Cine-i seful [1]

Pe aeroport, seara, premierul isi asigura electoratul ca ramane pe pozitie, sa lupte pana la unu, unu si ceva.

Dimineata, la opt, dupa cafea, s-au ridicat ca aburii din espresso zvonurile potrivit carora, totusi, isi da demisia. La 16,30, cand s-a terminat sedinta de Guvern, zarurile erau deja aruncate. Probabil de la Cotroceni, pe unde a trecut la vremea pranzului. Presedintele a punctat din nou: s-au creat conditiile pentru anticipate, cerute de seful statului inca din ianuarie. Tariceanu a fost pus, inca o data, sa-si inghita cravata. Dupa ce declarase, in repetate randuri, ca n-avem nevoie de alegeri si ca trebuie sa ne concentram pe problemele guvernarii, iata-l cautand solutii tehnice pentru indeplinirea obiectivului. In fond, influenta lui Traian Basescu e atat de mare fiindca guvernul depinde mult prea mult de presedinte. Popularitatea lui Basescu este ca o macara ce trage in sus procentele guvernarii. In sondaje, Puterea sta bine, desi n-a apucat sa faca mare lucru pentru electoratul sau. Singurul obiectiv atins din programul de guvernare e cota unica. Dupa ce s-au bucurat, la inceput, pe beneficiarii ei i-a luat ameteala. Normal, fiindca s-au vazut pusi in situatia bilei de la flippere, aruncati dintr-o parte in alta, loviti ba de o majorare a impozitelor, ba de-o taxa inventata peste noapte. Evident ca, in cele 6 luni de guvernare, multi ministri au luat decizii corecte. Fie ca s-au deblocat mecanisme intepenite de interese obscure, fie ca s-au pus in practica angajamente din acordurile de aderare, aceste decizii punctuale fac parte dintr-un calendar impus din afara. E bine, dar nu destul ca sa dea imaginea unei echipe coerente, care stie ce face si unde se duce. Vorba ceea: cand nu stii unde vrei sa ajungi, nu conteaza pe ce drum o iei. Chiar premierul, zilele trecute, declara nonsalant ca nu-i nici un bai daca pierdem integrarea, in 2007. Doar nu s-au terminat anii, e si 2014 o zi! Guvernul de orientare liberala, propulsat la Putere de un electorat mai tanar si mai dinamic, a mostenit un buget croit pentru electoratul PSD, care se bazeaza inca pe ajutorul statului. Cateva luni, Guvernul Tariceanu care tocmai ce-si redusese veniturile, din cauza cotei unice, a lasat robinetul cheltuielilor asa cum l-a uitat Nastase, deschis la maxim. In fata crizei si de gura FMI-ului, au inceput amputarile. S-au taiat alocatiile mamelor, salariile bugetarilor, ale sefilor de tren, premiile profesorilor si cate altele. Uneori, dupa ce a bagat bisturiul, un ministru sau altul l-a scos, l-a sters si l-a pus in raft: "Scuze, poate n-am taiat de unde trebuie, pana la toamna stati asa, cu bandajul pregatit, ca ne mai gandim". Astfel, guvernantii s-au ales cu huiduieli din partea unui electorat care oricum nu-i vota, cu o pierdere de imagine printre nehotarati, si nici n-au avut curajul sa impuna masuri economice liberale, in favoarea electoratului care i-a urcat la putere. In schimb, au lovit fara mila in propriul electorat. Patronii, de pilda, sunt nemultumiti de Codul Muncii, iar tinerii, de inasprirea conditiilor pentru credite. In loc sa se erodeze, increderea in Guvernul girat de Basescu a crescut proportional cu popularitatea sefului statului. Dupa ce "pachetul de legi Tariceanu" s-a pierdut la Curtea Constitutionala, nu prea mai conteaza ca Monica Macovei a avut dreptate. Doar judecatorii pensionabili nu erau fraieri sa se trimita singuri acasa. Europa insa, cu problemele ei, are un bun pretext pentru a amana integrarea cu un an. In fine, vorba d-lui Tariceanu, n-ar fi o tragedie, dar ce te faci daca Bulgaria ne-o ia inainte? La socul preturilor s-ar adauga frustrari gen 1997, cand altii au intrat in NATO, noi nu. Fara ancora oferita de marinar, guvernul Tariceanu si liberalii ar pluti in deriva spre vartejul care a inghitit PNTCD, la vremea lui. Solutia aleasa ieri a lamurit unele probleme. S-a stabilit clar cine este seful. Ipoteza alcatuirii unui guvern PNL-PSD a cazut. Strania asociere a fost vehiculata ca un "sacrificiu comun pentru cauza integrarii", de oportunisti din ambele partide. Cel putin la nivelul declaratiilor, Alianta D.A. pare mai stabila decat oricand. PNL, un partid-liana, nevoit sa se "agate" de alte formatiuni pentru a ajunge la guvernare, din cauza ca Romania nu are o clasa medie bine dezvoltata care sa-i asigure voturile, merge in tandem cu proaspetii populari de la PD. Acestea sunt singurele certitudini. Caile pe care se va ajunge la anticipate raman incurcate. PSD a fost prins in offsaid. Liderul partidului e in voiaj la Roma, Nastase e ocupat sa-si decoreze biroul parlamentar, iar Iliescu, locomotiva de imagine, a fost tras pe o linie secundara. Si asta n-ar fi nimic daca n-ar curge scandalurile de coruptie, ca apa prin digurile sparte de firmele-capusa ale pesedistilor. Si, totusi, angrenajul de campanie se va pune in miscare. Reactiile conservatorilor si ale udemeristilor, cei mai expusi in cazul anticipatelor, nu pot fi... anticipate. E posibil ca Parlamentul sa respinga toate incercarile de a provoca alegeri, asa cum a reusit sa-i tina in functii pe presedintii Camerelor. Nu e clar nici in ce fel va influenta un legislativ nou ales Curtea Constitutionala. Nimeni nu poate prevede cum va arata noul Parlament, dupa alegeri. Pana la alegeri trebuie parcurse procedurile constitutionale pentru dizolvarea Parlamentului. Iar legalitatea acestor proceduri o apreciaza judecatorii Curtii Constitutionale. Poate ca, inainte sa se intoarca la Popor, Guvernul va trebui sa se intoarca la judecatorii Predescu sau Gaspar.
Publicat de : Val VALCU
Data publicării: 08 Iul 2005 - 08:03
 

Link știre   [1] https://www.fundatia-aleg.ro/index.php?name=News&file=article&sid=5712&titlu=Cine_i_seful