"Nu funcțiile îmi dau autoritatea!" [1]

Fostul președinte al României, senatorul PSD Ion Iliescu, a acordat Agenției AMOS NEWS un interviu în care se referă la preocupările sale actuale, de creare a unui pol social, la concesia pe care a făcut-o rămânând în partidul care, prin activiștii săi, l-a repudiat la recentul Congres, la situația generală din România în preajma raportului de țară și la relațiile sale personale cu foștii colaboratori.

Ați declarat că veți anunța în această toamnă o decizie în legătură cu rămânerea dv la conducerea grupului parlamentar...
Da, deja am discutat această chestiune și la prima reuniune a grupului am fost reales liderul acestuia. Și am acceptat acest lucru.
Pot să vă întreb care e motivul acceptării, pentru că inițial aveați de gând să vă retrageți.
Dacă eram consecvent cu mine în concluziile pe care le-am tras, concluzii pe care nu am nici un motiv să le modific, ar fi trebuit să încetez orice fel de activitate. Dar, mi-am dat seama că asta ar fi avut consecințe mult mai ample în primul rând asupra partidului, poate aș fi produs o sciziune, după mine cred că ar fi venit foarte mulți oameni în partid și mi s-a părut că nu este momentul potrivit și pentru că acest lucru nu ar fi fost de folos, nici partidului, nici însănătoșirii lui, dezvoltării lui și nici societății românești. De aceea mi-am adaptat decizia la condițiile unei agresivități accentuate din partea noii puteri care impune o strângere a rândurilor forțelor consecvente, și inclusiv, a președintelui.
Din câte țin eu minte, vi s-a făcut invitația de a reveni pur și simplu la conducerea partidului. De ce nu ați făcut această mișcare, de ce ați preferat această forumulă prin alegeri, chipurile democratică, care a avut rezultatul cunoscut?
Nu aveam de gând să intru într-o competiție cu nimeni și nu asta mă interesează, pentru că eu am statutul meu care nu necesită nici un fel de funcții, care să-mi dea ceva autoritate și nu mă interesează.
Era o conducere în contextul de atunci și această chemare viza ce? Eu eram invitat ca să preiau conducerea partidului în contextul în care Năstase părăsea această poziție. S-au schimbat datele problemei, asta a schimbat chiar și gândirea oamenilor și socotelile pe care le aveau fiecare iar eu nu mă așteptam la așa ceva, ca prezența mea să deranjeze pe cineva în acest partid. Se pare că a deranjat pe foarte mulți.
Unii au văzut cu teamă revenirea care le-ar fi afectat, probabil, pozițiile.
Nu spuneam numai vorbe, ci vorbele mele reflectau și o intenție și o a acțiune consecventă.
Ați instituit procedura adresării către națiune și către clasa politică în calitatea de fost președinte. Poate deveni această modalitate un soi de instituție, intenționați să o faceți periodic, cu o anume regularitate?
Tocmai acest statut vreau să mi-l consacru de acum înainte, de aceea nici nu voi mai participa la nici un fel de competiții în cadrul partidului sau pentru alte funcții publice, e suficient ceea ce sunt ca simbol, și acest simbol vreau să-l cultiv și să-l consolidez.
Câte întâlniri ați avut de la predarea stafetei cu noul președinte?
Am avut câteva întâlniri și cu el și împreună cu alți câțiva, și nu am refuzat și nici nu refuz aceste întâlniri.
A apărut oarecum neașteptată și inexplicabilă opinia dv că nu ar trebui instituită procedura de demitere a președintelui. Care este explicația poziției dv?
Cred că era o idee puțin pripită, nu e cazul acum și nu asta ne trebuie, din contră, eu cred că într-o anumită perioadă trebuie să-l sprijinim pe dl Băsescu ca să-și îndeplinească atribuțiunile de președinte. Ca factor de echilibru și de dialog mi s-a părut neînțeleaptă deschiderea unui asemenea front împotriva domnului Băsescu. Critica este binevenită și ăsta e rolul Opoziției, indiferent la cine se referă, fie președinte, fie guvern, fie activitatea parlamentară. Iată, ne aflăm într-o conjuctură, din acest punct de vedere preocupantă, ceea ce m-a și determinat să ies cu declarația respectivă pentru că acest lucru nu face bine nici țării și nici măcar celor care sunt la guvernare. Adică această insistență, pentru a schimba președinții celor două camere, pentru că sunt de altă culoare politică, toată această practică în plan european este de la sine înțeleasă și oamenii nici nu pricep foarte bine. A fost foarte prost receptată ideea că asta ar fi o anomalie.
Și cine e vinovat de această anomalie?
Electoratul, pentru că acesta este rezultatul raportului de forțe din alegerile parlamentare și netolerarea este total de neînțeles în Uniunea Europeană. Italia, înainte de '89, unde au dominat creștin-democrații, a avut la un moment dat președinte al Camerei un comunist și nu era de neînțeles. Franța a cunoscut o coabitare Mitterand - Chirac, vecinii noștri din sud au avut această experiență după '89 cu președinți de dreapta și guvern de stânga și oamenii au reacționat cu luciditate și cu spirit practic și au înțeles că asta e regula jocului democratic. Ai noștri nu pot să asimileze așa ceva și asta e grav pentru imaginea pentru care ne-am luptat atât, senzația de instabilitate politică care rezonează.
Ați intrat deja înt-un soi de coliziune cu ideea reluată de președintele actual al partidului în legătură cu votul uninominal și cu Parlamentul unicameral. Care sunt argumentele dv?
Așa ceva trebuie judecat bine și cântărit, avantaje și dezavantaje, aici nu cu pripeală trebuie să faci lucrurile. Asta am mai spus și cu alt prilej și merită o discuție deschisă pe această temă, să vedem care este forumula cea mai bună. Votul uninominal sigur că prezintă anumite avantaje la prima vedere, din punct de vedere al relației alesului cu alegătorul, dar prezintă și un mare pericol. Îmi amintesc discuția pe care am avut-o în '90 cu dl Coposu, cu dl Rațiu, reprezentanții Opoziției de atunci, pentru că și atunci s-a vehiculat această chestiune. Și dl Coposu spunea: domnule, nu e bine, noi abia trebuie să construim democrația, în construcția democratică existența partidelor este esențială ca structură, conturează viața publică, în Parlament sunt grupuri constituite pe partide care au o anumită coerență a lor și se poate desfășura un dialog între grupuri pentru a structura Camerele și pentru a provoca dezbateri ș.a.m.d. Într-o structură dispersată în care nimeni nu mai are nici un fel de legătură cu alții, lucrurile pot să capete alte aspecte. Fiecare răspunde de votul lui și atât. Pe de altă parte, la selectarea de către electorat a oamenilor, fără îndoială că cei cu bani mai mulți își vor face o campanie mai susținută și va avea mai mare succes. Iar oameni de mare valoare care nu au bani și nu vor mai avea susținere din partea partidului vor rămâne pe margine. Asta e democratic? Câștigă democrația din treaba aceasta? Deci e de reflectat asupra acestui lucru. De aceea și aprob ideea să folosim și experiența unor țări europene care uneori utilează niște sisteme combinate în care nu dispare structura de partid din alcătuirea noului Parlament, incluzând și o anumită răspundere individuală.
Dar cu cele două Camere?
Aici a fost o discuție și în '90. Prima reacție a fost de ce ne trebuie două Camere? Una să și alta să... Atunci problema care era: avalanșa foarte mare de legi care trebuiau trecute prin Parlament, cu două camere era și mai complicat. Dar contraargumentul altora a fost că abia în contextul unei asemenea avalanșe de legi posibilitatea unor erori e mai mare. Existența unei a doua structuri de control este benefică din acest punct de vedere, s-au adus și niște corective la Constituție.
Cum vedeți viitorul PSD, considerați că cei care îl conduc în acest moment sunt capabili să-l readucă la putere?
Deocamdată este un anumit sentiment, o anumită derută și o senzație de neînchegare. Așa cum a rezultat la alegeri există un grup de oameni care au primit mandatul și era firesc ca această conducere să lucreze sudat, unit, așa cum au trecut prin Congres. Sentimentul este că încă nu s-a sudat, sigur relațiile umane nu sunt foarte simple și apar perturbări, de aceea nu-mi fac preocupări deosebite dar e un prim semnal și am văzut asta mai ales la membrii de partid, la unii oameni din interior, care nu simt încă acest semn. O actiune solidară pentru îndeplinirea mandatului Congresului. Aștept ca lucrurile în timp să se așeze.
Rămâneți la ideea că fiscalitatea ar trebui validată printr-un referendum?
Nu fiscalitatea, ci principiul legislației fiscale ar putea fi obiect al unor dezbateri mai serioase. Mie mi se pare că s-a procedat în pripă prin promovarea acestui sistem de cotă unică. Chiar s-a făcut multă demagogie, că se vor simplifica, că va fi o sarcină mai ușoară pentru aparatul fiscal, era argumentul celor de la Finanțe. Dar că asta va fi și pentru oameni o ușurare, or să aibe un singur impozit și se reduce. Pentru cine s-a redus? Pentru oamenii cei mai bogați, care și așa aveau venituri mari și care au căpătat niște venituri suplimentare, iar marea majoritate, vreo 4 milioane de oameni, nu numai că nu au avut nimic de câștigat, dar au fost anihilate toate compensațiile care le-au fost date celor mai mici prin avalanșa prețurilor și prin alte măsuri. În plus au apărut alte taxe.
V-ați împăcat cu Petre Roman?
Da, sigur, noi avem un dialog foarte bun.
Credeți că a fost îndreptățit motivul rupturii? Electoratul a văzut în acest tandem o garanție de eficiență.
Eu cred că au predominat factorii subiectivi, orgolii ale momentului. Petre Roman consideră că nu a fost rău, că această alternanță la guvernare nu a fost o experiență inutilă, dar eu cred că România a pierdut din acea ruptură.
Publicat de : Octavian Andronic
Data publicării: 12 Sep 2005 - 07:01
 

Link știre   [1] https://www.fundatia-aleg.ro/index.php?name=News&file=article&sid=7791&titlu=__Nu_functiile_imi_dau_autoritatea___