Revoluția furată din PSD [1]

Eu zic că era mai bine înainte, când toată lumea avea servici și tot pesedistul cânta dimineața imnul la același tablou. A trebuit să vină democrația asta, în care nimeni nu mai e sigur de scaunul lui, nici măcar Năstase.

Ce dacă poți să spui ce vrei, te ascultă cineva?! Bine a zis Răzvan Theodorescu: „PSD a ajuns la punctul cel mai înalt al democrației sale, adică nimeni nu mai are nici un fel de autoritate”. Și acum, trebuie să mai treacă 20 de ani, ca PSD să ajungă în rândul partidelor civilizate?



La PSD, Revoluția a venit mai târziu. Dacă România arată cum arată, asta i se datorează acestei formațiuni votată repetat de popor să facă reformă și să vegheze la respectarea democrației, deși ea era nereformată și nedemocratică. Partidul controlat continuu, în cei 15 ani, de Ion Iliescu nici n-a avut când să se schimbe, fiind tot timpul ocupat cu puterea, chiar și între 1996 și 2000, când stăpânea teritoriul prin nou-născuții baroni locali.

Emanată de „mișcarea subversivă” de la Congres, noua putere a dat-o-n bară. A adus libertatea de exprimare, dar cine avea nevoie de ea într-un partid obișnuit ca decizia să se ia în cabinetul 1 și să se aplaude în plenare? Păcătoasa de democrație a instaurat haosul și cearta, de i-a făcut pe bieții baroni locali să stea cu ochii pe televizor, ca la CPUN, fără să înțeleagă nimic. Cu cine să țină? Cine conduce partidul? Cât de prostănac e Mircea Geoană? Cât de șulfă e Ioan Rus? Mai trăiește Viorel? Mai e cu noi nea Nelu? Cui ne-a lăsat Tavi? Mai facem și noi o privatizare, o asfaltare, o decorare, o defilare?

Întrebări ale unor oameni pragmatici, de execuție, care cer răspunsuri concrete, nu proiecte cu majusculă, care îi zăpăcesc de cap, precum Revoluția Binelui sau Polul Stângii. Lipsa de autoritate de la vârf se propagă în teritoriu, unde pesediștii se ciomăgesc fără să știe de la ce s-au luat și pentru cine luptă. Orice încercare a centrului de a arunca un proiect politic în dezbatere internă se lasă cu vânătăi. Testul cu Congresul extraordinar a arătat un partid atât de prost pregătit la democrație, încât i-a speriat și pe cei care au lansat ideea. Semnificativ este faptul că, după câteva zile de „dezbatere” în stil pesedist, nimeni nu și-a mai asumat paternitatea proiectului, nici rusul mioritic, nici pechinezul de Primăverii. Sătul să mai înghită ouă fierbinți, Mircea Geoană s-a făcut al dracului. A amenințat că cine mai vorbește de Congres extraordinar o s-o pățească, s-a luat de exclusul de serviciu, Antonie Iorgovan, i-a arătat pisica lui Ion Iliescu, dar, spre prânzișor, a lăsat-o moartă. Atât l-a ținut curajul. Nu-l costa nimic să susțină, în continuare, că vrea Congres pentru un nou statut, care să spună că iorgovanii vor fi dați mai ușor afară, iar șeful este numai unul. N-a făcut-o. Deranja.

Geoană o fi făcut el revoluție, dar la reformă i se înmoaie picioarele. Face reformă în partid așa cum partidul a făcut reformă în România, de ne mirăm acum că moșnegii se jelesc că înainte era mai bine. Asta e când pornești de la o „bază nesănătoasă”. Revoluția PSD, ca orice rivuluție, a fost furată. Și cine strigă „Hoții”?! Ion Iliescu.
Publicat de : Florin NEGRUȚIU
Data publicării: 18 Oct 2005 - 22:00
 

Link știre   [1] https://www.fundatia-aleg.ro/index.php?name=News&file=article&sid=9106&titlu=Revolutia_furata_din_PSD