Advertising.

Expoziþia "2 în 1" - Graficã ºi Caricaturã de Octavian Andronic ºi Ana ªtefania Andronic

(5092 cuvinte în acest text)
(18128 afiºãri)  Tipãrire

Fundaþia AlegRO si Fundaþia Culturalã Artex organizeazã în perioada 15 - 31 martie 2011, la Cercul Militar Naþional, expoziþia de graficã digitalã, picturã ºi graficã satiricã "2 în 1" aparþinând artiºtilor Ana ªtefania Andronic (Buzu) ºi Octavian Andronic (ANDO).


"2 în 1"  provoacã publicul sã descopere dialogul pertinent al celor doi artiºti, reliefând douã personalitãþi, douã generaþii ºi douã viziuni prin duetul "vizual" tatã-fiicã. Este prima ieºire în public, împreunã, a celor doi artiºti care, în ciuda genurilor diferite pe care le practicã , se regãsesc în perimetrul artei autentice ºi al originalitãþii stilurilor.


"Trebuie sã mãrturisesc cã mã încearcã o emoþie, probabil ceva mai mare decât cea a protagonistei acestui eveniment. Explicaþia este simplã: este fiica mea ºi, cu siguranþã, cel mai talentat membru al familiei! Genetic, o generaþie preia încãrcãtura emoþionalã a alteia pe principiul vaselor ( sanguine) comunicante."  - (Octavian Andronic, la primul vernisaj al Anei ªtefania)


Periplul în universul artistic al celor doi artiºti se compune din aproximativ 70 de lucrãri de graficã satiricã, digitalã ºi picturã ºi va putea fi vizitat în fiecare zi intre orele 11.00 – 19.00.


Vernisajul  expoziþiei va avea loc în data de 15 martie, la galeria Cercului Militar Naþional (Bulevardul Regina Elisabeta, nr. 24, Sectorul 5, Bucureºti), începând cu ora 18.00. ÃŽn cadrul evenimentului va avea loc ºi lansarea volumului de caricaturã "Andografia – 2010", semnat de ziaristul Octavian Andronic.


Fundaþia AlegRO este o organizaþie civicã, înfiinþatã în anul 1999, cu scopul de a contribui la consolidarea principiilor democratice, la creºterea încrederii ºi responsabilitãþii publicului faþã de procesul electoral, pentru educarea tinerei generaþii în spiritul valorilor europene într-o societate aflatã în tranziþie.


Fundaþia Culturala Artex crede într-o abordare originalã a dezvoltãrii culturale a oraºelor din România, prin proiecte inedite, creative ºi interdisciplinare.  Fundaþia Culturalã Artex susþine ºi promoveazã exprimarea liberã a ideilor, încurajând creativitatea ºi expresivitatea individualã. Pentru mai multe detalii despre proiectele Fundaþiei Culturale Artex vã rugãm sã accesaþi site-ul: www.artexfoundation.org.


Expo 2 in 1


Marti, 15 Martie 2011, Galeria Artelor de la Cercul Militar National (CCA) a fost gazda unui vernisaj original: expozitia de grafica, pictura si caricatura a unei familii de artisti - Octavian Andronic(tata) si Ana Stefania Andronic (fiica).

In fata unei asistente-record au rostit alocutiuni de prezentare si recomandare a operei expozantilor criticul de arta Alin Galatescu si acad. Razvan Theodorescu. Au vorbit, deasemenea, in calitatea lor de cunoscatori si iubitori ai genului, domnii Adrian Nastase si Ion Iliescu.

Printre invitati s-au numarat un esalon consistent de jurnalisti (Cornel Nistorescu, Octavian Stireanu, Carol Roman, Dan Medeanu, Aristotel Bunescu, Stelian Turlea, Dora Muller, Carmen Movileanu, Ioan Tudor Vasilescu, Bogdan Belciug, Corneliu Vlad, Val Voiculescu, Adriana Irimescu, Nely Lukian, Florentin Scaletchi, Georgiana Capuerde, Gianina Corondan), oameni de afaceri (Anca Vlad, Sorin George Nicolescu, Dan Dragoi, Dinu Rizescu, Ion Toanchina, Cristian Tantareanu, Paul Andronic, Petru Apostol, George Padure, Octav Cobzareanu, Nela Pavalache, George Bosman, Stefan Caldare, Radu Cutucache, Mirica Dimitrescu, Stefan Dulu, Alexandru Feig, Victor Dragan, Liliana Dragan), artisti plastici (Albert Poch, Nicolae Mirodoni, Gheorghe D.Constantinescu, Octavian Covaci), oameni de cultura (actorul Mircea Albulescu, prof.univ. Stefan Cazimir), reprezentanti ai unor institutii publice (Ioan Hidegcuti - FRG, Valer Dorneanu - Avocatul Poporului, Corneliu Turianu - CNSAS), medici (prof.dr Mircea Beuran, prof.dr.Dorin Sarafoleanu, dr.George Budileanu, dr.Liana Andronic), juristi ( Ion Ionescu, Doru Trifoi, Dan Popa, Gheorghe Dinu, Pastorel Zugravescu), politicieni (Viorel Pana, Codrin Stefanescu, Victor Opaschi, Ristea Priboi), militari ( gral.r. Bartolomeu Savoiu, cdor.r. Viorel Andronic), bancheri ( Ion Nitu), cadre didactice universitare (Alex Enaceanu, Gabriel Garais), reprezentanti ai corpului diplomatic (sotia ambasadorului Iordaniei la Bucuresti), membri ai comunitatii internationale de afaceri ( Daniel Roberts, patron Romanian International Bank, Gregor Aufhauser, manager general Grand Hotel Marriott), reprezentanti ai galeriei-gazda ( Cercul Militar National), rude si prieteni ai expozantilor.

La finalul ceremoniei de deschidere Octavian Andronic a multumit celor care au contribuit la realizarea acestui act de cultura: organizatorilor - Fundatiile AlegRo si ARTEX ( presedinte Catalin Visan) si sponsorilor: Companile FILDAS (Anca Vlad), Graphis (Daliana Pacuraru), Romfracht (Vladimir Mitroi), URBB (Octav Cobzareanu) si Right Gift (Ioana Udrea).

Expozitia va fi deschisa pana pe data de 31 Martie, si va putea fi vizitata zilnic intre orele 11-19.

Stenograme:

Rãzvan Theodorescu:
„Ce înseamnã Octavian Andronic o spune faptul cã la aceastã expoziþei se aflã cel mai important ºef de stat din perioada post-decembristã ºi cel mai important prim-ministru din perioada post-decembristã. Asta spune tot (...)
În Andografiile sale politica este numitorul comun al unui demers absolut remarcabil, aºa cum trebuie sã fie orice caricaturist de talie, se împreuneazã în opera celui care, dacã nu mã înºel, la 37 de minute dupã ce dictatorul s-a urcat în elicopter, acum 21 de ani, a întemeiat un ziar. Aºa este domnule Andronic?
Om al cetãþii de la bun început, om al cetãþii în timpul campaniei electorale, om al cetãþii când a fondat ziarul “Libertatea”, om al cetãþii tot timpul, cu activitatea freneticã a celui care este ziaristul ºi caricaturistul pe care l-am iubit. Alãturi de Ando, o avem pe Buzu. Aceastã întâlnire de doi uluitori, admirabili mânuitori ai penelului.
Am descoperit acest gust cu totul special al Anei pentru ironie ºi acest dar, neobiºnuit pentru graficieni - gustul pentru culoare.
Un bun cunosctãtor al artei, care se numeºte Adrian Nãstase, a spus despre pictura Anei Andronic un lucru pe care îl gãsesc remarcabil. Artã adolescentinã. Când spun asta, înþeleg o vibraþie specialã, cultivatã, ironicã, absolut remarcabilã.
Pentru Ando, e cronica vieþii noastre în ultimii 20 de ani ai unei naþiuni exuberante, care, ca într-un desen al sãu, nu-ºi gãseºte drumul. Nu este momentul sã politizãm, deºi Ando face în opera sa politicã, pentru cã noi românii suntem politicã, tot timpul. Dar Ando mai este ceva: este caricaturistul care merge spre un public cultivat, spre dumneavostrã. Fiindcã cine face ce face el este de admirat. Cine face ceea ce face el nu se adreseazã nici Tanþei, nici lui Costel. Se adreseazã unui public românesc cultivat. Pentru aceastã îngemãnare, sã le mulþumim celor doi Andronic. “

Octavian Andronic: “De domnul Adrian Nãstase mã leagã nu numai tinereþea militarã – am “luptat” amândoi în aceeaºi unitate de infanterie, este un episod pe care l-am invocat amândoi în repetate rânduri – dar ºi faptul cã a avut bunãvoinþa ºi delicateþea ca la prima expoziþie a Anei, acum un an, sã facã oficiul de prezentare a acesteia. ÃŽi sunt îndatorat ºi recunoscãtor pentru acest gest ºi îl rog sã spunã ºi de data asta câteva cuvinte. “

Adrian Nãstase: “Domnul academician Theodorescu a remarcat, ca ºi mine, o operã de artã importantã.
Cu Octavian Andronic am fost complici multã vreme – folosesc acest termen pentru cã în ultima vreme am experienþe interesante în domeniul procedurilor speciale - dar am fost complici în redactarea unei reviste – “Pui de lei” - care ne-a salvat de foarte multe lucruri dificile – mãrºãluirea pe terenul de instrucþie pe vremea când eram în armatã. Vreau sã remarc deosebirea dar ºi continuitatea fireascã de generaþii din aceste douã încãperi.
Avem de-o parte zona mai exuberantã, zona mai de culoare, mai plinã de forþã, o zonã care înseamnã ºi o combinaþie între munca de benzi desenate ºi zona a ceea ce înseamnã vis, probabil trãire mult mai intensã ºi în partea cealaltã Octavian Andronic, care este de fapt în alb ºi negru, încearcã sã prezinte lucrurile într-o exprimare sinteticã. Este probabil zona în care unii fac scandal pentru cã nu sunt obiºnuiþi cu critica durã la adresa puterii, dar în mãsura în care vom încerca sã gãsim o continuitate între generaþii, vom descoperi cã este firesc sã avem aceste lucruri într-un fel normale, între generaþiile celor care încearcã sã gãseascã un drum valabil.
Desnele lui Ando sunt desene care sintetizeazã de la fraze ºi propoziþii pânã la linia care încearcã sã arate esenþa. Fiecare dintre aceste imagini înseamnã de fapt o radiografie a unei realitãþi, a unei zile de tensiune ºi a unei situaþii complicate.
M-a întrebat cineva care este diferenþa dintre teorie ºi practicã. Teorie este atunci când ºtii totul, dar nimic nu funcþioneazã. Practica este atunci când totul funcþioneazã, dar nimeni nu ºtie de ce. Aici, în societatea în care trãim azi, am reuºit sã reunim teoria cu practica. Nimic nu funcþioneazã ºi nimeni nu ºtie de ce. Probabil cã aceste desene ne pun niºte întrebãri la care fiecare dintre noi se simte tentat sã rãspundã. ªi, de aceea, dincolo de bucuria culorii din aceastã salã, felicitãri Anei pentru toatã aceastã evoluþie pe care ºi eu am putut s-o remarc, pornind de la panourile acelea extraordinare ºi atât de reuºite, de la expoziþia anterioarã, la aceste desene „decodate”, cum spunea foarte bine academicianul Theodorescu. ÃŽi felicit pe cei doi ºi cred într-adevãr cã arta este, mai ales acum, ºi trebuie sã fie politicã.”

Octavian Andronic: „ÃŽn urmã cu zece ani, când am vernisat ultima mea expoziþie – pânã la aceasta – la Galeria Bancorex, ultima expoziþie care s-a þinut sub egida Bancorex, dupã aceea instituþia ca atare a dispãrut în neant. Domnul Preºedinte Iliescu mi-a fãcut atunci onoarea de a participa la vernisaj, în calitatea pe care o avea de ºef al Opoziþiei. A participat la vernisaj alãturi de reprezentantul Puterii la acea vreme, premierul Radu Vasile, ºi nu pot sã nu-mi reamintesc cu plãcere acel moment în care puterea ºi opoziþia se aflau împreunã, într-o salã, amuzându-se de aceleaºi realitãþi. ÃŽi mulþumesc domnului preºedinte cã m-a onorat din nou cu prezenþa domniei sale în aceastã searã. O sã-l rog sã vã adreseze câteva cuvinte.”

Ion Iliescu: „Octavian Andronic ne-a obiºnuit cu apariþiile sale, ca grafician ºi ca ziarist. ªi eu am remarcat momentul respectiv, când ºi-a asumat apariþia primului ziar, la Revoluþie. Atât în ceea ce scrie cât ºi în grafica sa, are o putere de sintezã extraordinarã. Printr-o caricaturã surprinde elemente esenþiale ale vieþii politice. Este un fel de cronicã ºi expoziþia sa ºi cartea pe care a scos-o acum ºi alte cãrþi pe care le-a scos înainte, inclusiv culegerile „Punctul pe Y”, exprimã sinteze foarte pertinente ºi la obiect, foarte bine concentrate ale fenomenului care s-a produs. De aceea orice apariþie a sa este un eveniment nu doar artistic, dar ºi un eveniment în viaþa noastrã.

Este o întâmplare fericitã, tatã ºi fiicã sã se reuneascã în aceeaºi expoziþie ºi, într-adevãr, prezenþa fiicei dã aceastã notã de prospeþime, care reuºeºte sã se prezinte cu atâta forþã, cu acurateþea observaþiei ºi cu moºtenirea de la tatã, spiritul ironic foarte tipic, care sintetizeazã cu umor tot ceea ce transfigureazã. Este o desfãtare, o încântare sã le admiri lucrãrile ºi vreau sã le mulþumesc pentru acest moment din viaþa noastrã.”

Alexandru Ruºi: „Cu umilinþã îmi cer iertare cã am îndrãznit a cuvânta dupã domniile voastre. Dar existã o explicaþie: mai bine de 40 de ani de amiciþie, de înþelegere, de certuri urmate de împãcare cu cel care tatã fiind, astãzi expune din nou ºi la aºa tatã, aºa fatã, ia ton ºi ea, alãturi de el. E greu sã defineºti frumuseþea, se spune însã cã nu-i furmos ce-þi place þie, e frumos ce-mi place mie. Este foarte dificil sã spui de ce tabloul de acolo este mai frumos decât cel de dincolo, de ce caricatura nr. 1 are ceva în plus faþã de caricatura nr.10 º.a.m.d. Fiecare are un mesaj încriptat, pe care îl descoperi fãcând paºi mãrunþi, observându-l ºi analizându-l. Aº vrea, în acest moment, sã ofer un buchet de flori Anuþei ºi un buchet de flori celei care de de douã ori 365 de zile a luptat, s-a strãduit, a ieºit pe uºã ca sã intre pe geam, pentru ca în cele din urmã sã reuºeascã sã adune forþele celor doi ºi sã ne ofere astãzi acest moment de încântare. Este mama Anei, care meritã toate aprecierile pentru lupta ei.”


CLICK PENTRU GALERIE FOTO...


EVENIMENTUL REFLECTAT ÎN PRESÃ

Ando ºi Buzu, expoziþie „2 în1” (Jurnalul Naþional - 17 Martie 2011)

Octavian Andronic ºi Ana ªtefania Andronic – duet vizual artistic, în premierã

De la metafore grafice ancorate în realitatea momentului, pline de hazul unei societãþi perturbate la per­fec­þiu­nea liniilor de contur ºi efervescenþa coloristicã a unei percepþii „adolescentine”, expoziþia „2 in 1” semnatã de cunoscutul publicist ºi caricaturist Octavian Andronic (Ando) împreunã cu fiica sa, Ana ªtefania Andronic (Buzu), reuneºte un duet „vizual” al cãrui punct co­mun se regãseºte în perimetrul artei autentice. Expoziþia a fost vernisatã recent la Cercul Militar Naþional, în prezenþa unui public numeros. Cei doi artiºti ºi-au unit astfel creativitatea ºi au pus la cale, în premierã, un periplu artistic de gra­ficã digitalã, picturã ºi graficã satiricã, care adunã peste 70 de lucrãri.

„Ideea unei expoziþii în familie a fost a Anei, care a dorit sã fim împreunã, chiar dacã ar putea pãrea cã genurile noastre nu sunt prea apropiate. Trebuie sã mãrturisesc cã mã încearcã o emoþie, probabil ceva mai mare decât cea a protagonistei acestui eveniment. Explicaþia este simplã: este fiica mea ºi, cu siguranþã, cel mai talentat membru al familiei”, a spus ziaristul. Dacã la Ando conturul se subjugã mesajului, la Buzu el subliniazã esteticul: „Consider cã am dobândit un stil propriu, aparte, care se identificã prin expresie, de aceea mã concentrez mai mult pe portetristicã, deoarece pe lângã desenul fizic/figurativ, existã ºi interpretãri psihologice tipice caracterului uman. Este motivul pentru care am ales omul ca subiect principal în lucrãrile personale – astfel orice privitor se poate regãsi în înfãþiºarea ºi starea personajelor mele”, a declarat Ana ªtefania Andronic.

Prezent la lansare, fostul pre­ºe­dinte Ion Iliescu a descris expoziþia ca fiind o îngemãnare fericitã tatã – fiicã: „Aceastã notã de prospeþime a tinereþii, a adolescenþei care reuºeºte sã se prezinte cu atâta forþã, cu o forþã a creaþiei ºi o forþã a observaþiei ºi cu moºtenirea de la tatã – spiritul iro­nic foarte fin cu care înfãþiºeazã tot ceea ce ne prezintã. Este o desfãtare, o încântare ºi vreau sã le mulþumesc ºi sã-i felicit pe amândoi pentru acest moment din viaþa noastrã”, a afirmat Ion Iliescu. La vernisaj au mai fost prezenþi academicianul Rãzvan Theo­dorescu, Adrian Nãstase, ac­to­rul Mircea Albulescu, Gianina Coron­dan º.a.

Expoziþia va putea fi vizitatã în fiecare zi, pânã la 31 martie, între orele 11:00 ºi 19:00, la Cercul Militar Naþional.


Omul zilei: Octavian Andronic (Jurnalul Naþional - 16 Martie 2011)

Octavian Andronic (Ando) împreunã cu fiica sa, Ana ªtefania (Buzu), ºi-au unit forþele creatoare ºi au pus la cale, în premierã, o expoziþie de graficã digitalã, picturã ºi graficã satiricã intitulatã „2 în 1”, care reuneºte apro­ximativ 70 de lucrãri. Duetul vizual tatã-fiicã poate fi vi­zitat pânã la 31 martie, între orele 11:00-19:00, la Cercul Militar Naþional, o provocare lansatã publicului curios sã descopere „dialogul” artiºtilor. Cu ocazia vernisajului, Octavian Andronic a lansat ºi volumul de caricaturã „Andografia – 2010”. ªefania Andronic a absolvit Facultatea de Arte Plastice din cadrul Universitãþii Naþionale de Artã, secþia graficã ºi este doctorand în arte vizuale. A expus în cadrul mai multor expoziþii colective ºi a unor expoziþii personale de artã digitalã. Octavian Andronic are la activ un numãr impresionant de expoziþii perso­nale ºi participãri la expoziþii colective, în þarã ºi peste hotare. A obþinut premii importante la Saloanele naþionale de Umor ºi la expoziþii internaþionale, fiind iniþiatorul ge­nului „Videocartoon” (caricaturii animate pentru televiziune), reprezentativã fiind rubrica tv „Andografia Zilei”.

Cu ocazia acestei colaborãri artistice, Jurnalul Naþional îl declarã pe Octavian Andronic „Omul zilei”.


Expo marca Andronic (Jurnalul Naþional - 15 Martie 2011)

„2 în 1”, o ineditã expoziþie de gra­ficã digitalã, picturã ºi graficã sati­ricã aparþinând artiºtilor Ana ªtefania Andronic (Buzu) ºi Octavian Andronic (Ando) va fi vernisatã astãzi, ora 18:00, la galeria Cercului Militar Naþional. Lucrãrile ex­pu­se vor provoca publicul sã des­co­pe­re dialogul pertinent al celor doi artiºti, reliefând douã personalitãþi, douã generaþii ºi douã viziuni prin duetul „vizual” tatã-fiicã. Expoziþia ce marcheazã prima ieºire împreunã a celor doi va fi deschisã pânã la 31 martie. ÃŽn cadrul evenimentului, ziaristul Octavian Andronic îºi va lansa volumul de caricaturã „Andografia – 2010”.


Arta "2 in 1" - de Georgiana Capuerde

Fiica si tata - amandoi talentati foc. Doua genuri diferite care surprind cu originalitate si umor lumea asa cum e.

Ana Andronic si Octavian Andronic si-au lansat in aceasta seara expoziþia de graficã digitalã, picturã ºi graficã satiricã “2 în 1″, la Cercul Militar Naþional, in prezenta a zeci de invitati (Ion Iliescu, Adrian Nastase, Razvan Theodorescu, Alin Galatescu, Octavian Stireanu, Cornel Nistorescu etc.). Daca aveti drum prin centru, nu ratati!

Expozitia este deschisa pana la 31 martie, intre orele 11.00 – 19.00.


Ando și Buzu: Ironie inteligentã și mãiestrie graficã (Timpul - 23 Martie 2011)

Octavian Andronic (Ando) și fiica sa, Ana Ștefania (Buzu), expun pentru prima datã împreunã, reunindu-și lucrãrile de graficã digitalã, picturã și graficã satiricã sub titlul „2 în 1”, la Galeria Artelor de la Cercul Militar Național din București.

Cu aceastã ocazie, Octavian Andronic a lansat și volumul de caricaturã „Andografia – 2010”.

Octavian Andronic este publicist și caricaturist cu un palmares impresionant, deținând numeroase premii naționale și internaționale.

Genul „Videocartoon” (caricatura animatã pentru televiziune) pe care l-a inițiat este cunoscut publicului larg prin rubrica de televiziune „Andografia zilei”.

Ana Ștefania Andronic a absolvit Liceul de Artã „Nicolae Tonitza” din București și Facultatea de Arte Plastice, Secția Graficã, a Universitatãții Naționale de Artã. A ilustrat reviste și a participat la mai multe expoziții de grup și personale. Este doctorand în arte vizuale.

La vernisajul din 15 martie au luat cuvântul criticul de artã Alin Gãlãțescu, academicianul Rãzvan Theodorescu, precum și politicienii Adrian Nãstase și Ion Iliescu.

„Ana Andronic a fost o bucurie pentru mine și o revelație în același timp. Este un prototip al noii generații de artiști plastici. (…) Am remarcat aici forța creativã, personajele și faptul cã a reușit sã-și menținã paleta cromaticã și expresivitatea în zona neorealismului fantastic.” (Alin Gãlãțescu)

„ÃŽn teoria comunicãrii se spune cã Orientul este atașat imaginii și Occidentul verbului. Ei bine, mânuitorul verbului șfichiuitor și mânuitorul unui desen absolut remarcabil, așa cum trebuie sã fie orice caricaturist de talie, se îngemãneazã în opera celui care a întemeiat un ziar: Libertatea. Deci om al cetãții de la bun început (…), cu o acuitate care este acuitatea caricaturistului și cu șfichiul pe care l-am iubit întotdeauna la Ando. (…) La Ana am descoperit acum acest gust cu totul special pentru ironie, acest duct al liniei perfect și, neobișnuit pentru graficieni, gustul pentru culoare.” (Rãzvan Theodorescu)

„Probabil cã aceste desene ne pun niște întrebãri la care fiecare dintre noi se simte tentat sã rãspundã. (…) Felicitãri Anei pentru toatã aceastã evoluție pe care și eu am putut sã o remarc pornind de la tablourile acelea extraordinare și atât de reușite de la expoziția anterioarã la aceste desene de cetate, cum spunea atât de bine academicianul Teodorescu.” (Adrian Nãstase)

„Atât în ce scrie, cât și în grafica sa are o putere de sintezã extraordinarã. Printr-o caricaturã surprinde elemente esențiale ale vieții politice. Este, de aceea, un veritabil cronicar. (…) Exprimã sinteze și analize foarte pertinente și foarte la obiect. (…) Surpriza pentru mine este o îngemãnare fericitã tatã și fiicã în aceastã expoziție și aceastã notã de prospețime a tinereții și a adolescenței care reușește sã se prezinte cu o forțã a creației, cu o forțã a observației și cu moștenirea de la tatã: spiritul ironic. (…) Este o desfãtare, o încântare.” (Ion Iliescu)

Cele aproape 70 de lucrãri din expoziția „2 în 1” semnate de Ando și Buzu pot fi admirate pânã pe 31 martie, între orele 11.00 ºi 19.00.

Anca ALBU


Andromahia* – de Daniel Nicolescu (Ziarul Financiar - 21 Martie 2011)

"Ziarul Financiar" a consemnat, în suplimentul sãu, "Ziarul de Duminicã", unul dintre evenimentele culturale autentice ale ultimelor zile: vernisajul expoziþiei de graficã, picturã ºi caricaturã "2 în 1", a plasticienilor Octavian Andronic (ANDO) ºi Ana ªtefania Andronic (BUZU).

Vã prezentãm cronica semnatã de Daniel Nicolescu.

Doi sâni ca douã dealuri (sau invers) printre care trece o cãrare. Titlul: "Silicon Valley".

Trei secvenþe grafice suprapuse. În fiecare câte un televizor, care surprinde: 1. capul unei crainice; 2. bustul ei ºi 3. picioarele dezgolite ale aceleiaºi doamne/domniºoare.

Pe fiecare dintre cele trei ecrane stã scris, în ordine: "Vizionare plãcutã"; "Numai cu acordul pãrinþilor" ºi, respectiv, "Interzis minorilor".

Un motan ("tehno...cat") care tocmai înghite un mouse de calculator.

Pe o foaie format A3, se înghesuie opresant dinspre exterior spre centru o armatã de litere; în mijloc, scriitorul care, în curând, nu va mai avea spaþiu vital ºi aer, din pricina propriei literaturi invazive.

Îmi dau seama cã o astfel de prezentare a unor caricaturi riscã, într-un fel, sã semene cu încercarea de explicare a unor bancuri. Sau cu o derizorie hermeneuticã a anecdotei. Ando (Octavian Andronic), un personaj arhicunoscut publicului nostru, desenator de talent, cu linie epuratã ºi dinamicã, graficând moravuri politice actuale sau tare umane eterne la mai multe televiziuni ºi jurnale scrise, este, de multã vreme, surprinzãtor mai ales prin poantele sale, prin raþia de umor, de cele mai multe ori inspirat, pe care ne-o oferã (era o vreme când o fãcea cotidian, în Andografia zilei). La nivel stilistic (cu excepþia unor mici exerciþii de îndemânare, vezi "Escheromania", foto 4) nu cautã sã inoveze, ci sã vâre, în aceeaºi matrice graficã, imagini ale unei actualitãþi acute, ºi sã ne stârneascã zâmbete (triste, apãsate, îngândurate, dupã caz) sau, pur ºi simplu, râsul franc. Asta când nu ne oferã niºte utile (ºi deloc sforãitoare), mici lecþii de moralã. Andofabulele sale trebuiesc, pentru a fi preþuite cum se cuvine, vãzute. Povestirea lor (aºa cum am încercat în rândurile liminare ale acestui articol) nu poate decât sã le înãbuºe ºarmul, aºa cum literele ameninþã sã-l sufoce pe scriitorul incontinent din caricatura pe care tocmai am descris-o.

Dacã despre Octavian Andronic se ºtie tot, în ordine biograficã ºi artisticã, despre "Buzu" (vezi site-ul sãu personal www.buzu.ro), adicã Ana ªtefania Andronic, se cuvine sã aducem niºte lãmuriri. S-a nãscut în 1981, a absolvit Liceul de Artã "Nicolae Tonitza" ºi Universitatea Naþionalã de Arte, secþia Graficã, în 2004. Douã personale, în 2008 ºi 2009. Specializare postuniversitarã în artã digitalã ºi tehnici computerizate, prin stagii efectuate la companii internaþionale precum UBISOFT; GAMELOFT; VIVENDI; NAMCO. Este doctorand în Arte Vizuale, cu tema "Istoricul benzilor desenate" (prof. Zamfir Dumitrescu).

Ana ªtefania este o aºchie care a sãrit departe de trunchi. Se joacã cu stilurile grafice (foto5-8) cu o dezinvolturã rarã, este vivace, modernã ºi proteicã. Liniile sale nu sunt vehiculul vreunui mesaj, ci o expresie a libertãþii interioare, un imn ironic-tandru adus vizualului fãrã frontiere.

Din purã întâmplare, cu doar câteva zile înainte sã-i vãd expoziþia, rãsfoiam online paginile unui site seducãtor, www.artludik.com, produsul de web al Galeriei Artludik, cu sediul pe insula Saint Louis din Paris. Creatã de Jean-Jacques ºi Diane Launier, aceasta este cea dintâi galerie, la nivel mondial, consacratã "artiºtilor care se ascund îndãrãtul capodoperelor cinematografului, benzii desenate ºi jocurilor video... ºi care creeazã de dragul divertismentului".

Ludicii de ei îi expun pe Moebius, pe John Howe, pe Giger ºi pe Genndy Tartakovsky, pe Marjane Satrapi, pe incredibilul mangaka, dl. Taniguchi, dar ºi tineri din noul val de plasticieni, pe nedrept strânºi sub deviza îngustã de producãtori de entertainment. E un spaþiu exploziv, inovator tehnic, nebun de ludic ºi de serios în acelaºi timp, care atrage din ce în ce mai mulþi amatori de experienþe vizuale inovatoare, dar ºi din ce în ce mai mulþi colecþionari autentici. Planºe printate (într-un singur exemplar, cu semnãtura de garanþie a patronului galeriei) pornesc de la 2.000 de euro...

Nu am fãcut aceastã divagaþie de amorul artei (deºi poate cã tocmai asta am fãcut), ci doar ca sã evoc sentimentul de invidie cordialã pe care un asemenea spaþiu expoziþional mi l-a trezit. Odatã cu acela de tristeþe cã, la noi, artiºtii de factura celor din scuderia Artludik încã ezitã sã aparã. Iatã cã m-am înºelat. Ana ªtefania Andronic ar putea oricând, prin oricare dintre picturile sau desenele sale, sã stea pe simezele galeriei amintite. Are o forþã graficã uluitoare, ia în cãtare fizionomii rebele ºi le face sã freamãte de viaþã, combinã culorile în armonii sau disonanþe surprinzãtoare. Cu un ton decis, viril aproape (de aici ºi andro... mahia), în profund constrast cu suavitatea chipului autoarei.

*) Octavian Andronic, Ana ªtefania Andronic, Expo 2 în 1, 15-31 martie, Cercul Militar Naþional

DANIEL NICOLESCU. Absolvent, în 1982, al Universitãþii Bucureºti, Facultatea de filologie, secþia românã-portughezã. Redactor principal (ºi, începând cu 1991, grafician copertator) la Editura Eminescu, între 1985-2003. Colaborãri (cronicã literarã, cronicã plasticã, traduceri) la numeroase reviste culturale, începând cu 1974. Redactor ºi art-director la diverse publicaþii din þarã. A semnat mai multe volume de traduceri ºi un volum de interviuri. Din anul 2000 pânã în 2009 - editor executiv la Ziarul de Duminicã.


Cronica unei cãrþi nelansate: ANDOgrafia 2010 (Ziarul Financiar - 21 Martie 2011)

Gazetarul ºi scriitorul Stelian Turlea s-a dovedit a fi mai dinamic chiar decât autorul. "Ziarul Financiar" din aceastã sãptãmânã a publicat o inspiratã ºi sugestivã cronicã a volumului de caricaturã ºi foiletoane satirice "Andografia 2010", a ziaristului ºi caricaturistului Octavian Andronic. Lansarea volumului ar fi trebuit sã aibe loc odatã cu vernisajul expoziþiei "2 în 1" din 15 Martie, însã din motive...obiective acest lucru nu s-a mai întâmplat. Prilej pentru ca Stelian Turlea sã prefaþeze în mod inedit nu doar cartea, ci ºi evenimentul propriu-zis.

Dupã volumul în care a reunit o parte dintre desenele expoziþiei din septembrie 1999, acesta este primul "exerciþiu bibliografic de caricturã" pe care Octavian Andronic îl face, dupã cum însuºi mãrturiseºte într-un cuvânt-înainte.

Se întâmplã în al 13-lea an de existenþã a videocaricaturii, varianta animatã printr-un procedeu computerizat, care face din ea un mic show de televiziune. "Andografia" a început la ProTV, în 1998, ºi a trecut mai apoi prim mai multe televiziuni.

În 13 ani, Andronic a realizat ºi difuzat aproape 4.000 de desene "animate". O parte, aproximativ 300, se regãsesc în volumul de faþã - cele din anul 2010. Sunt însoþite de douã feluri de texte - "Foileton 2010", scrieri rareori mai mari de o filã, pe o temã a zilei, ºi "Gura lumii", ziceri culese din spusele zilelor anului.

Atât în desenele animate, cât ºi în textele însoþitoare, Ando se aratã exact cum îl ºtim - satiric fãrã a distruge, glumeþ dar cu tâlc, reuºind sã punã, cum tot el a insistat, "punctul pe Y", adicã, în cele de in urmã, sã fie un moralist foarte interesat de viaþa cetãþii.


ANDO (de Neagu UDROIU)

De-ar fi sã îi cãutãm împreunã o siglã ,opþiunea mea se cunoaºte: creionul. L-am intuit din capul locului pe Ando - un voievod în principatul creioanelor prin care un tânãr caligraf periscopa realitatea, dându-i forme de trãire încãrcate de metafore. Nu-l ºtiam ca înfãþiºare, ca altfel m-aº fi mirat cum poate stânca sã solfegieze din frunzã?

Acum, cã îl ºtiu, ºi nu de azi de ieri, mã mirã altele care îl privesc. Au ºi trecut peste noi ploi musonice înzestrate cu mugete ºi descãrcãri electrice de gabarit. Pe unii dintre noi ne-au speriat. Pe alþii , nu. Ando a rãmas între cei din urmã, nepãsãtor ºi rece precum platanul din Ciºmigiu din apropierea Monumentului Ostaºului Francez (modelat de Ion Jalea cu gândul la eroismul francezilor în transeele rãzboiului ce i-a smuls un braþ). ªi-a vãzut de treabã acolo unde s-a întâmplat sã i se considere utilã prezenþa ºi isteþimea, a robotit cât e ziua de mare cu încrederea cã este de fãcut ce ºtie el a face, a investit încredere în cei ce pãreau a gândi limpede ºi corect.

La ora de faþã, Ando se cuvine sã fie privit drept ceea ce este: o pagina luminoasã a istoriei presei din pricipatele danubiene, un capitol distinct al civilizaþiei prin scris ºi caligrafiat. Existenþa lui la pupitrul celui dintâi cotidian al României de dupã Revoluþie a reprezentat o ºansã a generaþiei sale de a se situa ºi exprima de partea crezurilor anotimpului abia început. Eram într-un sezon în care verticalitatea ºi buna credinþã aveau trecere la bursa zilei, consideraþi pioni ai mersului înainte cãlãuziþi de nevoia de democraþie la care sã cotizeze oricine se crede în stare. Cereþi "Libertatea" acelor zile pe la biblioteca de cartier ºi veþi avea în simþuri chinurile plumbului pus sã alerge sub însemnele noutãþii, solidaritãþii ºi respectului de sine (pot zice cã i-a lipsit inspiraþia în clipa ratãrii unui brand de mare succes: a uitat sã inventeze pagina 5; i-au luat-o alþii înainte ºi tot aºa o þin). Veþi descoperi un mod de a face presã într-un climat de confidenþã deplina intre coechipieri, asezarea în straie potrivite, inspirate dar ferite de accente þipãtoare, predilecþia pentru argumentaþia la vedere, relaþie de necesarã comunicare cu societatea. Cãrþile scrise de el conving cu supra masurã.

Importantul condeier ºi manager de presã al acestor ani, incontestabil ºi inseparabil soldat în transeele presei "de dupã", Ando rãmâne ceea ce a fost ºi înainte, este ºi azi, va fi ºi dupã": un caligraf. Precum miniaturiºtii unor vârste îndepãrtate ale scriiturii, unde semnul grafic era convocat sã însoþeascã, sã parfumeze ºi sã fixeze prin accent tremurul literei, graficianul cu acelaºi nume trudeºte conºtiincios întru consolidarea literei prin alfabetul propriu ºi prin dicþionarul de semne specific. Îl urmãrim prin gazete, putem sã-i simþim respiraþia la televizor. Când ºi când, cu o sesizabilã ºi apreciabilã constanþã, iese la întâlnirea directã cu publicul. Expoziþia este pronaosul în care se sãvârºeºte slujba expunerii spre libera privire în fereastra deschisã cãtre privitorul avizat ºi devotat. Expoziþiile unde expune Ando sunt vitralii filigranate, amprentate de inspiraþie, talent, originalitate ºi personalitate.

La fel a fost ºi de curând, la Cercul Militar Naþional, unde Ando ºi-a convocat aproape cunoscuþi, simpatizanþi, cunoscãtori. Într-o defilare panotatã cu dexteritate ºi ºtiinþa persuasiunii, panouri cu respirãri asociate trãirii cotidiene. Expunerile sale nu aºteaptã echipe de zgomote, comportamente de peluzã la derbiuri de cartier. Cei care se pricep a gusta hazul ca mod de a uita de necaz îºi potolesc greu puseuri de râs. Preferã zâmbetul, acceptat ºi adoptat drept mijloc ºi instrument curativ. Profilaxia prin râs este un apanaj al celor înzestraþi cu humor.

Surprizã la Cercul Militar National! Avem de-aface nu cu un Ando ci cu doi. Aºa se ºi numeºte întâmplarea: "Expo (e drept, cam criptografic): 2 în1". Asta pentru cã în încãperea urmãtoare se rãsfaþã lucrãrile semnate de Buzu. Adolescenþi, adolescente, nuduri (în sugestie), visãtoare drumul lung al îngheþatei cãtre buze, braþe de Afrodita, coafuri atinse de eleganþã, umeri graseiaþi, sâni rotunjori, chipuri în aºteptarea decriptãrii, Marian, Mariuca, bãrbaþi femei, arbore trimiþând cãtre Ieseu. ªi, mai ales, ºtiinþa reprezentãrii obrajilor, a frezei ºi coafurii, frunþii. A ochilor halucinant de stãruitori în a-i þine minte.

Este locul în care convingerea mea a devenit implacabilã: artistul prezent în expoziþie nu poate fi decât o tânãrã Domniþã, mândrã ºi suavã ca o garofiþã. Am fost confirmat de documente. Îi ºtiu ºi numele: Ana ªtefania Andronic. Buzu a luat de la tatãl furat de somn instrumentarul trebuincios ºi a cerut drept de cetate ºi certificat de suveranitate. A reuºit.

  
[ Înapoi la Acþiuni | Index secþiuni ]