilor pentru a primi incuviintarea in vederea inceperii urmarii penale a lui Victor Ponta, criza de regim, latenta pana atunci, s-a transformat intr-o criza manifesta. Si nu presedintele Klaus Iohannis, ci DNA a pus capat acestui experiment al "coabitarii de catifea" care parea ca se instalase dupa decembrie 2014. Manifestarea crizei de regim era, avand in vedere logica politicii romanesti postdecembriste, inevitabila. Evolutia relatiilor politico-institutionale dintre presedinte si prim-ministru, mai ales in ultimul deceniu, nu lasa o marja de manevra prea mare actorilor politici. Dar conflictul institutional dintre presedinte si primul ministru este unul fondator, avand radacina in definirea constitutionala ambigua a relatiei dintre cele doua institutii. Criza - caci, dincolo de declaratiile politicienilor, asistam la o veritabila criza - este, dincolo de spectaculosul sau juridic, una a regimului politic.
     Chiar daca interventia prompta a presedintelui Klaus Iohannis, prin care cerea demisia de onoare a primului ministru, incerca sa reduca criza la o simpla alternanta de guvern, in joc este insa orientarea institutionala a ceea ce a mai ramas din cincinalul prezidential. Pastrand proportiile, aceasta criza se desfasoara cam in aceeasi perioada (a sasea luna a mandatului prezidential) ca si criza guvernului Tariceanu din iunie 2005. Atunci, chiar pe 7 iunie 2005, Calin Popescu Tariceanu fusese persuadat de Traian Basescu sa-si anunte demisia pentru a provoca alegeri anticipate dupa ce Curtea Constitutionala respinsese pachetul de legi privind reforma justitiei. Revenirea asupra anuntului, de catre Calin Popescu Tariceanu, dupa inundatiile de la mijlocul lunii iunie, a dus la acutizarea conflictului presedinte - prim ministru. In mijlocul acelei crize, dar si a celei de astazi - in fond, aceeasi unica si nerezolvata criza de regim - se afla problema centrului de greutate al puterii: presedintele sau primul ministru are prioritate in determinarea politicilor.
     Atata vreme cat functioneaza coabitarea, mecanismele institutionale de care dispune presedintele, sunt minime. Doar existenta unei majoritati prezidentiale, si daca se poate, a uneia rezultata din alegeri, si nu din negocieri, i-ar putea da presedintelui precaderea in chestiunile guvernarii. Ori, in acest caz, la prima vedere, politico-institutional, dar demn de o analiza din perspectiva teoriei jocurilor, a intervenit initierea procedurii de punere sub urmarire a primului ministru de catre DNA. Iar DNA ar putea fi acuzat de multe, dar nu de naivitate politica! Era de domeniul evidentei ca acuzarea primului ministru va produce cel putin o criza guvernamentala, poate chiar caderea guvernului si schimbarea majoritatii. Deci, sa fie optiunea institutionala implicita a DNA una prezidentialista? Aparentele, daca ar fi sa ne oprim asupra dezvaluirilor de saptamana trecuta facute la un post tv de fostul judecator si membru CSM Adrian Neacsu, privind posibila redactare a eratei la decizia Curtii Constitutionale referitoare la stabilirea prezentei la vot din 6 spre 7 august 2012 (din 2012), de catre o echipa de la CSM, ar indica o astfel de preferinta. Dar, mai ales in politica, aparentele insala! DNA isi urmareste propria agenda, nu pe cea a PNL sau a presedintelui Iohannis. Iar acoperirea scandalului Rarinca, odata cu acumularea cererilor de demisie pentru abuz atat in privinta Liviei Stanciu, presedintele Inaltei Curti, cat si a Laurei Codruta Kovesi, sefa DNA - devenea o prioritate.
     In ce-l priveste pe Victor Ponta, acesta este pus din nou in defensiva. Acuzat de fals in inscrisuri, evaziune fiscala si spalare de bani intre 2007-2008, intr-un contract de prestari de servicii juridice cu firma de avocatura "Sova si asociatii", si, apoi, dupa ce a fost desemnat prim-ministru, in mai 2012, de conflict de interese pentru ca l-a numit pe Dan Sova ministru, Victor Ponta este obligat sa se replieze si sa incerce sa-si salveze pozitia de prim ministru. Oricare va fi deznodamantul pe termen scurt al acestui nou episod acut al crizei de regim, caderea sau mentinerea primului ministru si a majoritatii PSD, starea generala a politicii romanesti si a raportului dintre institutii nu se va schimba. Iar daca guvernul Ponta va rezista motiunii de cenzura si Camera nu va vota incuviintarea inceperii urmaririi penale a primului ministru, coabitarea va redeveni conflictuala, asa cum a fost in primul mandat al lui Traian Basescu si, in al doilea din 2012 (inca din timpul guvernului Mihai Razvan Ungureanu, desi existau antecedente si sub guvernul ultimul guvern al lui Emil Boc), dar si in timpul mandatului lui Emil Constantinescu, in timpul guvernelor Ciorbea si mai ales Radu Vasile. 

     Atata vreme cat functioneaza coabitarea, mecanismele institutionale de care dispune presedintele, sunt minime. Doar existenta unei majoritati prezidentiale, si daca se poate, a uneia rezultata din alegeri, si nu din negocieri, i-ar putea da presedintelui precaderea in chestiunile guvernarii.

   
Publicat de : ---
Data publicării: 08 Iun 2015 - 05:30
 

Link știre