Sămânța de gâlceavă [1]

La prima vedere, scandalurile, conflictele, înfruntările din rândurile actualei coaliții majoritare par un serviciu adus presei de către protagoniști. Ce ne-am face noi, gazetarii, dacă liderii formațiunilor politice deținătoare ale Puterii (e drept, nu numai ei) nu s-ar certa cu o frecvență aproape cotidiană? Cum am putea fără subiectele oferite de respectivii lideri să ținem treaz interesul cititorilor față de ceea ce se întâmplă pe scena publică a țării?

Cu toate că, prin sprijinul acordat, s-ar cuveni să ne exprimăm recunoștința față de promotorii neîntreruptelor conflicte, ne vedem, totuși, nevoiți să analizăm astfel de situații dintr-un alt unghi de vedere, unul critic.
În general, există prejudecata că o imagine de unitate la nivelul unui partid, al unei alianțe sau coaliții este un semn de sănătate, de forță, iar confruntările ar reprezenta o confirmare a dezbinării, a slăbiciunilor. Spunem "la prima vedere", deoarece lucrurile se înfățișează, pe fond, în cu totul alte dimensiuni, atât ca amploare, cât și ca profunzime. O întreagă experiență istorică a demonstrat că numai în structurile în care au loc confruntări se creează premise pentru găsirea și aplicarea de soluții viabile. Cu condiția ca respectivele confruntări să se desfășoare în sfera ideilor. Acolo unde domnește o liniște "de mormânt", fie că avem de-a face cu un dezinteres generalizat față de viața politică în adevăratul sens al cuvântului, fie că atitudinea de non-combat atestă deficitul de personalități, combinat cu cel de idei. Astfel, ajungem la esența întregii chestiuni: nu controversele în sine sunt reprobabile, ci doar cele care au o miză inacceptabilă.
Ca să nu plutim în generalități, să ne gândim, bunăoară, la actualul conflict dintre liderii partidelor din coaliția majoritară pe tema alocărilor bugetare destinate învățământului. Miza este deosebit de importantă. Toată lumea este de acord că cea mai profitabilă investiție a fost, este și va fi cea din sfera educației. Au afirmat-o, în campania electorală, și exponenții ADA, ca și cei ai PC și UDMR. La drept vorbind, care alt partid nu a susținut și nu susține că învățământul reprezintă (sau trebuie să reprezinte) o prioritate? Și atunci, de unde gâlceava?
Ca să ne dăm seama de absurditatea situației, este suficient să ne gândim că proiectele de buget pe anul viitor au fost aprobate de guvernul format exact din exponenții partidelor care alcătuiesc coaliția majoritară. Acum, în Parlament, se ceartă între ei. Când au exprimat poziția reală a partidelor lor: în Executiv sau în Legislativ? Această dedublare are o singură explicație.
Nu pentru cauza învățământului pledează cei mai gălăgioși susținători ai măririi fondurilor repartizate acestui domeniu, ci pentru câștigarea de capital politic prin cele mai populiste și demagogice discursuri. În conformitate cu prevederile Constituției, dacă erau oameni serioși, competenți, își însoțeau propunerile de majorare a alocărilor cu indicarea sursei. De unde bani mai mulți? Până nu se dă un răspuns clar la această întrebare, gâlceava confirmă și reconfirmă doar dorința de a câștiga simpatie, susținere în rândurile electoratului.
Acest exemplu indică principala sursă a majorității conflictelor din viața partidelor și alianțelor politice. Interese personale și de grup, în special de ordin material, fac și desfac jocurile, întrucât Puterea nu este concepută decât ca un mijloc pentru satisfacerea acestor interese. Și ce poate fi mai important pentru un lider sau un grup politic decât deținerea unei "hălci" cât mai mari de putere? Remarca este valabilă și pentru Opoziție, atât în ceea ce privește situația ei actuală, cât și în efortul ei legitim de revenire la Putere.
Prin urmare, n-avem a ne emoționa prea tare când izbucnesc și se perpetuează tot felul de scandaluri în lumea politică. În absența unei mize majore, care înseamnă, înainte de toate, devotamentul față de o cauză pentru care merită "să te bați", totul se reduce la obținerea unui profit personal și de grup, cu concursul mijloacelor de informare în masă. Să ne amintim de fabula lui Donici, pentru a constata încă o dată că, în timp ce căruța e în mișcare, butoaiele goale fac o gălăgie mult mai mare decât cele pline.
Publicat de : Valentin Stănilă
Data publicării: 31 Oct 2005 - 08:37
 

Link știre   [1] https://www.fundatia-aleg.ro/index.php?name=News&file=article&sid=9502&titlu=Samanta_de_galceava