Dramolete [1]

În prezent, continuă spectacolul inaugurat cu momentul în care Theodor Stolojan a renunțat la candidatura pentru alegerile prezidențiale în favoarea lui Traian Băsescu.

Ceea ce s-a întâmplat de atunci a fost de natură a oferi tuturor alegătorilor (repetăm: tuturor alegătorilor) suficiente temeiuri pentru a se convinge că n-au asistatt la o dramă și, cu atât mai puțin, la o tragedie. A fost un spectacol de două parale, care i-a păcălit, din păcate, pe mulți. Cine, astăzi, mai crede în sinceritatea "suferinței" lui Traian Băsescu - exprimată prin lacrimi de crocodil - este, în cazul cel mai bun, naiv.
S-a mizat atât de mult pe succesul dramoletei (credem că aceasta este cea mai bună definiție pe care o putem da penibilului spectacol) încât șeful statului n-a ezitat nici o clipă când l-a numit pe "bolnavul închipuit" consilier prezidențial. Dacă nici acest fapt nu i-a lămurit pe creduli, atunci - poate - ceea ce se petrece în aceste zile îi va determina să se clarifice definitiv. Oferta făcută de Theodor Stolojan liderilor Partidului Național Liberal, în afară de faptul că încalcă prevederile legale referitoare la statutul Administrației Prezidențiale (neimplicare în activități politice partizane) atestă și grave carențe de caracter. Avem în vedere faptul că, din motive ascunse privirii publicului, i-a părăsit pe cei care îi acordaseră încredere. Sigur, a făcut un serviciu PNL și Alianței DA prin retragerea din cursa prezidențială (nu avea nici o șansă să o câștige), dar putea să se implice în campania electorală, în alte activități ale partidului și chiar să exercite anumite funcții guvernamentale. N-a făcut-o și, din acest motiv, planează multe suspiciuni în legătură cu gesturile sale, cel puțin contradictorii.
Dramoleta la care ne referim readuce în atenție o temă incontestabil importantă. Este vorba despre evaluarea pe care diferite formațiuni politice o fac unor persoane, din perspectiva avantajelor și dezavantajelor electorale pe care le prezintă. Este de-a dreptul inexplicabil cum, în urma înfrângerii catastrofale a lui Theodor Stolojan la alegerile prezindențiale din anul 2000, a mai fost posibil să se mizeze pe candidatura sa la funcția supremă în stat în 2004. Că liderii ADA s-au trezit în ultimul ceas și au conceput primul act al dramoletei, intitulat "Lacrimi", nu schimbă datele fundamentale ale problemei. Respectivii lideri comiseseră o impardonabilă eroare de apreciere. Cine garantează că nu se va repeta eroarea prin reîntoarcerea lui Stolojan în structuri politico-executive pe care le părăsiseră fără umbră de remușcare?
Nu numai actuala coaliție guvernamentală ci și fiecare dintre părțile ei componente se află în căutarea unor persoane credibile, care pot să îndeplinească rolul de principali purtători de mesaje către electorat. Este o preocupare legitimă atât timp cât nu se eludează tema mesajului sau nu se distorsionează acesta în funcție de capacitatea de a păcăli electoratul.
Nu pentru că Stolojan (numele poate fi înlocuit cu al oricărui alt personaj de pe scena politică dâmbovițeană) ar avea un crez înalt, un program strălucit, o determinare până la sacrificiu pentru slujirea interesului public contează, ci gradul în care poate fi credibil. Adică, poate să pară ceea ce nu este. Sigur, în condițiile din România, unde politica continuă să fie personalizată în exces, calculele electorale de genul celui evocat pot să aibă un oarecare succes. Nu negăm posibilitatea ca alegătorii să fi uitat multe momente din biografia politică, publică a lui Theodor Stolojan, care dezvăluie mai bine adevăratul său profil. Poate că tocmai pe amnezia colectivă se bazează autorii actualului act al dramoletei, act intitulat "Reîntoarcerea". Nu știm dacă este a "fiului risipitor", dar cu siguranță că s-a pus la cale încă o operație de păcălire colectivă. Este și motivul care ne determină să lansăm un mesaj cu caracter preventiv. În general, s-ar cuveni ca după 15 ani de la Revoluție, imaginea principalilor actori ai scenei politice să corespundă, dacă nu integral, măcar în cea mai mare măsură, adevăratei lor personalități. Că nu se întâmplă așa este încă o dovadă a crizei de politicieni autentici. De fapt, aceasta e marea problemă, și nu "soarta" lui Theodor Stolojan. Dacă nici aceste date ale realității nu vor fi percepute corect, atunci electoratul nu va putea imputa eroarea decât lui însuși.
Publicat de : Valentin Stănilă
Data publicării: 27 Iul 2005 - 08:47
 

Link știre   [1] https://www.fundatia-aleg.ro/index.php?name=News&file=article&sid=6182&titlu=Dramolete