Cu aproape 54 la sută, participarea la vot din acest an este una relativ ridicată, comparativ cu trendul descendent pe care l-a cunoscut în ultimii ani. Odată cu rezultatele comunicate de Biroul Electoral Central au luat sfârșit și controversele generate de diferențele dintre prea multele exit-poll-uri din acest an, ale căror estimări însă n-au depășit marja de eroare.
Rezultatele au confirmat sondajele: Băsescu și Geoană vor merge în turul 2, iar Crin Antonescu va arbitra meciul pentru titlul de viitor președinte. Peste mai puțin de două săptămâni vom ști mai exact decât astăzi ce ne așteaptă: un nou guvern sau alegeri generale anticipate. Până atunci să trecem în revistă câteva dintre concluziile ce se degajează din acest scrutin agitat și tensionat.
Prima concluzie este aceea că votul, în general, a fost unul de partid. Nu doar ierarhia, ci și cifrele arată acest lucru. Singurul care a depășit scorul partidului – pentru prima dată în istoria alegerilor, a fost Crin Antonescu, performanță ce se datorează unei evoluții constant bune în campanie și unei confruntări finale în care a făcut senzație. Departe de a fi învins, Antonescu se vede în situația de a fi – prin partidul său – arbitru în turul 2. Scorurile mai mult decât modeste ale candidaților de pe locurile 4-7 crează o problemă primilor doi, care nu prea au ce să-și țmpartă din zestrea săracă a acestora. Cel mai șocant rezultat din această zonă rămâne cel al lui Kelemen Hunor, care n-a reușit să adune nici jumătate din porția tradițională a UDMR-ului (Frunda a adunat de două ori peste 6% din voturi, iar Marko 5%!). O veritabilă prăbușire au cunoscut și președinții celor două partide neparlamentare – PRM și PNG – care păruseră a fi în reviriment la europarlamentare. Dar cea mai drastică sancțiune a primit „independentul” Oprescu, prăbuțit de pe culmile de 16% ale unor sondaje fantastice, în abisul de 3% al realității urnelor, din care rezultă că nici măcar bucureștenii, care l-au preferat ca primar, nu l-au mai găsit demn de o nouă dregătorie.
Revenind la câștigători, căci sunt doi. Băsescu și-a prezervat primul loc printr-o campanie îndârjită dusă în teritoriu de susținătorii săi și datorită trucului cu referendumul. Chiar dacă acesta a avut o semnificație de neluat în seamă, l-a ajutat să obțină voturile unei entități indiferente la deosebirile de doctrină. Cu Geoană, echipa sa de campanie a realizat un scor absolut remarcabil, dacă avem în vedere că sondajele de prin primăvară nu-l creditau cu mai mult de 18-19%, în timp ce rivalul său dispune încă de vreo 50. Nespectaculos dar tenace, Geoană a avansat până la poziția de a se bate de la egal la egal cu fostul său aliat la guvernare. Practica ultimilor vreo 13 ani arată nu doar că organizatorii alegerilor le-au pierdut sistematic, dar și că cei plasați pe primul loc au pierdut în turul 2 (Iliescu în 1996 și Năstase în 2004). Rezultatul de Sf. Nicolae va depinde enorm de semnalele pe care le va da electoratului un partid liberal pe post de fată de măritat ce trebuie să aleagă între pețitori, dar și procesul de redistribuire a „rămășițelor” procentuale ale candidaților mici și mijlocii ieșiți din joc.
Ca o concluzie de ansamblu se desprinde, deocamdată, faptul că acest scrutin a fost cel mai scump din istorie, sumele cheltuite pentru promovarea candidaților fiind estimate pe la 400 milioane de euro.
Octavian ANDRONIC