Barba Premierului și pielea partidelor [1]

"Socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din târg", spune un vechi proverb. Vorbele din bătrâni s-au probat, încă odată, și în privința declanșării alegerilor anticipate, mult dorite și de Traian Băsescu, și de partidele Alianței D.A.

Potrivit Constituției, procedura de declanșare a alegerilor anticipate este posibilă în două situații mai clare și mai ușor de abordat: ori premierul în funcție își dă demisia, ori niște parlamentari introduc o moțiune de cenzură care, adoptată de Parlament, duce automat la căderea Guvernului. Scurt, clar și cuprinzător!
După cum se știe, nici una dintre cele două variante de mai sus nu s-a urmat, în pofida tuturor iubitorilor de anticipate.
Pe considerente de imagine (și de a scoate castana cu mâna altuia) Băsescu și PD au mizat exclusiv pe prima soluție - și anume pe demisia premierului. Dacă această demisie se producea, urma un întreg circ mediatic, în care premierul Călin Popescu Tăriceanu juca rolul de țap ispășitor - iar imaginea negativă s-ar fi repercutat exclusiv asupra PNL. În această variantă, singurii care ar fi beneficiat de un avantaj ar fi fost democrații, iar Băsescu trecea din nou la conducerea jocului politic.
Deci, în prima variantă, s-ar fi ajuns la anticipate pe barba Premierului; în a doua variantă, însă, anticipatele s-ar fi produs pe pielea partidelor din Alianță. Diferență substanțială în privința "decontului politic", nu-i așa?
Premierul și-a dat seama de acest deznodământ al costurilor politice și, în al 12-lea ceas, le-a dat calculele peste cap celor care mijeau, pe la colțuri, așteptând să-și frângă gâtul. Nu și-a prezentat demisia, lăsând, însă, complet deschisă - și la îndemâna partidelor - a doua variantă: moțiunea de cenzură. Mai ales că PNL și PD taman votaseră, cu mult entuziasm, că vor declanșa "proceduri interne" pentru anticipate (PNL precizând, chiar, și un mecanism de alcătuire a viitoarelor liste!). Iar aceste "proceduri", votate în forumurile de conducere ale PNL și PD, n-ar fi însemnat decât un ordin politic dat parlamentarilor de a depune și vota moțiunea de cenzură; cu asta, anticipatele - pohta ce-au pohtit! - deveneau inevitabile.
Premierul Tăriceanu a avut curajul să-și asume în două rânduri răspunderea în fața Parlamentului și, de tot atâtea ori, partidele atât de doritoare de anticipate s-au ascuns pe după plopi! Dacă pentru asumarea răspunderii pe un pachet controversat de 17 legi, a fost introdusă o moțiune de cenzură ( care, cu aportul parlamentarilor coaliției ar fi putut să treacă), în al doilea caz nimeni nu a mai taxat Guvernul cu o asemenea moțiune. În schimb, pe la colțuri, chiar partidele în cauză murmurau că nu se fac anticipate...din cauza lui Tăriceanu! Păi, nu s-au făcut chiar din cauza lor? De ce să plătească Tăriceanu, când puteau plăti forțele politice dornice de anticipate? Chiar dacă, domnul Boc și toată pleiada de democrați, liberali, UDMR-iști și conservatori se întreceau, care mai de care, să propăvăduiască anticipatele, s-a dovedit că pilea parlamentarilor era mai scumpă decât barba domnului Tăriceanu.
Publicat de : Cornelia Drăghici
Data publicării: 28 Iul 2005 - 08:38
 

Link știre   [1] https://www.fundatia-aleg.ro/index.php?name=News&file=article&sid=6219&titlu=Barba_Premierului_si_pielea_partidelor