Schimbarea schimbĂŁrilor - consemnĂŁri

(2193 cuvinte în acest text)
(12485 afişări)  

Un eveniment editorial, care a fost cam repede acoperit de venirea sãrbãtorilor de iarnã, l-au constituit, la sfârºitul lunii noiembrie anul trecut, apariÞia ºi lansarea volumului de publicisticã scris de Octavian Andronic, "Anul 2000 - Schimbarea Schimbãrii" (Cronologia comentatã a mileniului III).

Am participat la lansare, autorul oferindu-mi privilegiul de a rosti câteva cuvinte de prezentare a volumului tuturor celor prezenÞi atunci la standul respectiv. Revin acum asupra acestei cãrÞi, pentru cã ea inaugureazã un ambiÞios proiect publicistic, care meritã mult mai multã atenÞie decât efemerida de rutinã a unei lansãri de carte. Este vorba de cuprinderea În câte un volum de comentarii, observaÞii sau relatãri critice a tot ceea ce se petrece În fiecare dintre anii mileniului III. Prima Întrebare - care e mai mult retoricã ºi trimite la simÞul umorului - este cât anume se va Întinde În timp acest efort editorial, câte anume dintre zilele ºi anii mileniul III va reuºi Octavian Andronic sã acopere prin Însemnãrile sale?... Deocamdatã avem certitudinea primului pas, referitor la anul 2000, ultimul din secolul ºi mileniul trecut.

Octavian Andronic a vrut sã dea un semnal spectaculos despre existenÞa proiectului sãu - fapt care i-a reuºit pe deplin. Anul 2000 a fost unul generos În subiecte politice, astfel Încât Ando l-a ales cu inspiraÞie ca prefaÞator editorial pentru cronologiile comentate ale anilor care vor urma.

Am recitit pe ĂŽndelete acest volum, cu lentila propriei mele memorii de contemporan al evenimentelor relatate ĂŽn carte. Multe dintre aceste evenimente ĂŽmi erau cunoscute, altele, ce Ăžin mai ales de experienĂžele Âşi trĂŁirile nemijlocite ale autorului, mi s-au dezvĂŁluit abia acum.

Anul 2000 a fost anul-ax al tranziÞiei româneºti. A fost linia medianã, trasã dupã prima jumãtate a unei perioade zbuciumate, despre care mulÞi credeam, cu ÎndreptãÞire, cã ar fi trebuit sã se calmeze În a doua sa jumãtate, În deceniul urmãtor, expirat ºi acela În 2010. Din pãcate, actuala conducere politicã a Þãrii face ca dezideratul pacificãrii În societatea româneascã sã se amâne, fiind Înlocuit cu tot felul de aºa-zise "reforme" iresponsabile ale statului...

Anul 2000 a fost unul electoral, În care s-a produs schimbarea schimbãrii la conducerea politicã a Þãrii. Sloganul "vrem schimbare!" cu care, În 1996, veniserã la putere ConvenÞia Democraticã ºi Emil Constantinescu, era acum preluat de fosta opoziÞie.

Din aceastĂŁ perspectivĂŁ, evoluĂžia evenimentelor anului 2000, spre finalul electoral ce ĂŽncununa zbuciumul politic al ĂŽntregului final de secol XX, reprezintĂŁ pentru Octavian Andronic o generoasĂŁ materie primĂŁ, pe care simĂžul sĂŁu de observaĂžie, tuÂşele rapide, dar esenĂžiale pe care le face evenimentelor Âşi spiritul asociativ, de-a dreptul debordant, ĂŽn care le conexeazĂŁ contribuie la realizarea unor vitralii de publicisticĂŁ, prin care rĂŁzbate lumina unei ĂŽntregi epoci.

Cartea anului 2000 cuprinde destule pagini de referinÞã istoricã, prilejuite de Împlinirea a 10 ani de la multele Întâmplãri petrecute În fierbintele an 1990. Evocarea acestora reprezintã pentru Octavian Andronic prilejul unor introspecÞii pãtrunzãtoare, avantajate de perspectiva calmã timpului parcurs. Iatã câteva dintre aceste evocãri sau evenimente ce-ºi aveau, la vremea respectivã, importanÞa lor, dar care, ºi dupã un deceniu sau chiar ºi astãzi, dupã douã decenii - cum e cazul multora dintre ele - mai pãstreazã intacte destule semnificaÞii.

Octavian Andronic evocã, în cartea sa, între altele: 10 ani de la prima ºedinþã a CFSN, din 6 ianuarie 1990, la care a fost martor ocular; înfiinþarea partidului Alianþa pentru România, condus de Theodor Meleºcanu; împlinirea a 10 ani de la venirea lui Ion Raþiu în România (19 ianuarie 1990); un an de la mineriadele de la Costeºti ºi Stoeneºti; destructurarea PNÞCD (31 ianuarie), devenitã ireversibilã; numirea lui Petre Roman la conducerea MAE; înfiinþarea Partidului Naþional Român (viitoarea pepinierã a PD, inventatã de Virgil Mãgureanu la 7 februarie); crearea Alianþei Naþionale Creºtin Democrate, condusã de Victor Ciorbea, premierul demisionat în 1998; demisia lui Victor Babiuc din PD, consideratã un "cutremur" la vremea respectivã; 8 ani de la crearea Convenþiei Democrate; darea sentinþei în procesul Chiþac-Stãnculescu; procesul Stoica-Caritas; numirea lui Mugur Isãrescu în fruntea Guvernului (16 martie); scandalul "firului roºu" cu Moscova; numirea unui preºedinte - director general la TVR, în persoana eternului ºi fascinantului... Alexandru Lãzescu, acelaºi care conduce ºi acum televiziunea publicã; introducerea tva la gaze naturale ºi energie electricã; încã o nouã reformã a Justiþiei, lansatã pe 18 aprilie de ministrul Valeriu Stoica; cãderea FNI (27 mai); disputa Bãsescu-George Pãdure-Cãtãlin Chiriþã pentru Primãria Capitalei; 10 ani de la stingerea demonstraþiei din Piaþa Universitãþii; întâlnirea cu Klaus Johannis, la 31 iulie, despre care Octavian Andronic scria atunci: "Tare mi-ar place sã-l regãsesc peste vreo zece ani (prin 2010 - cum ar veni, n.m.!) în prim-planul bãtãliei politice naþionale! Ca un viitor prim-ministru sau, de ce nu?, preºedinte!". N-a fost sã fie...

Calendarul Îi Îngãduie lui Octavian Andronic sã extindã senzorul observaÞiilor ºi evocãrilor sale dincolo de perimetrul strict al vieÞii politice. Sunt zone În carte În care comentatorul ºi analistul politic lasã condeiul În mâna prozatorului ºi nuvelistului cu acelaºi nume. Stagiul militar fãcut În aceeaºi unitate militarã cu Valentin Ceauºescu ºi Jean Maurer, evocarea cutremurului din 1977, "stupiditatea fiscalã" a impozitãrii convenÞiilor civile (ce rãzboaie se purtau atunci, ce vremuri!), un veritabil elogiu al simplitãÞii fãcut lui Ion Diaconescu, moartea lui Corneliu Mãnescu (28 iunie 2000), reportajele de la ExpoziÞia mondialã de la Hanovra, unde a fost prezent un grup numeros de jurnaliºti români (ce vremuri, ce vremuri!) sunt doar câteva dintre subiectele prin care comentatorul Octavian Andronic intrã cu eleganÞã pe teritoriul reportajelor literare.

Mi-a fĂŁcut plĂŁcere sĂŁ recitesc aceastĂŁ carte Âşi, cu acest prilej, sĂŁ constat ce importantĂŁ este existenĂža unor asemenea cronici din contemporaneitate asupra vremurilor pe care le trĂŁim.

Luate separat, editorialele Âşi comentariile lui Octavian Andronic au fineĂžea unor eboÂşe izolate, a unor schiĂže de tablouri ĂŽn miÂşcare; luate ĂŽmpreunĂŁ Âşi adunate fiind ĂŽntre coperĂžile unei cĂŁrĂži, ele capĂŁtĂŁ, ĂŽnsĂŁ, forĂža unei fresce ample asupra unei ĂŽntregi epoci. Efortul editorului Âşi tipografului ÂŞtefan Dulu, un ĂŽmpĂŁtimit al galaxiei Gutenberg, face ca volumul acesta sĂŁ stea sub semnul duratei Âşi din punct de vedere al condiĂžiilor grafice, care sunt cu totul lĂŁudabile ĂŽn asemenea vremuri de cumplitĂŁ recesiune a tiparului.

Din toate aceste motive, nu numai contemporanii, ci Âşi viitorimea vor gĂŁsi ĂŽn cronologiile promise de Octavian Andronic Âşi inaugurate cu acest volum o bibliografie palpitantĂŁ de istorie socialĂŁ Âşi, deopotrivĂŁ, o literaturĂŁ politicĂŁ de nivel ĂŽnalt.

Corneliu Vlad - O lucrare gazetĂŁreascĂŁ discretĂŁ Âşi faraonicĂŁ
 

Octavian Andronic κi provoacã din nou, discret ºi cordial, cum Îi e felul, confraÞii de gazetãrie cu o intreprindere faraonicã. Dupa ce a luat-o Înaintea tuturor , În 1989, ºi a scos prima foaie de ziar liber din România, acum iºi aduna, Într-un prim ºi masiv volum, articolele de rubrica zilnicã din anul premergator noului secol ºi mileniu si ne ameninÞã ca va fixa, dupã acelasi tipic, tot primul deceniu care a urmat.

Ne aÂştepta o duzinĂŁ de tomuri, un raft de bibliotecĂŁ. Despre o vreme zbuciumatĂŁ, ravasitĂŁ, convulsionatĂŁ, dar Âşi grotescĂŁ, hilarĂŁ, caragialescĂŁ. ÂŞi ĂŽncĂŁ un “dar”: dar Âşi dramaticĂŁ, dureroasĂŁ, cu evoluĂžii (pardon, involuĂžii) catastrofale, pentru care o sĂŁ plĂŁtim la greu noi Âşi ceva generaĂžii de dupĂŁ noi.

ÎnsĂŁ Octavian Andronic este un “grefier al secolului”, cum se voia Balzac, ce consemneazĂŁ aparent senin, contemplativ, impartial, imperturbabil, ba chiar bonom, spectacolul unei lumi care se vânzoleÂşte ca ĂŽn “Scrisoarea pierdutĂŁ” Âşi “D-ale carnavalului”. TrĂŁiri abisale ca ĂŽn “Napasta” lipsesc, chiar dacĂŁ satul, dar de fapt mai toata lumea romaneascĂŁ n- o tin deloc ĂŽntr-o veselie.

Viziunea autorului asupra acestei realitĂŁĂži este ĂŽnsĂŁ cât se poate de corectĂŁ iar interpretarea ei onestĂŁ fĂŁrĂŁ cusur. Cronicarul caligrafiazĂŁ, ca un benedictin aplicat, tot ce i se pare cĂŁ se cuvine, fĂŁrĂŁ stridente Âşi “efecte speciale”, patimi, ofense ori osanale. Dar spune lucrurilor pe nume, nu ocoleÂşte, nu jigneste Âşi nici mĂŁcar nu ucide cu elogii. Cine vrea sĂŁ Âştie sau sĂŁ-Âşi aducĂŁ aminte de cum era atmosfera prin anul 2000, sĂŁ se cufunde ĂŽn lectura, e de folos.

“DeseneazĂŁ-mi o oaie”, se ruga Micul Print. Ando, ca aÂşa-l cheama pe caricaturistul cu acelasi nume, ne Âşi deseneaza , nu oi ci turme intregi, ĂŽncĂŁ de dinainte de RevoluĂžie. Ne face Âşi desenul, cum s-ar zice, ca sĂŁ ĂŽnĂželegem mai bine despre ce e vorba. Desenul lui e ĂŽn acelaÂşi stil: amabil-acriÂşor, “fĂŁrĂŁ violenÞã”, dar cu inĂželesuri Âşi subĂŽntelesuri, distilat, esenĂžial.

DouĂŁ lucruri (ĂŽntre altele) , zic eu, ar fi de reĂžinut din primul tom al ciclului editorial “Anul 2000. Schimbarea schimbĂŁrii: 1. CĂŁ s-a facut Ăži presa serioasĂŁ, aÂşezatĂŁ, ĂŽn respectiva vreme agitatĂŁ Âşi naucĂŁ. 2. Ca ĂŽntr-o vreme când, vorba lui Arghezi, “niciodata golul n-a sunat mai tare”, jurnalismul de tipul profesat Âşi de Octavian Andronic nu e pentru repeziĂži Âşi naduÂşiĂži, ci pentru cei ce vor sĂŁ se lĂŁmureasca mai pe-ndelete pe ce lume traim. VâlvĂŁtĂŁile de presĂŁ se sting iute, jarul de esenÞã tare al scriiturii lui Octavian Andronic Ăžine Âşi lucreazĂŁ temeinic.

Stelian Þurlea - Cineva care ºtie sã punã punctul pe Y

În 1999, Octavian Andronic a început rubrica "Punctul pe Y", pentru grupul de presã Agenda din Timiºoara, rubricã apãrutã apoi în mai multe publicaþii.

Era un comentariu scurt, zilnic, despre o problemã politicã a momentului, dublat de un desen satiric. A continuat întreg deceniul, încât acum autorul are material suficient pentru o cronicã în mai multe volume. A apãrut primul, despre anul 2000. Autorul ar dori sã continue, seria urmând sã aibã 11 volume. "Încep cu acest an, <<2000 - Schimbarea schimbãrii>>, chiar dacã mi s-ar putea reproºa cã, tehnic, nu face parte din primul deceniu al mileniului. De ce îl includ? În primul rând pentru cã aºa vreau ºi nimeni nu mã poate împiedica. În al doilea, pentru cã în el se pot descifra originile tendinþelor ºi acþiunilor desfãºurate pe parcursul urmãtorilor. Este anul în care se creeazã premisele ciclului de alternanþe politice ºi în care se distileazã proiectele politice valabile, care vor marca profilul românesc al deceniului. Dar, mai ales, anul în care intrã în scenã un veritabil contingent de figuri noi, concomitent cu ieºirea unora de care, astãzi, practic nu ne mai aducem aminte."

Cuvânt-Înainte de Adrian Cioroianu.

DouĂŁ radiografii subiective - Balcanii Âşi Europa

Personalitate multiplĂŁ, ziarist, om de televiziune, caricaturist Âşi, ĂŽnainte de toate, om de spirit, Octavian Andronic tipĂŁreÂşte la Editura „SemnE”, prin intermediul FundaĂžiei „AlegRO”, douĂŁ volume de publicisticĂŁ dedicate prezenĂžei publice – Âşi nu numai – a doi oameni politici care cu siguranÞã vor marca evoluĂžia post-comunistĂŁ a României.

Primul volum este apãrut În 2009 ºi cuprinde publicistica lui Octavian Andronic referitoare la un singur subiect. Subiectul este incitant, delicat ºi stânjenitor În anumite privinÞe. Este delicat deoarece priveºte faptele politice ºi nu numai ale unui personaj aflat departe de Încheierea carierei sale publice, este incitant deoarece jocul cu focul are aceastã caracteristicã, iar domnul Andronic ºtie ce riscuri κi asumã, Însã el doar bãnuieºte consecinÞele riscului asumat ºi, În fine, este stânjenitor deoarece, În ciuda adevãrului, talentului ºi spiritului conÞinut, textele intereseazã, distreazã, dar nu corijeazã. Este firesc, deoarece ele aparÞin virtualului, În vreme ce subiectul se aflã Într-o continuã competiÞie cu realul.

Articolele despre faptele politice – Âşi nu doar – ale omului politic Traian BĂŁsescu, risipite ĂŽntre ianuarie 2001 Âşi mai 2009, devin, ĂŽntre coperĂžile cĂŁrĂžii intitulate „B de la BĂŁsescu”, o cronicĂŁ minuĂžioasĂŁ a paradoxului românesc de azi. Este un paradox multiplu Âşi sigur una dintre dimensiunile sale este cea iscatĂŁ de plĂŁcerea de a fi ĂŽnÂşelat. Domnul Octavian Andronic nu este dintre cei care se lasĂŁ pĂŁcĂŁliĂži. ÂŞi cu atât mai puĂžin are o bucurie atunci când detecteazĂŁ undele de simpatie ale pĂŁcĂŁliĂžilor, care ĂŽnvĂŁluie ĂŽntr-o luminĂŁ auroralĂŁ, glorioasĂŁ am putea spune, pe cei ce Âştiu sĂŁ mintĂŁ frumos. Având o experienÞã de douĂŁ decenii de reporter de teren, Octavian Andronic nu are cum sĂŁ piardĂŁ contactul cu realitatea, iar observaĂžiile sale sunt de bun simĂž Âşi de o dezarmantĂŁ simplitate Âşi sinceritate. Ceea ce le dĂŁ o dimensiune specialĂŁ, am putea spune – dincolo de fizicitatea realitĂŁĂžii – este scepticismul bine temperat, specific proteiformelor exprimĂŁri ale lui Octavian Andronic. DupĂŁ ce citeÂşti acest volum de viaÞã trĂŁitĂŁ treaz, ĂŽĂži vine sĂŁ spui cĂŁ nu toatĂŁ lumea doarme.

Cel de-al doilea volum, ĂŽn ordine cronologicĂŁ doar, „I de la Iliescu”, are un cu totul alt subiect – viaĂža politicĂŁ a celui mai important om politic din România post-decembristĂŁ. Cartea cuprinde, pe lângĂŁ articole, o serie ĂŽntreagĂŁ de interviuri Âşi discuĂžii cu domnul Ion Iliescu. Este acelaÂşi Octavian Andronic, inteligent, uneori ironic, iscoditor Âşi mereu partizanul adevĂŁrului, dar materia este alta. Zona subiectelor abordate nu Ăžine de periferia socialĂŁ, ci chiar de calea maestrĂŁ. De la problemele iscate ĂŽn decembrie 1989 la cele apĂŁrute odatĂŁ cu ĂŽncercarea de loviturĂŁ de stat de la Moscova, de la principiile democraĂžiei la practica ei, Octavian Andronic este un interlocutor sau un analist cu totul responsabil, simpatizeazĂŁ dar nu linguÂşeÂşte, ironizeazĂŁ dar nu ia peste picior, criticĂŁ Âşi aÂşteaptĂŁ rĂŁspuns.

Poate ar mai trebui adĂŁugat Âşi faptul cĂŁ, uneori, valorosul om politic a acordat ĂŽncredere unor oameni care nu o meritau Âşi care, ĂŽn consecinÞã, au trezit nedumeriri cu privire la actul politic. FĂŁrĂŁ a fi un volum omagial – apare ĂŽn momentul ĂŽmplinirii a 80 de ani de viaÞã ai domnului Ion Iliescu – cartea este un frumos omagiu, cinstit Âşi plin de cĂŁldurĂŁ sufleteascĂŁ. FĂŁrĂŁ nicio ĂŽndoialĂŁ, viitorii istorici dedicaĂži perioadei acesteia, atât de frĂŁmântate, din existenĂža statului român, vor gĂŁsi ĂŽn carte ceea ce le este absolut necesar – argumente.

Aceste douĂŁ volume au ceva ĂŽn comun, dar diferĂŁ foarte mult. Sunt ca douĂŁ mesaje scrise ĂŽn acelaÂşi cod. DouĂŁ mesaje diferite privind aceeaÂşi lume – lumea politicĂŁ româneascĂŁ din ultimii douĂŁzeci de ani, privitĂŁ cu aceeaÂşi unitate de mĂŁsurĂŁ, cu aceeaÂşi acuitate, prin acelaÂşi cod al moralei Âşi eticii. Acesta este Octavian Andronic, un om care Ăžine la principiile sale, principii care se regĂŁsesc sub un singur termen ĂŽn orice dicĂžionar: bunul simĂž.