Înapoi la birou! [1]

Cred că premierul Tăriceanu a greșit profund atunci când a acceptat să recite acel text idiot pe care i l-au pus în brațe consilierii săi (pe care ar trebui să-i dea afară) și care a alimentat copios bășcălia declanșată în presa de a doua zi.

Dacă s-ar fi prezentat și ar fi spus, pur și simplu, 'regret, dar condițiile prezente impun din partea mea renunțarea la demisia irevocabilă', cu siguranță că ar fi fost judecat cu ceva mai multă înțelegere.

Așa însă, încercarea de a metamorfoza un act de lașitate (frica de demisie) în unul de curaj (nu-mi las poporul la greu!) a sunat, vorba lui Petre Roman, ca dracu'!

Nu-l văd pe Tăriceanu ținând cu dinții de scaunul pe care-l ocupă și care, oricum, prin temperatură pare să fie destul de inconfortabil (e vorba de temperatura relației cu Traian Băsescu). Cred, mai degrabă că el a devenit prizonierul jocului în care s-a angajat, joc pe care-l joacă cu evident de puțină plăcere.

Dealtfel, el are toate datele unui anti-premier. Politician de salon, care a folosit doctrina pentru a-și netezi drumul în relațiile necesare afacerilor, el s-a trezit propulsat la vârful partidului și, implicit, al guvernării, prin evoluțiile care au urmat defecțiunii lui Stolojan.

Nu poate fi imaginată, în politica românească o mai mare nepotrivire, temperamentală, de formație și de opțiuni curente, ca cea dintre cei doi protagoniști ai scenei politice - obligați de Alianța victorioasă în culisele nominalizării să conviețuiască pe același palier politic.

Oboseala și lehamitea sunt tot mai vizibile pe fața premierului, pe care crizele nu-l dinamizează, ca pe Băsescu, ci îl exasperează, făcându-l tot mai des să se întrebe de ce trebuie să bată coclaurii țării în cizme de cauciuc, în loc să ruleze liniștit la volanul Porsche-ului propriu pe autostrăzile unei țări mai puțin luate de apă.

Cu sau fără binecuvântarea oficială a lui Băsescu, Tăriceanu s-a întors la birou, însoțit de ploaia de pietre care vine din toate direcțiile, dar și de oftatul de ușurare cvasi-general al partenerilor sau inamicilor politici.

Cât despre popor, acesta rămâne la locul său. E drept, fără găini, porci, vaci sau case, dar cu o mare încredere în 'curajul' și în 'spiritul de sacrificiu' al guvernanților săi care nu vor pregeta să construiască, pe râul dezastrelor, în jos, un pod al anticipatelor, mai trainic și mai frumos.
Publicat de : Octavian Andronic
Data publicării: 22 Iul 2005 - 08:52
 

Link știre   [1] https://www.fundatia-aleg.ro/index.php?name=News&file=article&sid=6059&titlu=Inapoi_la_birou_