autor:
Actualul proiect de lege privind transparența finanțării organizațiilor neguvernamentale a fost inițiat de parlamentari AUR și susținut în Senat și de PSD. Deși nu PSD este autorul principal al acestei forme a proiectului, au existat și inițiative anterioare în aceeași direcție, inclusiv un proiect din 2017 inițiat de parlamentari PSD, care prevedea publicarea periodică a donatorilor.
Proiectul aflat în dezbatere, prezentat drept unul privind „transparența” finanțării ONG-urilor, a fost deja adoptat de Senat și a generat numeroase critici din partea societății civile, fiind perceput de mulți drept un posibil instrument de intimidare, nu doar un mecanism de transparență.
Inițiativa prevede obligarea ONG-urilor să depună anual o declarație privind veniturile și sursele de finanțare, iar pentru donațiile de peste 5.000 de lei ar urma să fie făcute publice și datele finanțatorilor. În forma relatată în presă, nerespectarea obligațiilor poate să atragă suspendarea activității, iar ulterior chiar dizolvarea organizației.
Desigur, existența unor mecanisme de control și prevenire a fraudelor sau a spălării banilor este legitimă. Problema este însă cea a proporționalității. Una este raportarea către autoritățile competente și cu totul altceva expunerea publică a donatorilor și instituirea unor sancțiuni care pot conduce la încetarea existenței unei organizații.
Cu alte cuvinte, dacă direcționezi 3,5% din impozit sau faci o donație către un ONG, se pare că devine de interes public cine ești și pe cine alegi să sprijini. Asta se numește, ni se spune, transparență. În schimb, câteva milioane direcționate politic îți aduc confidențialitate contractuală și pază la ușă.
E foarte curios, cum aceeași exigență nu pare să se manifeste la aceeași intensitate atunci când milioane de lei provenite din bani publici sunt direcționate către contracte de promovare sau către diverse vehicule de influență politică. Acolo, confidențialitatea contractuală pare să fie considerată o virtute, nu o problemă.
La fel, când vine vorba despre averi, interese economice sau relații de influență, apetitul pentru transparență pare să se diminueze considerabil. Lumina reflectoarelor se stinge brusc, iar discreția devine, dintr-odată, esențială.
Nu pare că vor transparență, vor liste. Liste cu oamenii care susțin ONG-uri incomode, care finanțează presă independentă – liste utile pentru troli, pentru intimidare, pentru controale ANAF și pentru puțin circ orchestrat.
Criticii proiectului avertizează că publicarea identității donatorilor poate avea un efect de descurajare asupra celor care susțin organizații incomode sau presa independentă și poate favoriza campanii de intimidare sau presiuni indirecte. Astfel de preocupări au fost exprimate și în alte state europene în care măsuri similare au generat controverse serioase.
Partea poate cea mai interesantă este că proiectul este susținut de aceiași oameni care invocă frecvent libertatea, drepturile cetățenilor și opoziția față de orice formă de control excesiv. Libertatea este, desigur, un principiu admirabil. Întrebarea este dacă ea rămâne valabilă și atunci când cetățeanul alege să susțină cauza „greșită”.
Adevărata transparență ar trebui să fie una consecventă. Dacă cetățenii care donează câteva sute de lei către un ONG trebuie expuși public, ar trebui aplicată aceeași rigoare și în privința milioanelor de lei provenite din fonduri publice, a contractelor de promovare politică și a tuturor mecanismelor prin care se exercită influență asupra spațiului public. Unde este acea transparență totală și consecventă, a apărut lista completă a celor care au pompat bani în campanii obscure, în fabrici de troli și în televiziuni cu program mistic-electoral? Sau acolo transparența funcționează doar cu lumina stinsă?
Organizația noastră susține, în principiu, transparența financiară a organizațiilor neguvernamentale, în limitele unor reglementări clare, proporționale și nediscriminatorii. Considerăm legitimă raportarea către autoritățile competente și susținem transparența financiară reală. În același timp, apreciem că obligația publicării identității finanțatorilor și sancțiunile excesive pentru neconformare depășesc finalitatea legitimă a transparenței și pot avea un efect descurajator asupra donațiilor și asupra libertății de asociere.
Transparența nu trebuie transformată într-un instrument de presiune politică. Regulile trebuie să fie echilibrate și aplicate în mod egal tuturor celor care beneficiază de fonduri publice sau exercită o influență semnificativă asupra deciziei publice.
Precizăm că, în cei 36 de ani de existență ai organizației noastre, aceasta nu a beneficiat de finanțare de la bugetul de stat și nici de fonduri provenite de la fundațiile asociate numelui lui George Soros, invocate frecvent în spațiul public. Activitatea organizației s-a desfășurat exclusiv pe baza resurselor private, a cotizațiilor membrilor și a donațiilor, inclusiv sub formă de bunuri și produse oferite cu titlu gratuit.
Considerăm necesar ca orice reglementare să distingă între diferitele surse de finanțare și forme de sprijin, astfel încât măsurile adoptate să fie proporționale și să nu afecteze în mod nejustificat activitatea societății civile.
Într-un stat democratic, transparența ar trebui să însemne responsabilitate și încredere, nu liste, suspiciune și descurajarea implicării civice.
Foto: gemini
Președinte fondator OADO
Prof. Univ. Dr. Florentin Scalețchi