Cuvânt înainte……
Zodia Tehnocrației
Agenția Independentã de Presã AMOS News publicã cea de-a patra ediție a rezumatelor comentate, zilnice și sãptãmânale, ale evenimentelor care formeazã ACTUALITATEA (uneori, e drept, mai multe declarații decât fapte).
Anii 2013, 2014 și 2015 și-au gãsit locul de drept, prin volumele dedicate lor, în bibliotecile publice, dar și în cele private, alcãtuind un instrument util pentru cercetarea și (re)considerarea evoluțiilor din câmpul public unde primeazã – în mod necesar – politica. Acea politicã pe care o criticãm mai mereu, o detestãm chiar, dar de care nu ne putem lipsi, pentru cã ea constituie, așa imperfectã cum e, motorul mecanismului democratic în care ne strãduim sã conviețuim unii cu alții.
Va veți reîntâlni, deci, pe parcursul acestui volum, care se dorește o oglindã cât mai fidelã a unei relitãți percepute în mod diferit, prin prisma personalitãții și a convingerilor fiecãruia dintre noi, cu aproape tot ce s-a întâmplat important și semnificativ pe parcursul anului 2016. Un an special, în succesiunea celor 27, prin simplul fapt cã a ieșit din regula clasicã a democrației: câștigã și guverneazã! Cei care au guvernat nu au câștigat decât un concurs de împrejurãri: acela în care, în urma unui accident tragic, s-a declanșat, mai mult sau mai puțin spontan, o acțiune de protest nedefinit, îndreptat spre cauze generale. Protestul a fost confiscat de un președinte prea nerãbdãtor sã aibe, în sfârșit, „guvernul sãu”, prin asumarea anticorupției fațã de cei de la putere, iar sub presiunea transformãrii protestelor într-un maidan de extracție ucraineanã, Ponta, cu ghiuleaua cazului”Giginã” de piciorul principalului sãu colaborator, a preferat sã demisioneze împreunã cu întregul cabinet. Am avut, astfel, parte de o premierã democraticã: schimbarea unui guvern prin mijloace pașnice, prin abdicare forței politice legitime. Ceea ce a urmat a fost, deasemenea, un experiment original, necuprins încã în calendarul democrației: numirea de cãtre președinte, cu acord unanim al partidelor politice, a unui guvern „tehnocrat”, fãrã suport parlamentar, sub pretextul necesitãții gestionãrii afacerilor curente ale țãrii pânã la urmãtoarele alegeri.
Dintr-un anumit punct de vedere (care exclude slãbiciunile mai mult decât evidente ale unei echipe adunate de pe la nivelele inferioare ale birocrației bruxelleze și de prin amintirile executive ale premierului) ar fi trebuit ca politica sã beneficieze de șansa, unicã pânã atunci, a organizãrii alegerilor, locale și parlamentare, de o forțã neutrã, neimplicatã în confruntãrile curente. Ceea ce putea sã aparã ca un avantaj al partidei prezidențiale a fost, în realitate, un dezastru pentru aceasta, „opoziția” retrasã (strategic – s-ar putea spune privind lucrurile retrospectiv) de la putere la finele lui 2015, revenind în forțã, de data asta pe propriile picioare(ultima datã, în combinația USL), A fost un an negru pentru președintele Iohannis, ale cãrui obiective -„parlamentul meu” și „guvernul meu” – se pierdeau în orizontul nebulos dezagregãrii combinației toxice PNL – PDL.
A fost, deci, „zodia tehnocrației”, care nu a calificat însã o nouã forțã politicã și noi lideri, Cioloș baletând pãgubos între neimplicare și partizanat prudent, iar administrația sa marcând contradicția dintre o creștere economicã de ansamblu, sub presiunea consumului, și declinul tot mai pronunțat al condițiilor de viațã ale unei majoritãți seduse, firesc, de promisiunile populiste ale social-democraților.
Prezentul volum este , de fapt, istoricul acestui interval original al celor 27 de ani de democrație originalã.
Octavian ANDRONIC