CAMPANIE GANDUL. 13-15 IUNIE 1990. ZILELE URII [1]

--> Tweet 0 Comenteaza 0 Email Adresa de e-mail la care vrei sa primesti STIREA atunci cand se intampla Aboneaza-te

Fenomenul Piata Universitatii  a aparut ca reactie la iluzia anticomunismului cu care puterea de la Bucuresti, instalata dupa decembrie 1989, „hranea” pe toate canalele romanii

. A fost o revalidare a societatii civile romanesti, pe care potentatii momentului o percepeau ca pe o amenintare directa si foloseau toate resursele pentru a o compromite in planul lor de a detine puterea totala, in care opozitia era tinuta in vitrina doar pentru validarea unei „democratii originale”.

De altfel, fenomenul Piata Universitatii a aparut ca o consecinta fireasca la o serie de actiuni ale noii puteri. Decizia FSN de a candida ca partid politic in alegeri a scos oamenii in strada la sfarsitul lui ianuarie 1990, pe 28 ianuarie, la initiativa partidelor istorice. In aceeasi zi are loc o contramanifestatie a FSN la care partidipa muncitori de pe marile platforme industriale ale Bucurestiului, dar si mineri din Valea Jiului. A doua zi, FSN organizeaza o a doua contra-manifestatie, alaturi de aprooape 5.000 de ortaci, iar sediile partidelor si ziarelor antiguvernamentale sunt devastate. Peste trei saptamani, pe 18 februarie in timpul unui miting antiguvernamental de amploare, mai multe persoane intra in sediul guvernului, drept urmare a doua zi 4.000 de mineri vin la Bucuresti pentru a sprijini puterea. In 11 martie, la Timisoara are loc o ampla manifestatie n in care se adopta „Proclamatia de la Timisoara”, ca, la punctul 8, se cerea interzicerea „prin legea electorala, fostilor activisti de partid si ofiteri de securitate, dreptul de a candida la alegerile parlamentare pentru urmatoarele trei legislaturi, cat si la functia de presedinte al Romaniei”. Trei zile mai tarziu, in Parlament, se voteaza o lege electorala prin care se stabileste 20 mai ca data a alegerilor, fara a integra insa Punctul 8 de la Timisoara.

Cronologie Piata Universitatii

22 aprilie. In Bucuresti are loc un miting al PNTCD, in Piata Aviatorilor. O parte dintre manifestanti pleaca spre Televiziune, iar pe Calea Dorobantilor, un ghiveci aruncat de la balcon raneste grav o femeie. Manifestantii pleaca spre Piata Universitatii pe care o ocupa.

Masina de propaganda incepe sa fie pusa in miscare. La TVR, sefii Politiei prezinta manifestarea care un pericol real pentru populatia Bucurestiului, serviciile de urgenta si asigurare a aprovizionarii cu alimente de stricta necesitate fiind impiedicate.

Sursa video: Filmul „Piata Universitatii - Romania”

24 aprilie. In dimineata zilei, politia intervine in forta pentru pentru degajarea Pietei. Multi dintre manifestanti sunt arestati. Televiziunea  Romana transmite ca huliganii care au ocupat piata au vandalizat masinile din trafic si au agresat soferii. Liga Studentilor condusa de Marian Munteanu se alatura protestatarilor, declarand Piata Universitatii, Zona Libera de Neocomunism. Balconul Facultatii de Geografie este deschis, devenind pentru urmatoarele luni tribuna manifestantilor. 

25 aprilie. Aproape 30.000 de persoane participa la manifestatia din Piata Universitatii. Protestatarilor li de alatura personaje importante ale societatii civile: Lucian Pintilie, Stelian Tanase, Radu Filipescu. Numarul acestora creste pe perioada protestului maraton, din balconul Pietei Universitatii vorbind Victor Rebengiuc, Nae Caranfil, Ioan Alexandru, Dragos Paslaru, Ana Blandiana, Doinea Cornea, Petru Cretia, Constantin Ticu Dumitrescu, Ovidiu Iuliu Moldovan si multi altii.

26 aprilie Apare Declaratia manifestantilor din Piata Universitatii, in care se sustine aplicarea Punctului 8 de la Timisoara. Ion Iliescu le pune manifestantilor eticheta de golan. 

3 mai  Eugen Ionescu se declara Academician golan. „Cred ca tinerii din Piata Universitatii, cu Marian Munteanu in frunte, sunt adevaratii eroi. Au vrut libertate si o vor inca, au vrut sinceritate. N-au spus decat adevarul. Ei sunt, cum zice francezul, «en quete de la liberté», in cautarea libertatii si au s-o gaseasca. Eu sunt alaturi de ei. Am spus de multe ori ca uitasem de Romania de-atata vreme de cand sunt aici; acum insa mi-am recastigat o inima de roman… Acolo, in Romania, n-au «jucat», acolo oamenii au trait si au murit. Si mai stiu ca in Piata nu s-a propagat violenta, ci dimpotriva. Marian Munteanu a cerut discutii libere, adevar”, spunea ulterior Eugen Ionesco.

20 mai Au loc primele alegeri parlamentare si prezidentiale dupa caderea comunismului.  FSN obtine 66,31% voturi la Adunarea deputatilor si 67,02% voturi la Senat. Ion Iliescu castiga prezidentialele cu 85,07%.

27 mai Liga Studentilor, Asociatia „21 Decembrie”, Grupul Independent pentru Democratie decid retragerea din Piata Universitatii. Consiliul National pentru Alianta Poporului, Asociatia „16-21 Decembrie” hotarasc continuarea manifestatiei.

30 mai Se incearca degajarea Pietei Universitatii. Demersul esueaza. 

11 iunie Are loc o intalnire intre secretarul general al Guvernului, Sever Georgescu, si manifestantii din Piata Universitatii in care acestia cer insistent infiintarea unui post TV independent.

In noaptea de 11-12 iunie are loc la Palatul Victoria o sedinta in care se hotaraste interventia fortelor de ordine in Piata Universitatii. „Pe 11 iunie la guvern am decis sa procedam in conformitate cu cererea imperativa formulata de Procurorul General al Republicii, Gheorghe Robu, ca dupa desfasurarea primelor alegeri libere, democratice, in Romania, sa restabilim normalitatea, a traficului in primul rand, normalitatea in Piata Universitatii. Asta a fost decizia Guvernului pe care mi-am asumat-o si mi-o asum in continuare. Aveam o baza legala completa, aveam o situatie politica clara, partidele din opozitie nu mai participau la ce se intampla in Piata Universitatii, care devenise un fel de curte a miracolelor, si am hotarat organizarea, cu fortele de ordine de care dispuneam pentru a se depresura Piata Universitatii si a se restabili normalitatea”, spune fostul premier Petre Roman, care admite ca interventia a fost „neprofesionista”.

VEZI AICI INTERVIUL INTEGRAL CU PETRE ROMAN. Ce spune fostul premier despre venirea minerilor la Bucuresti, cine i-a adus si care este regretul pe care il are, acum la 25 de ani de la evenimentele din 13-15 iunie

12 iunie La Scrovistea, in prezenta fostului presedinte Ion Iliescu are loc o intalnire in care se pune la punct un plan de reprimare a manifestatiei din Piata Universitatii, inclusiv venirea minerilor, sustine generalul Dan Voinea, procurorul care a instrumentat dosarul mineriadei.

„Presedintele Iliescu s-a implicat personal in actul de represiune din 14-15 iunie, el a dat ordine in acest sens. Inainte de aceasta a avut loc o intalnire de taina undeva la Scrovistea, la care a participat ministrul de interne Chitac, seful politiei de atunci, generalul Diamandescu, Petre Roman, Ion Iliescu si au stabilit in concret cum trebuie atacati manifestantii din Piata Universitatii. S-a facut chiar o schema, ea este la dosar. E scrisa de mana si acolo erau trecute atributii pentru fiecare ministru ce avea de facut. Ministrul Transporturilor pentru aducerea in Bucuresti a minerilor, a muncitorilor, ca nu au venit doar mineri. Atunci s-a decis, nu doar venirea minerilor pentru ca au venit si muncitori”, sustine Dan Voinea.

VEZI AICI INTERVIUL INTEGRAL CU DAN VOINEA. Cine a chemat minerii, cine a provocat violentele din Piata Universitatii si de ce ar trebui condamnat Ion Iliescu

13 iunie In dimineata zilei, politia intervine brutal si evacueaza manifestantii ramasi in Piata Universitatii. In jurul pranzului muncitorii de la IMGB sunt si ei implicati in operatiunea Politie. Mii de oameni ies in strada in semn de protest fata de interventia brutala a fortelor de ordine. Liga Studentilor revine in Piata si se redeschide balconul. Se cere sa nu se actioneze cu violenta si sa nu se raspunda provocarilor. Intr-o serie de inregistrari din acea zi, reiese planul pe care autoritatile il aveau astfel incat sa-si justifice ulterior interventia in forta.

Discutie geneneralul Diamandescu, sef al Politiei, si Ministrul de Interne, Mihai Chitac:

- „52 pentru 53.”

- „Da, aud 52.”

- „Doua atacuri succesive. Arunca cu pietre, ne mutilam aparatul si un nou autobuz e distrus. Asta a fost sprijinul dat de azi dimineata pana acuma.”

- „Si sa stiti ca nu mai vine. La „23 August” au zis ca sindicatele n-au fost de acord sa trimita.”

- „Va rog sa-l informati-l pe domnul presedinte. Dam foc la toate autobuzele. Asta a fost intelegerea! Va rog sa informati.” (sursa: Europa Libera)

Dupa amiaza sediul Politiei, Minsterului de Interne si SRI sunt atacate. Seara este atacat si sediul Televiziunii, iar emisia este intrerupta. Totul a fost dirijat de structuri ale abia infiintatului SRI, din care faceau parte cadre ale fostei Securitati.

 „S-a venit la mine in birou la etajul 11 si am fost amenintat ca voi fi aruncat, daca nu merg cu acel grup, care era un grup… Nu stiu (cine erau – n.r). Dupa aceea am fost invitat de la Armata si de la Politie, sa merg si sa recunosc pe cineva in beciurile Televiziunii. Nu am mai vazut pe absolut nimeni. Insa a doua zi, in 14, redactia maghiara m-a invitat sa vad ce filmasera ei. Si atunci am vazut un grup bine organizat, cu ciomege, cu bate, care intra in mars militar aproape in Televiziune si care s-au dus direct la locul unde era emisiunea pentru canalul 1, nu-i interesa 2-ul ca nu avea acoperire nationala, si jos la emisie. A fost momentul in care cei de la emisie, inginera Popa era pe atunci, au cerut oprirea emisiunii, pentru ca erau atacati. Nicio legatura cu Piata Universitatii, nu erau, asa cum s-a crezut, oameni din Piata Universitatii. Teza mea a fost ca erau oameni care apartineau unor vechi structuri, care cunosteau bine planul Televiziunii. Am aflat dupa aceea ca in zona de metrou de la Piata Universitatii s-ar fi negociat si vandut planuri ale Televiziunii cu mult timp inainte. Deci era o chestiune organizata, nu de Piata Universitatii, dupa mine, ci de vechile structuri, care in urma alegerilor din 20 pierdusera orisice speranta. Piata Universitatii nu a avut nicio legatura cu atacul televiziunii, din dupa-amiaza zilei de 13. Pana astazi procuratura nu a facut lumina cine au fost atacatorii, cine va suporta vreodata pagubele televiziunii, pentru ca in televiziune s-au facut distrugeri care la acel moment au fost evaluate la 1 milion de dolari”, a sustinut academicianul Razvan Theodorescu, presedinte al TVR la acea data.

URMARITI AICI INTERVIUL INTEGRAL CU RAZVAN TEODORESCU. „Covingerea mea este ca nu Ion Iliescu a chemat minerii”. Cum a trait fostul sef al TVR „rusinea nationala” din 13-15 iunie 1990

14 iunie.  Dimineata, aproape 10.000 de mineri din Valea Jiului ajung la Bucuresti, inarmati cu bate, lanturi si topoare. Petre Roman povesteste ca in timpul noptii, fiind informati de deplasarea ortacilor catre Capitala, s-a decis ca transportul acestora sa nu fie oprit, iar in momentul cand ajung in Bucuresti sa fie linistiti de catre reprezentantii Guvernului, cazati in cazarme, hraniti si trimisi inapoi. Cu toate acestea, minerii ajung in Piata Victoriei de unde Ion Iliescu ii trimite catre Piata Universitatii, cu ordinul sa o „reocupe”. Argumentele: manifestantii sunt „grupuri fasciste”, „elemente incitate, drogate”. Minerii pleaca inspre Piata Universitatii. Minerii ii bat salbatic pe toti cei care le ies in cale, devasteaza Universitatea si Facultatea de Arhitectura, precum si sediile partidelor si redactiile ziarelor. Politia nu intervine , dimpotriva participa alaturi de mineri la violente.

Marian Munteanu, care fusese arestat in 13 iunie si ulterior eliberat, este prins si batut  cu brutalitate in dimineata zilei de 14 iunie  in sediul Universitatii. A fost transportat in stare grava la spital, in moarte clinica, iar dupa patru zile a fost arestat si incarcerat la Jilava, fiind eliberat dupa doua luni de detentie, la presiunea internationala, dar si organizatiilor nationale.

Viorel Badea, presedinte al Ligii Studentilor din Facultatea de Litere, povesteste momentele de groaza prin care au trecut studentii in zile de 13, 14, 15 iunie, cum au reactionat cand au auzit zvonul ca lui Marian Munteanu i s-a taiat capul si ce decizii au luat dupa reprimarea manifestatiei Piata Universitatii.

URMARESTE AICI INTERVIUL INTEGRAL CU VIOREL BADEA: Cum am scapat de urgia minerilor si care este singurul meu regret

Dupa 25 de ani, de la evenimente, liderul minerilor la acea vreme, Miron Cozma, sustine ca minerii au fost victimele unei

„Termenul de mineriada este perimat, as putea spune imoral si, de ce nu ilegal. O hotarare judecatoreasca a Inaltei Curti pentru Drepturile Omului de la Strasbourg care a decis, inclusiv in ceea ce-l priveste pe Miron Cozma, prin dosarul 6644/2012 ca, de fapt, minerii si Miron Cozma sunt victime ale acelui eveniment creat de tovarasul Iliescu. Sa-ti atragi oprobiul public ani de zile, zeci de ani de zile, poate mai bine suporti sa iei doua-trei scatoalce, ca-ti trece, dar sa suporti consecintele unei manipulari kaghebiste facute de acest individ Ion Iliescu...”, a spus Miron Cozma.

URMARESTE AICI INTERVIUL INTEGRAL CU MIRON COZMA

15 iunie Ion  Iliescu le multumeste minerilor pentru actiunea lor, pentru „solidaritatea de clasa cu care au raspuns chemarii autoritatilor”.

Materiale realizate de CLARICE DINU, MARIAN SULTANOIU, ANDREI LUCA POPESCU

Citeste si Curtea Suprema redeschide DOSARUL MINERIADEI din 13-15 iunie 1990. Reactia lui Ion Iliescu
Publicat de : ---
Data publicrii: 22 Oct 2015 - 05:44
 

Link tire   [1] https://www.fundatia-aleg.ro/index.php?name=News&file=article&sid=50091&titlu=CAMPANIE_GANDUL__13_15_IUNIE_1990__ZILELE_URII