Cristina Lefter: ?Am distrus sute de panze pana cand am reusit sa descopar calitatile si personalitatea fiecarei culori, ca mai apoi sa le pot imblanzi?/ de Stelian Turlea [1]

Autor: Stelian Turlea 12

.02.2016

Cristina Lefter este nascuta la Telenesti in Republica Moldova. Studiile de arta le face la Iasi, mai intai Liceul ?Octav Bancila?, apoi Universitatea de arta ?George  Enescu?. Din 2000 este membru al Uniunii Artistilor Plastici din Romania.

Din 2002 traieste in Italia. A avut numeroase expozitii personale si colective in Romania, Italia, Franta, Grecia. A castigat numeroase premii, printre care: ?Grand Prix dell'Adriatico? Riccione Italia, ?Isegreti di bocca? Milano Italia, ?Premio Ricoh? Milano Italia, ?Artribune? Italia...  

Doua dintre lucrarile ei au fost expuse permanent la Pavilionul Romaniei de la EXPO Milano 2015, iar o lucrare la EXPO Venezia 2015.

La 22 ianuarie a.c., Cristina Lefter a deschis o expozitie la Bucuresti, la Art Yourself Gallery. Inca mai poate fi vazuta, se va inchide la 16 februarie.



? Cristina Lefter, sunteti preocupata in pictura dvs de peisaj, natura statica portret, dar si de compozitie aflata sub semnul abstractionismului. Cum ati ajuns la aceasta din urma? Din cate stiu n-ati pictat de la inceput in aceasta tehnica. Cine este, de fapt, Cristina Lefter? 

? Asa cum spunea marele artist si mentor al meu, Egon Schiele, ?nu exista o arta noua, exista doar artisti noi?. Preocuparea mea a fost si este sa reprezint  subiectele obisnuite tratate de marii maestri, actualizandu-le doar prin tehnica. De aceea, primele mele experiente au fost cele clasice: acuarela, tempera, uleiul etc. Apoi am descoperit acrilicul, emailul, emailul pentru masini etc. Acestea din urma se potrivesc perfect si cu firea mea!

 

? Nu sunteti primul pictor care utilizeaza emailurile in pictura, nici primul care foloseste tehnica ?drip painting?, Jackson Pollock e un exemplu. Care sunt diferentele, ce va individualizeaza, cum se explica succesul?  

? Jackson Pollock este un precursor al acestei tehnici, iar lucrarile sale abstracte au ramas in istoria artei universale. Eu m-am indepartat insa de abstractionism, incercand sa dau forma substantei, sa ma apropii cat mai mult de figurativ, lucru nu tocmai usor tinand cont de ceea ce inseamna drip painting. Sa reusesc sa controlez emailurile in scurgerea lor pe panza, sa le controlez directia, forma, consistenta si culoarea, sa construiesc cu ele nu doar forme si imagini, nu doar fiinte si lucruri, ci si miez, substanta, suflet, acesta a fost si este scopul meu.

? Cum reusiti sa dati atata stralucire culorilor? Sunt doar vopselele de vina sau combinatia?

? Sunt ani de zile de cand ma exersez in aceasta tehnica, ani de zile si sute, daca nu mii de litri de vopsea, mii de combinatii, de imbinari. Culorile sunt ca si noi: au suflet si caracter. Si tot ca si noi se combina unele cu altele. Au alchimia lor, iar ca sa ajungi sa le cunosti, sa le dezvalui secretele, sa le manuiesti sufletele si caracterele, este nevoie de multa, multa rabdare, multa munca si chiar incapatanare. Uneori am impresia ca sunt o dresoare de culori, doar ca in locul biciului eu folosesc pensula, sau degetele chiar. Culorile traiesc in lumea lor, eu nu fac altceva decat sa le aduc in lumea noastra, folosindu-ma ba de un vulcan, ba de un curcubeu, ba de o furtuna. Poate de aceea, uneori, lucrarile mele par explozii de culori.

 

? Cand ati inceput sa desenati? Cand ati inceput sa pictati?

? Sincer, nu-mi aduc aminte nici cand am inceput sa desenez, nici cand am inceput sa pictez. Imi aduc aminte doar disperarea parintilor mei din cauza dezordinii pe care o cream peste tot in casa: desenam, coloram, taiam, modelam etc. Pe la cinci sau sase ani, parintii mei au decis sa ma inscrie la o scoala de pictura privata, si in sfarsit in casa noastra s-a reintors ordinea!

 

? Ati ajuns in Italia in urma cu aproape treisprezece ani. Cum ati reusit sa va impuneti? Sunt numeroase expozitiile pe care le-ati organizat in diferite orase si pe deasupra ati mai luat si niste premii...

? Nu a fost simplu sa ma impun pe piata italiana. Nu este simplu pentru nimeni, de fapt. Dupa treisprezece ani de studiu in domeniul artei (scoala de pictura privata, liceul de arta si universitatea de arta), ajunsa in Italia am descoperit ca de fapt eram abia la inceputul unui drum.  Atat galeriile cat si criticii de arta  mi-au dat de inteles ca nu este suficient sa termini o scoala de arta si sa stii sa pictezi virtuos pentru a reusi sa te impui. Trebuie sa-ti gasesti un stil al tau, care sa te exprime, sa te reprezinte. Astfel  am ajuns la emailuri, culorile cu care ?lupt? in continuare si care mi-au dat satisfactii mari, dovada numeroasele expozitii  din Italia si din strainatate.

 

? Spuneati candva ca va simtiti, cand lucrati, ca o ?imblanzitoare de lei?. Puteti dezvolta?

? Vedeti, culorile sunt bazate pe niste compusi chimici foarte diferiti intre ei. De exemplu, rosul este un pigment extraordinar de puternic la nivel chimic. Scurs peste albastru sau galben , daca nu este dozat in cantitatea justa, poate difuziona peste acestea acoperindu-le total.  De aceea bravura artistului consta in a cunoaste dozajul perfect al culorii scurse de sus, pentru a putea anticipa efectul si rezultatul final. Daca astazi culorile, vopselele, au putine secrete pentru mine, asta se datoreaza numai si numai anilor de experienta, de munca. Am distrus sute de panze pana  cand am reusit sa descopar calitatile si personalitatea fiecarei culori, ca mai apoi sa le pot imblanzi.

? Cum e relatia cu publicul?

? Ador contactul cu publicul, ma hranesc pur si simplu cu emotiile si senzatiile lui. Pentru mine publicul este antidotul singuratatii actului creatiei.

 

? Cum a fost primita expozitia dvs la Art Yourself Gallery, mai ales ca nu era prima oara cand expuneati an Romania?

? Poate este devreme sa vorbesc despre expozitia de la Art Yourself Gallery, deoarece este abia la inceput. Pot sa spun insa ca este o emotie particulara ori de cate ori am ocazia sa expun in Romania. Chiar daca am reusit sa ma afirm departe de tara, Romania ramane locul in care m-am format ca si artista. Romania ramane casa culorilor sufletului meu.

 

? Credeti ca pictura romaneasca actuala e cunoscuta suficient in Italia?

? Ma bucur ca mi-ati pus aceasta intrebare, deoarece chiar am notat in ultimii ani niste schimbari pe piata italiana. Atentia publicului italian s-a orientat si catre unii artisti romani care s-au impus in ultima vreme, cum ar fi: Victor Man, Adrian Ghenie, Ciprian Muresan, Serban Savu, Mircea Suciu sau Oana Farcas. Dar mai sunt si altii. Apoi, as aminti si participarea galeriei Anca Poterasu Gallery la ?Artissima? din Torino, care este una dintre cele mai importante expozitii de arta moderna si contemporana din Italia si nu numai.

Nu exista ambasadori mai buni pentru o tara decat artistii, scriitorii, poetii acelei tari, asa ca statul roman ar face bine sa acorde mai multa atentie promovarii artistilor, scriitorilor si poetilor romani peste hotare.


Publicat de : ---
Data publicării: 12 Feb 2016 - 04:52
 

Link știre   [1] https://www.fundatia-aleg.ro/index.php?name=News&file=article&sid=52542&titlu=Cristina_Lefter__?Am_distrus_sute_de_panze_pana_cand_am_reusit_sa_descopar_calitatile_si_personalitatea_fiecarei_culori__ca_mai_apoi_sa_le_pot_imblanzi?/_de_Stelian_Turlea