Tonul apasat, rau prevestitor si ultimativ, pe care Traian Basescu l-a folosit de Ziua Justitiei pentru a se adresa magistratilor este un semnal, pentru mine cel putin, cat se poate de elocvent ca, la nivelul puterii, s-a instalat panica.

In raport cu sansa noastra de a intra in UE in 2007. Sau poate ca ar trebui chiar sa incepem sa ne gandim - daca nu gresesc cumva, interpretand asa cum interpretez mesajul prezidential - la o Romanie in afara Uniunii Europene. De altfel, mai multe semnale converg in a sustine un esec final in cel mai important demers extern al Romaniei, dupa integrarea in NATO. Pe ce se intemeiaza prezumtia ca, in acest moment cel putin, admiterea Romaniei in 2007 pare a fi exclusa?

Basescu stie ce stie atunci cand lanseaza primul semnal major de alarma. Si nu numai el. Inainte de a avea pe masa Raportul de tara, moment pana la care putem linistiti sa masuram timpul in zile, exista un pre-raport. Si inaintea pre-raportului, pot fi adunate si masurate semnalele transmise de cei care iau temperatura indeplinirii angajamentelor Romaniei. In ultima vreme, ca un adevarat nor de furtuna, s-au adunat criticile la adresa ritmului in care Romania rateaza indeplinirea angajamentelor negociate si asumate prin capitolele de aderare. Mustrarile vin din partea unor oficiali europeni, a unor presedinti si sefi de guverne. Si pregatesc terenul, in plan psihologic si politic. Intre timp, cei care ne monitorizeaza au pregatit un document premergator Raportului de Tara. Care arata, negru pe alb, ca suntem la pamant la capitolele Justitie, concurenta si combatere a coruptiei. Rostul respectivului document este de a oferi statului care urmeaza sa se integreze in Uniunea Europeana o ultima sansa de a mai negocia ceva. Valoarea ei este echivalenta cu cea a tigarii pe care o mai poate consuma un condamnat la moarte, inainte de a fi executat. Putem, eventual, sa cosmetizam referirile negative din zona concurentei. Dar nu avem nici o sansa de a demonstra ca Justitia functioneaza la un nivel comparabil cu cel din statele UE. Sau ca exista rezultate pozitive in institutia creata in mod special pentru combaterea coruptiei, respectiv PNA. Intreg circul executat in ultimii ani, la nivel local si central, de mai marii Parchetului National Anticoruptie, care a constat in arestarea si anchetarea unor oameni aproape in direct pe principalele posturi de televiziune, in baza unor probe imaginare sau in ideea ca ele urmau sa soseasca in beci, se revarsa acum sub forma de zoaie pe obrazul Romaniei. Iar singurele efecte sunt ca PNA a discreditat si mai mult ideea de Justitie functionala, oferind in schimb un exceptional pretext pentru substantiale despagubiri la care statul roman va fi obligat, in viitor, de Curtea Europeana a Drepturilor Omului. Pentru arestari si inscenari si lipsire ilegala de libertate, in cazul unor persoane. Sub aspect probatoriu, Romania continua sa fie o tara corupta, dar fara prea multi corupti. Pentru ca sistemul nu functioneaza cum trebuie. Dar Basescu li s-a adresat si judecatorilor, nu numai procurorilor, atunci cand a spus ca oamenii din Justitie reprezinta ultima noastra sansa de a intra in 2007 in UE.

Ce sa faca judecatorii, in plina vacanta, pentru a schimba aceasta stare de lucruri? Ma refer la cei cinstiti, priceputi si pusi pe treaba. In nici un caz la acei judecatori care au cedat, in mod rusinos, presiunilor politice sau gruparilor de tip mafiot, cu care de altfel au si intrat in cardasie. Sa zicem ca toti sunt cinstiti, buni profesionisti si liberi. Si decisi sa faca justitie. Este imposibil sa reuseasca. Pentru ca nu au sedii corespunzatoare. Nu au caldura si aer conditionat. Nu au sistem acustic. Sedintele de judecata nu raspund minimului de criterii de natura sa faca din ele momente cu adevarat solemne. Magistratii sunt mult prea incarcati cu cauze, pentru a mai avea timpul necesar unei judecati drepte. Arhivele sunt rudimentare si nesigure, astfel incat raufacatorii fac vraiste prin ele. Siguranta magistratului nu este garantata. Apelul patetic lansat de Basescu nu poate schimba lucrurile. El constituie un semnal si atata tot. Un semnal intarit ieri de Tariceanu, care a declarat ca amanarea cu un an a aderarii nu ar fi o nenorocire.

Pentru Alianta DA, ar fi fost mai bine ca la putere sa se afle ceilalti. Pentru ca urgia politica nu va intarzia sa se dezlantuie. Numai un miracol - care in nici un caz nu se poate produce in vacanta Justitiei - ne mai poate duce in UE. Altfel, sefii de state europene ne strang degeaba mainile. Parlamentele nu ne vor ratifica, pentru ca vor avea in mana Raportul de Tara. Care va fi dezastruos. Iar daca ar exista un miracol si am intra nepregatiti in UE, ar fi si mai rau. Foarte curand va trebui sa tragem o linie. Si sa vedem cine e de vina. Si ce e de facut. Pentru ca amanarea in 2008, in actuala conjunctura europeana poate insemna "adio, UE!".

---

Publicat de : Sorin ROSCA STANESCU
Data publicării: 06 Iul 2005 - 08:20