Martirul de prisos [1]

Eliberările și arestările lui Miron Cozma, sub lumina reflectoarelor, cu toată recuzita show-ului modern, au devenit o prezență familiară pentru (tele)spectatorul român, din decembrie încoace, de când fostul președinte Iliescu a avut neinspirata inițiativă de a se împăca cu istoria grațiindu-l pe liderul minerilor.

Este Miron Cosma o figură emblematică a tranziției? Si da, și nu. Da, pentru că dacă n-ar fi fost, ar fi trebuit inventat, vorba poetului (?). Cozma a reprezentat, dintru început, un transfer de noțiune, dintr-un sistem care punea, teoretic, la baza acțiunilor sale, interesul 'clasei muncitoare', într-un altul în care aceasta trebuie să-și găsească un rost.

Rost care s-a concretizat în vârful de lance al acțiunii anti-Opoziție, văzută la momentul '90 ca o agresivă întoarcere la valori politice care nu mai aveau relevanță după un hiatus de jumătate de secol.

Faptul că reprezentau un eșalon unitar și bine organizat și, mai ales, prestigiul căpătat odată cu incredibila și revoltă din 1987, au făcut din mineri o categorie, nu doar socială, aparte.

Primele lor incursiuni, încă pașnice, într-un București răvășit de pasiuni politice le-a întărit convingerea că într-un stat dezorganizat, în care principalele pârghii de putere nu mai lucrau, singurii care mai puteau face puțină ordine - și la propriu și la figurat - erau ei.

Intervenția minerilor din 1990 nu va putea fi înțeleasă atâta timp cât va fi receptată partizan, din unghiuri diametral opuse. Cu siguranță, însă, că ea a fost o reacție (manipulată, binențeles) la incapacitatea instituțiilor de resort de a menține starea de funcționare a st atului de drept. Între o poliție timorată și o armată inhibată, minerii au devenit arbitrii ciudatului meci ce se juca pe ringul Pieții Universității și pe alte terenuri.

Calitățile incontestabile de lider ale lui Miron Cosma au exacerbat rolul acestei 'coloane a cincea' a unei democrații stranii, pe măsură ce situația generală devenea mai instabilă. Revenirea minerilor din '91 a fost o veritabilă campanie militară, în timp ce ultimele două mineriade, din '99, au fost la un pas de a instaura un soi de dictatură paramilitară.

Liderilor politici incapabili de acțiune coerentă, li s-a opus - cu sprijinul tacit al unor forțe politice interesate - liderul sindical dârz și hotărât, exponent al intereselor mereu neglijate ale celor pe care trecerea brutală la un capitalism inconsistent îi aducea la limita supraviețuirii.

Adulat și urât, primit cu ovații sau hulit, temut și hărțuit, Cosma a devenit cobaiul unei justiții tributare unor mentalități servile. Condamnat prea ușor sau prea sever, după cum a bătut vântul, încarcerat și eliberat, el devine, pe zi ce trece, martirul inutil al unei societăți incapabilă să revină la normalitate.
Publicat de : Octavian Andronic
Data publicării: 30 Sep 2005 - 04:51
 

Link știre   [1] https://www.fundatia-aleg.ro/index.php?name=News&file=article&sid=8473&titlu=Martirul_de_prisos