Casele Bucurestilor (XXXVII). Disparute (V) la demolari: Uranus, Izvor si altele, de dr. Alexandru Popescu [1]

Autor: Dr

. Alexandru Popescu 21.04.2016

Disparitia fortata, demolarile

?fac parte din istoria multor orase europene, efectul lor pozitiv, atunci cand sunt concepute in mod rational, fiind modernizarea acestora, deschiderea de noi perspective evolutiei lor.

Un exemplu in acest sens a fost programul de ?renovare? a Parisului, conceput si condus de baronul Haussmann, inceput in vremea imparatului Napoleon, continuat pana in 1927. ?Pretul? acestuia a fost demolarea a zeci de mii de locuinte vechi, medievale, iar castigul ? deschiderea de noi cartiere si bulevarde, legarea centrului orasului cu suburbiile sale. Proiectul promovat de Haussmann a starnit o serie de controverse, ceea ce a dus la demiterea acestuia, dar, in cele din urma, i-au fost recunoscute meritele, astfel incat un recent volum ce i-a fost consacrat poarta titlul semnificativ ?Haussmann ? pastrator al Parisului?.

Se poate spune acelasi lucru si despre ?programul? de demolari ale Bucurestilor, impus de Nicolae Ceausescu in anii ?80 in cursul caruia

 

10.000 de case au fost demolate

?de pe o suprafata de 330.000 de metri patrati, iar 40.000 de persoane au fost evacuate odata cu inceperea constructiei Casei Poporului, in 1983.

Urmarile acestor demolari, probabil fara precedent in secolul XX in Europa, au marcat decisiv peisajul edilitar si arhitectural al Bucurestilor, dar la fel de amplu a fost si impactul psihologic si social al lor, descris, intre altii, de istoricul Dinu Giurescu:

?Vedeam cum se prabuseau acoperisurile, erau numai peretii goi, ca niste cranii in care nu mai exista viata, era moloz pretutindeni. Vedeai cum propria ta fiinta se distruge, pentru ca orice om are o familie, niste repere, care cand dispar tu ramai ca o frunza batuta de vant, care nu mai stie din ce copac s-a desprins? Este un fel de Hiroshima, asta s-a intamplat cu zona Uranus, a fost un dezastru total, s-a ras totul?.

 

Au ramas doar fotografiile?

Din fericire, exista destul de numeroase fotografii ale strazilor, caselor, institutiilor, monumentelor care s-au aflat in zona fostelor cartiere Uranus si inainte de dezastru. Mai putine sunt acelea care au reusit sa imortalizeze scene din cursul demolarilor, realizate de persoane care au avut curajul sa faca aceste fotografii, dat fiind ca acest lucru era strict interzis!

Dupa 1989, a fost posibil ca aceste fotografii sa fie facut publice in presa, televiziune si lucrari dintre care mentionam: Gheorghe Leahu, ?Bucurestiul disparut? (1995); Andrei Pandele, ?Fotografii interzise si imagini personale?  (2007); ?Bucuresti-arhipelag. Demolarile anilor ?80: stergeri, urme, reveniri, fotografii? de Cristian Popescu si texte de Adrian Majuru (2007), precum si seturile de fotografii realizate de Adrian Muresanu si altii.

 

Uranus

De fapt, ideea construirii unui Palat al parlamentului nu era noua. In 1935, Carol II facuse cunoscuta intentia sa de construire a unei cladiri a Camerei Deputatilor pe Dealul Arsenalului, proiectul fiind conceput de unii din cei mai importanti arhitecti ai perioadei. In 1938 s-a anuntat inceperea demolarilor in vederea deschiderii acestui ax, dar razboiul a facut ca lucrarile sa fie sistate.

Nu se stie daca Ceausescu a fost inspirat de acest proiect, dar in conceptia lui megalomanica, ?planul de sistematizare? pe care l-a impus, in ciuda protestelor unor specialisti si oameni de cultura, chiar din afara tarii, dar cu concursul altora care au trebuit sa se puna in slujba sa, a fost conceput la proportii faraonice, trebuind sa se integreze in axa determinata de Bulevardul Victoria Socialismului.

Incepand din 1982, deci in plina perioada de criza materiala si sociala, au inceput demolarile care au dus la disparitia unui cartier intreg, Uranus, a numeroase strazi si monumente, de la unul dintre cele mai vechi si mai utilate asezaminte de sanatate ale Bucurestilor, Spitalul Brincovenesc, la 29 martie 1984, desi acesta nu se afla pe axa amintita.

Intr-adevar, pe parcurs, acest plan a fost extins, astfel incat, desi initial se ceruse demolarea a 7.000 de imobile, numarul lor a crescut cu inca 2.000.

Practic s-a ajuns la demolarea unui cartier intreg, unul dintre cele mai vechi, mai mari si mai populate ale orasului, cu un pitoresc si farmec aparte, aflat in spatiul Dealului Spirii, langa vechiul Arsenal. Au disparut o serie de strazi mai mari sau mai mici, in panta, pavate cu piatra cubica si case vechi, pitoresti, ?unele frumoase, altele mai urate, dar fiecare cu locul ei in istorie?. Ne facem datoria sa amintim cateva exemple cu numele lor (si ele pitoresti) pentru generatiile mai tinere: Cazarmii, Brutus, Bateriilor, Vitanesti, Putul cu Apa Rece, Vanatori, Sapientei, Apolodor (partial), Meteorilor, Antim, Puisor, Craitelor, Aleea Trandafirilor, Militari, Schitul Maicilor, Banul Mihalcea, Meteorilor, Minotaurului, Arionoaia.

In afara de unele vile boieresti si case vechi, au fost demolate in cartierul Uranus trei biserici: Alba-Postavari, Spirea Veche si Izvorul Tamaduirii, iar alte doua au fost mutate in alta parte ? biserica Schitul Maicilor si Mihai Voda (partial). Aceste lacase de cult au fost ascunse, alaturi de altele care au avut aceeasi soarta, printre blocuri inghesuite, ca sa fie cat mai putin vizibile.

Tot atunci au fost puse la pamant si alte monumente istorice de mare valoare din cartierul Uranus: Muzeul Militar, vechiul Arsenal, cladirea Operetei, stadionul Republicii (construit in stil art deco), Casa Demetriade, Fantana Lahovary, ansamblul de chilii din jurul Bisericii Schitul Maicilor. A mai fost demolata cazarma regimentului de garda ?Mihai Viteazul?.

O catastrofa poate fi considerata demolarea ansamblului Manastirii Mihai Voda, unde se aflau Arhivele Nationale ale carei documente au fost transportate, intr-o noapte, de soldati, principala forta de munca a demolarilor si constructiilor ulterioare. Din cadrul acestei manastiri au fost mutate doar biserica si clopotnita, ?ratacite? undeva intre blocuri.

Dealul pe care se afla manastirea a fost demolat, iar, in locul sau, a fost deschis Parcul Izvor. La un moment dat, dupa 1989, acesta a adapostit grupul de statui ale unor personalitati ale istoriei si culturii romanesti, pe durata amenajarii pasajului de la Piata Universitatii. Ca sa fiu sincer, m-am temut o vreme (si cred ca nu am fost singurul !), ca acestea nu isi vor relua locul?

In timpul demolarilor din fostul cartier Uranus, ca si din alte spatii, nu au fost iertate nici obiective economice, ateliere, fabrici, tipografii, magazine?

Unul din cele mai ?importante? obiective ridicate in aceasta zona este Casa Academiei (in proiectul initial se numea Casa Stiintei si Tehnicii, urmand a fi patronata de Elena Ceausescu, care si-a dorit probabil sa aiba si ea o constructie asemanatoare cu a sotului ei). Cladirea este amplasata exact pe traseul fostei strazi Arionoaia, inclusiv a intersectiei cu str. Ion Taranu.

In ceea ce priveste forta de munca, se pare ca ritmul alert, fara asigurarile necesare, a dus la numeroase raniri si decese care, bineinteles, nu au fost pomenite?

O adevarata impietate istorica a fost mutarea ?Monumentului Eroilor Pompieri? inchinat trupei care a ripostat armatei otomane venite sa inabuse Revolutia de la 1848, dezvelit la 13 septembrie 1901, pe Dealul Spirii, in fata Arsenalului Armatei, disparut si el. Monumentul a fost dezafectat in 1984, iar, in 1990, a fost mutat la intersectia Caii 13 Septembrie, in fata Hotelului Marriott, unde se gaseste si la ora actuala, intr-o perspectiva care nu il avantajeaza?

?La un moment dat, am reusit sa ma apropii de acest santier, avand o anumita perspectiva. Nu stiu cum or fi aratat santierele piramidelor sau cele din Valea Regilor din Egiptul antic, dar cred ca deosebirea nu era prea mare.

Asadar, fostul cartier Uranus se gasea pe locul unde acum se afla Casa Poporului, Centrul Civic si o parte a noului cartier de blocuri 13 Septembrie.

Amintirea lui ramane ca o ?rana deschisa? a istoriei contemporane a Bucurestilor si Romaniei?

 

Izvor

Pe malul drept al Dambovitei, intre actuala Piata a Operei si fosta strada Uranus, se afla cartierul Izvor, demolat in 1986, din ordinul personal al lui Ceausescu. Chiar in conditiile de atunci, masura a fost cu adevarat abuziva deoarece distrugerea sa nu fusese prevazuta in niciun proiect.

Acest cartier era un ansamblu de constructii cu o anumita valoare arhitectonica, cu o atmosfera proprie, asa cum ne este descris de arhitectul Gheorghe Leahu: ?Intre Podul Izvor si Podul Hasdeu, un splendid nucleu de vile urmarea cheiul, prelungindu-si contururile spre strada Putul cu Apa Rece. Aici, pe strazile Curiati, Simonide, Craitelor, Soimarestilor, V.A. Urechia, era adunat un manunchi de case frumoase ridicate intre cele doua razboaie mondiale. Prin curti, boschete de liliac si trandafir intregeau atmosfera.?  

Un obiectiv major al cartierului Izvor era Stadionul Republicii, inaugurat in 1926, multa vreme una din cele mai importante baze sportive ale vremii, chiar dupa constructia stadionului 23 August. Aici s-au desfasurat evenimente sportive de prestigiu, daca este sa amintim doar de Campionatele internationale de atletism ale Romaniei, frecventate de unii din cei mai importanti sportivi ai vremii. Tot aici a realizat Iolanda Balas unele din recordurile sale mondiale.

Stadionul avea 3 intrari, prin str. Maior Ene nr. 12, una prin str. Izvor, alta prin str. Putul cu Apa Rece. In 1985 s-a dispus dezafectarea lui, fiind acoperit cu pamant si o placa de beton, iar in subsolul sau au fost amenajate garaje subterane pentru masinile deputatilor.

In apropierea stadionului, pe strada Izvor la nr. 137 se afla, din 1959, Muzeul Militar Central, demolat si el in 1985. In acest an au mai fost demolate cladirile care adaposteau Teatrul Armatei, Cazarma Regimentului de Garda ?Mihai Viteazul?, precum si Tipografia Armatei si a Buletinului Oficial.

Dupa demolarea cartierului Izvor, a fost dezafectat si podul Hasdeu, ceea ce a produs enorme perturbari traficului auto din zona, pana la reconstructia sa completa, in 1992.

Si in fostul cartier Izvor au fost demolate strazi intregi dintre care, din fericire, au mai ramas cateva portiuni spre Piata Cosbuc, ale strazilor Sabinelor, Sirenelor si Sapunari, care au scapat ca prin minune sistematizarii.

Dupa 1989, aceasta zona a dat loc la o serie de procese legate de faptul ca unii cetateni si-au redobandit in instanta titlurile de proprietate pe vechile strazi, dar nu pot fi pusi in posesie din lipsa unui plan urbanistic coerent. Nu mai stiu care este stadiul ?problemei??

 

Si alte cartiere, strazi, case

?au avut de suferit de pe urma ?planului de sistematizare? declansat de Nicolae Ceausescu in anii ?80, intre care sunt de amintit zonele Pietei Unirii, Calea Mosilor, Piata Sf. Vineri, Calea Rahovei, Centrul istoric.

Desigur, unul dintre cele mai dureroase exemple este acela al Caii Vacaresti, cu demolarea Manastirii cu acest nume.

Una dintre cele mai afectate zone a fost aceea a ?Cartierului evreiesc?, aflat pe malul stang al Dambovitei, care avea ca ax central Calea Vacaresti si inceputul Caii Dudesti. Aici au disparut strazi intregi (pe care le-a evocat si Isac Peltz in romanul ?Calea Vacaresti?). Se poate spune ca locurile sunt de nerecunoscut chiar pentru un fost locuitor de aici, unele strazi disparand (Sf. Ioan Nou, Banu Maracine, Sf. Nicolae Jitnita, Adam Goldfaden) iar altele sunt ?ramasite? cu nume schimbate, ajungandu-se la unele situatii ciudate: fosta strada Macin se cheama acum Negru Voda ? iar fosta strada Negru Voda, care era mai la sud, nu mai exista; actuala strada Cauzasi este o portiune din fosta Labirint, iar vechea Cauzasi nu mai exista.

S-ar putea spune ca aceasta situatie aduce a vodevil, daca, de fapt, nu ar fi vorba de o tragedie?


Publicat de : ---
Data publicării: 22 Apr 2016 - 05:16
 

Link știre   [1] https://www.fundatia-aleg.ro/index.php?name=News&file=article&sid=54356&titlu=Casele_Bucurestilor__XXXVII___Disparute__V__la_demolari__Uranus__Izvor_si_altele__de_dr__Alexandru_Popescu